Functionarea pietei concurentiale si mecanismele formarii preturilor sunt organic legate de mecanismele si functiile specifice pietelor ca: piata muncii, piata monetara, piata capitalului si piata valutara. Desi aceste piete functioneaza pe baza unor legi proprii si au la baza mecanisme specifice, aceste piete se întrepatrund tot mai mult.

În prezent piata monetara, piata capitalurilor si piata financiara (primara si secundara) se interconditioneaza tot mai puternic.

Bancile aparute cu multe secole în urma (prima banca din Amsterdam 1609) si-au extins de-a lungul timpului rolul si atributiile. Din simple mijlocitoare între diversi participanti la viata economica, bancile si ceilalti intermediari financiari s-au impus în ultimul secol ca un agent economic agregat foarte activ.

Functiile active

  1. acordarea de împrumuturi solicitantilor care întrunesc conditiile de bonitate financiara
  2. gestionarea conturilor deponentilor
  3. organizarea înfiintarii de societati comerciale si pastrarea titlurilor de valoare ale acestora.

Functiile pasive

  1. primirea spre pastrare a economiilor populatiei si agentilor economici nonfinanciari (depozitul reprezinta principala functie pasiva a bancilor).
  2. primirea de depuneri ale unor clienti pentru a efectua din ele anumite plati;
  3. conducerea operatiunilor de casa ale întreprinderilor si institutiilor care solicita acest lucru.

Sistemul bancar si rolul sau

Dupa rolul principal îndeplinit, bancile se grupeaza în: banci de emisiune (una pentru fiecare tara) si banci comerciale.

Banca  de emisiune - banca centrala sau nationala are o pozitie speciala în sistemul bancar al fiecarei tari. Rolul ei decurge din operatiunile pe care le efectueaza în conformitate cu mandatul national atribuit si care cuprinde urmatoarele atributii:

  • emite bilete de banca;
  • crearea si gestionarea puterii de plata în tara ;
  • supravegherea societatilor bancare si a altor institutii de credit în vederea reglarii volumului si costului creditului;
  • conlucrarea cu Trezoreria pentru a conduce programul de împrumut al Guvernului;
  • conduce politica monetara si valutara a tarii;
  • identifica caile economice de mentinere a stabilitatii monetare si de asigurare a functionalitatii sistemului bancar;

Bancile Comerciale sunt întreprinderi lucrative specializate care furnizeaza bani - capital celorlalti agenti economici, persoane fizice si / sau juridice nonfinanciare. Activitatea lor se bazeaza pe resursele banesti atrase si a capitalului lor propriu. Bancile comerciale se grupeaza în : banci de depozit si banci ipotecare.

Bancile comerciale de depozit îsi formeaza mijloacele financiare de pe piata din depunerile pe termen scurt ale clientilor. Din aceasta categorie fac parte:

  • banci de depozit propriu-zis care primesc depuneri la vedere si pe termen si care acorda credite pe termen scurt;
  • banci de afaceri care dispun de însemnate capitaluri proprii si îsi procura mijloacele necesare prin emisiunea de obligatii sau actiuni si pot sa acorde credite pe termen lung;

Bancile ipotecare dobândesc mijloacele banesti prin emisiuni de înscrisuri si obligatiuni ipotecare.

În sistemul financiar-bancar, un rol tot mai important îl ocupa diferitele societati financiare si de asigurari.

Sistemul financiar-bancar din România cuprinde:

1 -  Banca Nationala a României,.

2 - Institutiile financiar-bancare (intermediarii financiari din România)

Moneda reprezinta în principal, o categorie macroeconomica la care se raporteaza toti agentii economici dintr-o tara.

Pentru facilitatea derularii tranzactiilor economice, moneda nationala trebuie sa întruneasca urmatoarele atribute:

  • acceptabilitatea - sa fie acceptata de toti ca mijloc de plata;
  • durabilitatea - sa aiba o viata naturala rezonabila, sa nu se deterioreze îndata ce este folosita de agentii economici;
  • convertibilitatea - sa o poti folosi cu usurinta;
  • divizibilitatea - sa poata mijloci oricare tranzactie indiferent de marimea ei;
  • uniformitatea - fiecare din instrumentele monetare acceptate sa fie de aceeasi calitate si sa îndeplineasca aceleasi functii;
  • greutatea falsificarii - ea trebuie sa contina elemente tehnice care sa faca dificila sau imposibila reproducerea de catre indivizi;
  • stabilitatea valorii ei - mentinerea puterii de cumparare a ei o perioada cât mai mare de timp.

Ca stoc, masa monetara reprezinta totalitatea instrumentelor banesti de care dispune sectorul financiar dintr-o economie nationala la un moment dat, destinate achizitionarii de bunuri si servicii, achitarii datoriilor, constituirii economiilor, pentru investitii si altor plasamente.

Ca flux, masa monetara reprezinta masa medie de bani care circula într-o anumita perioada de timp în economia nationala (trimestru, an).

Dupa criteriul asigurarii lichiditatii banesti exista mai multe agregate monetare:

  • - Agregatul monetar M1 care reprezinta masa monetara în sens îngust, formata din: numerarul în circulatie - de hârtie si moneda divizionara, conturile bancare operabile prin cecuri apartinând rezidentilor nonfinanciari si cecurile la purtator (de calatorie).
  • - Agregatul monetar M2 - reprezinta suma monetara în sens larg. El cuprinde fata de M1 urmatoarele depozite:
  • depozite de economii la vedere, aflate în conturile bancare neoperabile prin cecuri;
  • depunerile la casele de economii;
  • depunerile pe termen scurt la banca;
  • actiuni ale fondului de ajutor reciproc, ce pot face obiectul unei tranzactii monetare.

Componentele suplimentare ale lui M2 (m2 = M2 - M1) reprezinta disponibilitati ale rezidentilor nonfinanciari gestionate de unitatile financiar - bancare.

3) - Agregatul monetar M3 - cuprinde alte plasamente pe termen scurt care nu pot fi încadrate în masa semimonetara (m2). Componentele agregatului (m3) sunt:

  • depunerile pe termen nelimitat si bonurile de economii;
  • depunerile si titlurile de comert în devize (monede straine);
  • bonurile de tezaur si bonurile de subscriere la împrumuturile de stat, bonuri negociabile;
  • bonurile de economii PTT etc.

                Componentele agregatelor m2 si m3 împreuna (M3 - M1) formeaza economiile lichide depuse pe termen scurt.

4) - Agregatul monetar patru (L) cuprinde pe lânga cele ce fac parte din agregatul monetar M3 economiile contractuale depuse pe termen  si diferite alte plasamente negociabile, titluri de valoare emise de agenti nonbancari.

Exista deosebiri însemnate de la tara la tara privind numarul instrumentelor de schimb si de plata, denumirile acestora si raporturile de marime între ele.

Cererea generala de moneda, precum si cea pentru fiecare agregat în parte sunt conditionate de factori obiectivi si subiectivi.

             1). - Masa monetara în circulatie depinde de volumul  total al schimburilor mijlocite efectiv si viteza de rotatie a acestora.

2). - Masa monetara depinde de marimea creditului, de raportul între vânzarile pe datorie si platile facute în contul creditelor ajunse la scadenta în perioada respectiva;

3). - Masa monetara este influentata de comportamentul agentilor economici fata de moneda reflectat de intensitatea înclinatiei spre lichiditate care are la baza mai multe mobiluri:

  • mobilul venitului de a purta bani lichizi si de a nu-i cheltui pe masura încasarii lor;
  • mobilul afacerilor - pastrarea unui volum de bani lichizi în asteptarea unor plasamente mai avantajoase în viitor;
  • mobilul prudentei - pentru a face fata unor situatii neprevazute sau fructificarea unor situatii mai favorabile;
  • mobilul speculatiei - în anumite împrejurari banii lichizi sunt un bun financiar superior fata de diferitele titluri de valoare.

Stocul de moneda în societate, moneda existenta la agentii economici si cea folosita într-un orizont de timp se masoara prin lichiditatea monetara, care se exprima în marimi absolute si relative.

Rata lichiditatii reprezinta raportul între nivelul mediu anual al sumei agregatelor monetare si nivelul tranzactiilor economice mijlocite de moneda. Acesta este un indicator pe baza caruia se fundamenteaza politica monetara si de apreciere a eficientei ei.

Intensitatea utilizarii masei monetare este masurata prin viteza de circulatie a monedei. Ea se exprima printr-un raport ce evidentiaza rapiditatea tranzactiilor si viteza cu care circula veniturile.

Oferta de moneda înseamna punerea în circulatie a diferitelor instrumente monetare.

Bancile comerciale pot sa creeze moneda si sa sporeasca masa monetara. Acest proces este cunoscut sub denumirea de multiplicatorul creditului.

Bancile comerciale pot conveni sau poate fi impus prin Legea societatilor comerciale ca rezervele lor sa fie de 10% din volumul depozitelor la vedere.

Multiplicatorul monedei de cont este definit ca raportul dintre volumul noilor depozite si noilor rezerve si se determina dupa relatiile Mm = D / R = 1 / r, unde

Mm = multiplicatorul monedei

D = depozitul la vedere

R = rezervele bancilor

r = rata rezervelor dorite sau impuse.

Echilibrul pietei monetare

Oferta de moneda (Mo -M'o) creste pe masura cresterii ratei dobânzii (d'), rata rezervelor dorite sau obligatorii (legale) pe care le pastreaza bancile, masa monetara, comportamentul publicului.

                   

Cererea de moneda este influentata si de alti factori ca: marimea venitului national, anticiparile privind evolutia ratei dobânzii, modificarea ratei de schimb.

Piata monetara se afla în stare de echilibru atunci când la un anumit nivel al ratei dobânzii cantitatea de moneda oferita este egala cu cererea.

Cresterea cererii de moneda determina sporirea cantitatii de moneda pe piata si cresterea ratei dobânzii

Scaderea ofertei de moneda determina o crestere a ratei dobânzii si reducerea cantitatii de moneda tranzactionata pe piata monetara.

Schimbarile de pe piata monetara, în special a ofertei de moneda, afecteaza  si dinamica venitului national datorita modificarii ratei dobânzii.

Creditul presupune schimbul de bunuri actuale contra unor bunuri viitoare, cu scopul de a sustine o afacere. Spre deosebire de celelalte schimburi în cazul creditului prestatia si contraprestatia implica doua categorii speciale de persoane: creditorii si debitorii.

Creditul consta în transmiterea de bunuri pe un timp limitat fixat dinainte si numit scadenta, contra unei sume de bani numita dobânda.

Creditul îndeplineste urmatoarele functii economice:

  1. - înlesneste sporirea capitalului real, asigurând o mai buna folosire a factorilor de productie existenti; un agent economic care are o suma economisita si pe care nu o poate utiliza cu folos o transmite altui agent economic care o foloseste direct sau indirect în scopuri productive;
  2. - contribuie la concentrarea întreprinderilor, creditul înlesneste distribuirea resurselor banesti între diferite întreprinderi si ramuri economice, orientându-le spre unitati eficiente si le sporeste forta lor concurentiala pe piata;
  3. - accelereaza tranzactiile comerciale, favorizeaza desfacerea marfurilor pe scara mare. Comerciantul detailist obtine marfuri pe credite în schimbul unui efect comercial (polita) pe care comerciantul angrosist o poate sconta la banca.
  4. - sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea masei monetare, si ca urmare banii de credit contribuie la asigurarea mijloacelor de plata necesare în economia nationala;
  5. - Exercita o influenta pozitiva asupra consumului prin cumpararea pe credite si plata în rate a unor bunuri de folosinta îndelungata.

Tipurile de credite

a)- dupa forma de proprietate a destinatarului, avem credit:

  • privat, care se acorda persoanelor particulare si întreprinderilor private; persoane fizice si / sau juridice;
  • public, care se acorda statului si societatilor de drept public;

b)- dupa durata de timp pe care se acorda, creditul poate fi:

- la vedere             - 48 ore lucratoare

- pe termen :         - scurt   - pâna la un an

- mediu - între 3-5 ani

- lung    - peste 5 ani

c)- dupa modalitatile de garantare, creditul poate fi:

  • credit personal, care se acorda pe baza de încredere personala;
  • credit real, care se contracteaza pe baza unei garantii. Garantiile sunt de mai multe feluri care definesc si felurile de credit.

d)- dupa scopul urmarit de debitor, exista:

  • credite de consum (acordate gospodariilor, menajelor) pentru sustinerea nevoilor de consum;
  • credit de productie acordat agentilor economici pentru modernizarea si dezvoltarea productiei, a vietii economice în general.

Politica monetara se defineste ca o actiune exercitata de autoritatile monetare - Banca Centrala si Trezoreria - asupra masei monetare si a activelor financiare în vederea orientarii activitatii economice pe termen scurt sau mediu.

Politica monetara reprezinta ansamblul de reglementari pe care Banca Centrala le impune celorlalte banci în vederea realizarii unor obiective generale, care privesc:

- stabilitatea;

- expansiunea;

- deschiderea economiei nationale catre exterior, etc.