Piata valutara este expresia amplificarii schimburilor economice între state si functioneaza în strânsa interdependenta cu pietele monetare, a capitalului si a muncii.

Termenul de valuta este cel sub care circula moneda nationala pe plan international.

Valuta - moneda nationala a unui stat utilizata în tranzactii internationale, precum si monedele compuse cum ar fi DTS (Drepturi Speciale de Tragere), ECU (Unitatea Europeana de Cont).

Piata valutara reprezinta totalitatea tranzactiilor de vânzare - cumparare a monedelor convertibile ce apartin diverselor tari.

Pe aceasta piata se întâlnesc cererea si oferta de valute si are rolul sa atraga mijloacele de plata internationale sub forma de bancnote, moneda divizionara, instrumente de plata si de credit emise în valuta.

Pe piata se fac tranzactii cu valuta si cu titluri de credit, cambii, bilete de ordin, cecuri, valori mobiliare, ordine de plata etc., numite devize.

Piata valutara se caracterizeaza prin elemente specifice ca:

  1. agenti economici autorizati sa realizeze operatiuni cu valuta;
  2. normele legale referitoare la organizarea, desfasurarea si controlul operatiilor cu valuta;
  3. metodele de determinare a cursului valutar si de protectie a sa prin actiuni ale Bancii Nationale;
  4. timpul în care functioneaza piata valutara;
  5. riscul si profitul pe piata valutara;

                Pe piata valutara actioneaza urmatoarele categorii de subiecti:

  • operatori principali, îndeosebi bancile;
  • operatori comercianti - agentii economice care desfasoara activitati de comert international;
  • operatori intermediari, mai ales brokeri;
  • operatori speculatori, ca persoane fizice sau juridice.

Obiectul activitatii pietei valutare îl reprezinta un ansamblu de fluxuri ca:

  • vânzare - cumparare de valute convertibile;
  • schimbarea unei valute efective pe valuta din cont sau invers;
  • vânzare - cumparare de efecte de comert exprimate în ECU pe efecte exprimate în alta valuta aflata în cont, etc.

Cererea si oferta de valuta se formeaza pe  baza unor procese specifice determinate de economiile nationale si de relatiile internationale.

Cererea de valuta se formuleaza de agentii economici pentru urmatoarele nevoi:

  • extinderea activitatii economice;
  • interese speculative;
  • protejarea sau apararea împotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al diverselor monede nationale.

Oferta valutara se formeaza pe baza deciziilor bancare si a banilor persoanelor fizice si juridice ca agenti economici care activeaza în comert, industrie, agricultura, turism, asigurari etc.; numerarul nu are un rol semnificativ în procesul de formare a ofertei de valuta.

O conditie a functionarii pietei valutare o reprezinta convertibilitatea.

Conceptul de convertibilitate a evoluat în timp de la schimbarea libera a monedei pe o cantitate de metal pretios la convertibilitatea valutara în prezent.

În viziunea F.M.I. convertibilitatea reprezinta dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a schimba o moneda nationala cu alta moneda straina în mod liber prin vânzare - cumparare pe piata  fara nici o restrictie.

În prezent convertibilitatea nu mai are nici o legatura cu etalonul de schimbare în aur. Drept urmare functionalitatea convertibilitatii se confrunta cu dificultati în conditiile inflatiei.

Mecanismul functionarii convertibilitatii se bazeaza pe strategia care coreleaza urmatoarele elemente:

  1. a) stabilirea unui curs de schimb real
  2. b) liberalizarea preturilor, în sensul ca preturile nationale sunt fundamentate economic prin influentele favorabile ale folosirii unui curs de piata echilibrat pentru schimbul valutar;
  3. c) eliminarea restrictiilor în utilizarea monedei nationale pe teritoriul tarii respective;
  4. d) crearea rezervelor valutare ale tarii în devize sau linii de credite externe care acopera necesarul de import al tarii pe o perioada de 6 - 7 luni pentru a asigura credibilitatea

Convertibilitatea monedei are efecte economice pozitive si negative.

Cursul valutar reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale exprimat într-o alta moneda nationala cu care se compara valoric în anumite conditii de spatiu si timp.

Stabilirea cursului valutar depinde de mai multi factori care influenteaza puterea de cumparare a monedei nationale:

  • ritmul cresterii P.I.B.;
  • nivelul si dinamica preturilor, bunurilor economice;
  • masa monetara;
  • creditul;
  • dobânda etc.

Cursul valutar economic sau cursul pietei este cursul efectiv zilnic ce se foloseste în tranzactiile internationale care are la baza paritatea preturilor de cumparare a monedelor nationale.

Cursul valutar se formeaza pe pietele valutare în functie de raportul dintre cererea si oferta de monede nationale care se schimba si  care este determinat de:

  • dimensiunile si directia dezvoltarii tranzactiilor internationale cu monedele respective;
  • corelatia dintre datoriile si creantele externe ale unei tari care participa la piata valutara.

Cursul valutar este influentat de o serie de factori interni si externi:

Datoria externa a unei tari rezulta din împrumuturile sau creditele primite de aceasta de la o tara sau de la agenti economici particulari în cadrul relatiilor internationale si alte obligatii financiare generate de integrarea economica mondiala.

Datoria externa cuprinde:

  1. datoria externa bruta în sens larg - sumele provenite din toate sumele de credit si alte valori pe care rezidentii unei tari le datoreaza exteriorului;
  2. datoria externa în sens restrâns: din totalul obligatiilor banesti se scad:

Balanta de plati externe reprezinta un instrument economico-statistic în care se cuprind si se compara încasarile si platile realizate de o tara în relatiile sale cu alte tari pe o perioada de timp, de regula un an.

În balanta de plati externe se înscriu toate fluxurile valorice cu strainatatea, nu se includ stocul activ sau pasivele, sumele financiar-valutare care se afla la dispozitia economiei nationale la un moment dat.

Balanta de plati externe cuprinde sintetic totalul încasarilor si platilor efectuate între agentii economici din tara de referinta cu cei straini ordonate într-o anumita grupare.

Metodologia FMI prevede ordonarea conturilor balantei de plati externe pe grupe în vederea asigurarii comparabilitatii internationale:

Balanta de plati externe poate sa se gaseasca în trei situatii si poate fi:

  • o balanta echilibrata când încasarile sunt egale cu platile;
  • o balanta excedentara sau activa când încasarile internationale sunt mai mari decât platile;
  • o balanta deficitara sau pasiva când platile sunt mai mari decât încasarile.

Primele doua situatii sunt favorabile pentru tara respectiva însa cea mai avantajoasa este când balanta de plati externe este echilibrata întrucât toate resursele sunt folosite integral pentru dezvoltarea economiei tarii respective. Balanta deficitara sau pasiva afecteaza dezvoltarea economiei tarii respective.