Contextul dezvoltării rurale în România

Succinta prezentare generala a tarii

Relieful Romaniei se desfasoara pe trei trepte majore: Muntii Carpati, Subcarpati, dealuri, podisuri si campii (inclusiv luncile si Delta Dunarii). Caracteristicile principale ale unitatilor de relief sunt proportionalitatea suprafetelor (31% munti, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci) si dispunerea concentrica si sub forma de amfiteatru a treptelor majore de relief.

Clima Romaniei este temperat continentala de tranzitie, cu influente oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest si continental-excesive dinspre nord-est.

Precipitatiile medii anuale sunt variabile in functie de altitudine: 500 mm la campie, 700 mm la deal si 1200 mm la munte.

            Descrierea generala a spatiului rural

            Localizarea  geografica a spatiului rural

Spatiul rural din Romania este format in prezent din suprafata administrativa a celor 2688 de comune existente in teritoriul tarii, care reunesc populatia rurala a tarii, conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Comunele sunt formate din unu sau mai multe sate, existand in total 12751 de sate in spatiul rural. Din punct de vedere administrativ teritorial exista 42 de judete, care reprezinta unitatile administrative de baza.

Prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, au fost infiintate opt regiuni de dezvoltare la nivelul Romaniei. Pentru o mai buna  intelegere a analizei diagnostic a spatiului rural romanesc, comparatiile se vor face la nivelul regiunilor.

Trebuie mentionat ca pe teritoriul administrativ al unor orase si municipii - care, conform legii de organizare administrativa a teritoriului tarii, este considerat urban - se afla inca 341 de localitati care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar ele intra numai din punct de vedere administrativ,  in componenta spatiului urban.

Spatiul rural este constituit din toate comunele din Romania si este definit in articolul 5 al Legii 2/1968: “ comuna este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde populatia rurala unita prin interese comune si traditii. O comuna este formata din unul sau mai multe sate dupa conditii economice, sociale, culturale, geografice si demografice. Organizarea comunei asigura dezvoltarea economica, administrativa culturala si sociala a localitatilor rurale".

Suprafata spatiului rural, astfel delimitat, insumeaza 212,7 mii kmp, reprezentand peste 89% din suprafata tarii.

Populatia care traieste pe acest teritoriu numara 10,14 milioane locuitori (la 1.01.1999) si  reprezinta 45% din populatia tarii, rezultand o densitate relativ slaba, de sub 48 locuitori/kmp.

Spatiul rural - ca suprafata si populatie - nu are o pondere la fel de mare  in toate cele 8 regiuni de dezvoltare.

Cel mai intins spatiu rural este in  regiunea Nord-Est (94,0% din  suprafata), iar cea mai numeroasa populatie rurala este in regiunea Sud (55,7% din  populatie).

Un caz particular il reprezinta regiunea Bucuresti, in cuprinsul careia se gaseste si municipiul Bucuresti, capitala Romaniei. Aceasta cocentreaza 88,8% din intreaga populatie a regiunii. Populatia rurala din jurul Capitalei nu reprezinta decat 11,2% din populatia regiunii .

Comuna este unitatea administrativa de baza pe teritoriul careia se implementeaza politica rurala. Autoritatile comunale sunt partenerii locali ai autoritatilor judetene si regionale in realizarea politicii rurale. Numarul partenerilor locali  variaza de la 267 comune in cazul regiunii Vest, la 481 in cazul regiunii Sud. Exceptie face  regiunea Bucuresti,  care are numai 38  de comune.

Populatia medie a unei comune este de 3780 locuitori, dar exista o mare varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice. 

O comuna este formata din mai multe sate. In medie, revin 4,7 sate pe o comuna. Peste jumatate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar  6,2% din comune au mai mult de 10 sate.

Satele prezinta o mare diversitate sub aspectul numarului de locuitori. Dimensiunea satelor variaza, de la cele care au doar cativa locuitori, pana la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomina insa satele cu putini locuitori, numarul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800.

Componenta satelor dupa numarul de locuitori si a comunelor dupa numarul de sate si de locuitori influenteaza in mod semnificativ gradul de asigurare a populatiei cu echipamente si servicii publice. Comunele cu numar mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echiparii edilitare si au avut, in ultimele decenii, descresterile cele mai mari de populatie .

Contextul macroeconomic al dezvoltarii rurale

Economia Romaniei se confrunta in prezent cu o criza structurala profunda, rezultat cumulativ al dezechilibrelor mostenite, pe care s-au suprapus inconsecventa masurilor de reforma economica din perioada de tranzitie.

            Dupa 1990, s-a accentuat caracterul de consum in economia romaneasca, care poate fi ilustrat prin  evolutia corelatiilor dintre principalele componente de utilizare ale produsului intern brut.

            Relevanta pentru ingustarea considerabila a capacitatii de modernizare a economiei este corelatia relativ anormala dintre dinamica valorii adaugate brute si formarea bruta de capital fix .               

            In profil regional, nivelul general de dezvoltare economica (cuantificat prin PIB / locuitor, exprimat atat in moneda nationala,cat si in USD la paritatea puterii de cumparare), prezinta o variabilitate regionala relativ ridicata .

            Deoarece in perioada 1990-98, productia agricola nu a scazut cu mai mult de 15% anual (1992) - in conditii de absortie sporita de forta de munca din sectoarele neagricole si de restrangere puternica a utilizarii inputurilor intermediare - agricultura (implicit a sectorului primar) a fost singura ramura a economiei nationale care a marcat o crestere a valorii adaugate brute. Pe aceasta baza a crescut ponderea sectorului primar in economia nationala.

            Datorita decapitalizarii persistente a agentilor economici, fenomenul de destructurare asimetrica din economia agroalimentara a produs, practic, o asa-numita dubla ‘fractura’: pe de o parte, intre productia vegetala si cea animala, in interiorul agriculturii; pe de alta parte, intre productia agricola si industria alimentara.

            In acelasi timp, analiza structurii sectoriale a valorii adaugate brute releva faptul ca, practic, in toate regiunile, ponderile sectorului primar (agricultura plus silvicultura si piscicultura) sunt inferioare celor din sectorul secundar (industrie plus constructii), de asa natura incat raporturile dintre cotele sectoriale ale VAB sunt exclusiv subunitare. Aceste cifre reflecta nivelul foarte scazut de productivitate a muncii agricole,  datorat slabei inzestrari tehnice, a faramitarii suprafetelor agricole, a managementului inexistent in exploatatiile private.  

            Urmare a disparitatilor sectoriale regionale, prezente atat la populatia activa ocupata cat si la valoarea adaugata bruta, exista mari decalaje de productivitate sectoriala a muncii  in sectorul primar. Astfel in anul 1995 nivelul minim s-a inregistrat in regiunea Nord – Est (86,7 % din media nationala), iar cel maxim in regiunea Vest (cu 27,7 % peste media nationala). De mentionat ca in anul 1995 nivelul maxim al productatii muncii in sectorul primar inregistrat, a fost cel mai scazut comparativ cu anul 1994 (cu 41,1% peste media nationala) si anul 1993 (peste 29,9 % peste media nationala).

            In raport cu ponderea populatiei rurale si densitatea demografica, potentialul agricol al Romaniei este destul de mare. In profil regional, se inregistreaza niveluri foarte diferite ale inzestrarii funciare cu teren agricol. Astfel, fata de media nationala de 0,65 ha/loc. (1996), maximul de inzestrare funciara pe locuitor se situeaza  in Regiunea Vest ( 0,94 ha/loc) si minimul in Regiunea Nord-Est (0,56 ha/loc).

            Inzestrarea funciara pe persoana ocupata agricol este de circa 4 ha., cu diferente regionale sensibile, iar tendinta este de usoara crestere.

            Productia agricola a manifestat dinamici specifice foarte diverse, atat sectorial (vegetal si animal), cat si in profil regional, in functie de diversitatea conditiilor de pretabilitate agro-pedoclimatica, dar si de gradul de utilizare a factorilor de productie.

            Productia vegetala a inregistrat un ritm de crestere mai mare, deoarece presupune eforturi materiale si financiare mai mici, in conditiile inexistentei pietei  de capital si a creditelor avantajoase. Se impune, de aceea, dezvoltarea sistemului asociativ  si cooperatist pentru sporirea fortei de negociere a producatorilor agricoli.          

            Unul dintre fenomenele negative, prezente in agricultura Romaniei in anii de pana acum, este utilizarea din ce in ce mai redusa a serviciilor de mecanizare, hidroameliorative sau de reproductie si selectie. Relevante, in acest sens, sunt datele referitoare la ponderea valorii serviciilor pentru agricultura in productia agricola, in anii 1995-97 (Graficul 5).

            Intre cauzele acestei stari de lucruri sunt: lipsa capitalului, accesul diferit al  producatorilor agricoli la mijloace de mecanizare, destructurarile in organizarea serviciilor, lipsa consultantei de specialitate. Ca urmare, sunt necesare actiuni de dezvoltare a serviciilor corespunzatoare.

            Interferenta influentelor inzestrarii cu resurse si a performantelor atinse in utilizarea acestora se regaseste in nivelurile si dinamicile productivitatilor partiale ale principalilor factori (pamantul, munca, etc.), decalajele regionale ale acestora fiind o reflectare a diversitatii conditiilor in care trebuiesc aplicate politici agricole prin care sa se amelioreze starea economica a spatiului rural.

            Asimetriile intervenite in dinamicile sectoriale au generat mutatii structurale importante in ceea ce priveste ponderea agriculturii in principalii macroindicatori economici  (Graficul 6).

            Cresterea ponderii agriculturii in populatia activa ocupata (cu 9,3 puncte procentuale) si in valoarea adaugata bruta (cu 4,9 puncte procentuale) confera tranzitiei economiei romanesti trasatura unui inceput de reagrarizare, cu implicatii nefavorabile asupra trendului productivitatii sociale a muncii (sunt de observat diminuari sensibile ale ponderii agriculturii in stocul de capital fix si investitii).

3.2.2 Potenţialul sectorului agroalimentar

            Agricultura

            Resursele naturale

 

            Structura de folosinta a terenurilor agricole comparativ cu suprafata agricola totala:

  • 9.365 mii ha. terenuri arabile reprezinta 63 % din suprafata agricola a tarii (14.811 mii ha);
  • 501 mii ha. plantatii pomi-viticole reprezinta 3,4% din suprafata agricola a tarii; ;
  • 265 mii ha. plantatii de vita-de-vie reprezinta 1,8% din suprafata agricola a tarii;;
  • 4.945 mii ha. pajisti naturale, reprezentand 33,4% din suprafata agricola totala a tarii.

Date statistice 2000

            Aceasta structura nu a inregistrat modificari semnificative in perioada 1989-1998, cu exceptia reducerii suprafetelor ocupate de livezi cu 24%.

            In prezent, terenurile agricole apartin in majoritate (84%) sectorului privat si in proportie de 16% sectorului de stat.

            Distributia folosintelor agricole pe regiuni statistice este diferentiata in raport cu conditiile de relief, cu caracteristicle pedo-climatice si de pretabilitate la culturi (Anexa 17). Pe ansamblu, structura de calitate terenurilor agricole arata ca numai 25% prezinta un potential productiv bun si foarte bun.

            Ponderea ridicata a suprafetelor agricole situeaza Romania pe un nivel mediu in Europa. Oferind informatii despre potentialul de productie agricola, analiza raportului dintre categoriile de folosinta ale  suprafetei agricole si populatie are o semnificatie deosebita. In anul 1996 conform statisticilor FAO in Romania pe fiecare locuitor revin 0.44 ha teren cultivat si 0.41 ha teren arabil. Comparativ cu tarile vecine, resursele de pamant ale Romaniei sunt mai scazute.

De mentionat ca solurile se afla intr-un proces de degradare continua. Pentru Romania problema ameliorarilor funciare a fost si este deosebit de acuta deoarece  terenurile agricole sunt afectate de diversi factori limitativi ai capacitatii productive: seceta frecventa , eroziunea solului prin apa, exces frecvent de apa in sol, compactarea solului datorita lucrarilor executate necorespunzator etc.

             Structura  exploatatiilor  agricole

            Dupa statutul juridic al exploatatiilor agricole exista doua sectoare : sectorul privat si sectorul de stat.

Sectorul privat, gestioneaza (in anul 1998) o suprafata agricola de 12342 mii ha, sub forma a trei tipuri de exploatatii agricole (Anexa 19).

  • gospodarii individuale in numar de cca. 3,9 milioane in care se lucreaza mai mult de trei sferturi din pamantul aflat in proprietate privata (9182 mii ha), cu o suprafata medie de 2,3 ha;
  • asociatii familiale (fara personalitate juridica) in numar de 7175 avand o suprafata medie de 132 ha si care gestioneaza 950 mii ha;
  • societati agricole (cu personalitate juridica) in numar de 3578 cu o suprafata medie de 620 ha si care au in exploatare 2.210 mii ha.

            In prezent, 84,9 % din terenul agricol si 83,2 % din terenul arabil sunt in proprietate privata. Aplicarea Legii fondului funciar s-a efectuat insa cu intarziere astfel ca la aceasta data nu este incheiat procesul de acordare a titlurilor de proprietate, asa cum este descris in datele statistice referitoare la stadiul aplicarii Legii Fondului funciar.

La 30.06.2000 stadiul aplicarii legii fondului funciar se prezenta astfel: din suprafata totala ce trebuia pusa in posesie( de 9.420.518 ha) se realizase punerea in posesie in proportie de 86,3%, din numarul total de persoane de pus in posesie (de 4.716.062) s-a ralizt un procent de 83,2%, iar din numarul total de titluri de proprietate ce trebuie eliberate (de 4.340.569) se realizase in procent de 79,0%. ( Buletin informativ MAA nr.7/2000)

Se poate remarca, ca desi in perioada 1993-1996 numarul de titluri de proprietate eliberate in fiecare an,  au fost in proportii cuprinse intre 10,16 - 19,8 % in anul 1999 procentul inregistrat a fost de numai 2,9 %.

            Aplicarea Legii fondului funciar a avut efecte pozitive prin faptul ca :

  • s-a extins proprietatea privata,
  • disparitia structurilor cooperatiste de tip comunist neeficiente,
  • diversificarea structurilor de organizare,
  • conexiunile la circuitele pietii.

           

Efectele negative sunt:

  • faramitarea exploatatiilor agricole;
  • necorelarea aplicarii Legii fondului funciar cu aparitia pietei funciare, aceasta a aparut cu intarziere, in anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor);
  • neasigurarea odata cu dreptul de proprietate asupra terenurilor si a mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrarilor agricole. Legea 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura a stimulat infiintarea de asociatii agicole fara personalitate juridica si a creat un nou tip de cooperatie primara la nivelul productiei (societati agricole cu personalitate juridica) care nu are insa o evolutie pozitiva nici din punct de vedere al numarului si nici din punct de vedere al suprafetelor exploatate in comun.

Suprafata agricola aflata in exploatarea sectorului privat a crescut in perioada 30.06.1999 - 30.06.2000 de la 11.921 mii ha la 12.140 mii ha, o crestere semnificativa inregistrandu-se la asociatiile familiale ( a caror numar a crescut de la 6082 la 6262) si la gospodariile individuale (care au crescut de la 4.096.616 la 4.221.015). Numarul societatilor agricole cu personalitate juridic au scazut dela 3525 la 3328. In perioada analizata s-a constatat oscadere a suprafetelor medii ale asociatiilor familiale de la 145 ha la 130 ha si o crestere nesemnificativa a suprafetei medie de la 2,34 ha la 2,35 ha.( Buletinul informativ MAA nr.7/2000)

            Aceste date confirma gradul ridicat de faramitare a terenului agricol privat, cu implicatii nefavorabile asupra utilizarii eficiente a resurselor funciare si a activelor productive.

            Se poate remarca ponderea insemnata (72 %) a exploatatiilor de subzistenta, cu dimensiuni mai mici de 3 ha si ponderea extrem de redusa (0.3%) a exploatatiilor cu suprafata mai mare de 10 ha.

            In perioada 1993-1998 s-a remarcat o usoara tendinta de concentrare a terenurilor in gospodariile individuale. Intre regiuni exista mari disparitati privind structura pe clase de marime a exploatatiilor individuale.

            Din numarul total de proprietari, aproximativ 40-45% nu se afla in proximitatea proprietetii, multi fiind locuitori urbani iar altii avand domiciliul in alte localitati  decat unde este situat terenul. Acest fapt revendica fluidizarea pietei funciare si dezvoltarea sistemului asociativ.

            Daca in tarile vest-europene sistemul cooperatist se afla situat in aval si amonte de productia agricola, in Romania el este prezent mai ales in sectorul productiv. Comportamentul asociativ al actualilor proprietari este generat de gradul redus de dotare tehnica a exploatatiilor individuale, capacitatea redusa de munca, determinata de varsta inaintata a proprietarilor de pamant si de starea precara de sanatate, incapacitatea manageriala.

            Suprafata medie a societatilor agricole cu personalitate juridica si a asociatiilor familiale raportate la media nationala prezinta de asemenea variatii foarte mari.

            Exista o diferenta foarte mare intre suprafata medie (2.3 ha) a  exploatatiilor individuale din  Romania si suprafata medie a exploatatiilor Uniunii Europene (16,6 ha).

            In Romania se impun o serie de politici structurale cu doua tinte: una adresata producatorilor care opteaza pentru activitati neagricole si alta adresata celor care au nevoie de ajutor pentru a-si exercita ocupatia agricola in conditii de  rentabilitate.

            Sectorul public este reprezentat prin societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat care administrau (in 1997) o suprafata de 1652 mii ha teren agricol. Suprafata medie ce revine pe o societate comerciala este de 3370 ha teren agricol.

            In ceea ce priveste societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (constituite in baza Legilor 15 si 31/1990) in marea majoritate nu s-au adaptat noilor cerinte ale economiei de piata fapt ce a determinat ca multe din acestea sa fie lichidate (complexe de porci si pasari), o parte au fost privatizate, iar cele cu profil agricol (foste IAS-uri) sunt intr-o situatie financiara precara in marea majoritate urmand ca in acest an sa se stabileasca privatizarea si modul de functionare a acestora.

 

             Structura productiei vegetale

            Suprafetele cultivate cu cereale boabe detin cele mai mari ponderi (66%). Restul  suprafetelor sunt ocupate cu plante de nutret (14%) si plante tehnice (13%). Impreuna, aceste grupe ocupa 93% din intreaga suprafata cultivata. Aceasta reflecta slaba diversificare a culturilor agricole practicate, ceea ce impune masuri pentru largirea paletei culturilor agricole, indeosebi a celor care valorifica conditiile locale si care incorporeza un grad sporit de tehnicitate.

In 1998 PIB total a fost de 32 miliarde EURO din care agricultura a reprezentat 14,23%. PIB/locuitor a fost de 1.336 EURO din care  PIB-ul obtinut in cadrul sectorului agricol a fost de 226 EURO/locuitor. PIBul obtinut in agricultura in anul 1998 raportat la numarul total al populatiei din zona rurala a fost de 448.9 EURO/locuitor (cursul mediu de schimb pentru EURO a fost de 11.500 EURO).

            In productia vegetala s-a manifestat o tendinta generala de reducere a randamentelor medii si a productiilor totale.

            Productiile  medii sunt modeste sau chiar foarte mici la aproape toate culturile, in principal ca urmare a apelului  foarte redus la factori de productie sporitori de randamente.

            Caracterul preponderent cerealier al structurii de productie reprezinta un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea  suprafetelor ocupate de cereale in toate regiunile  este ridicata, chiar daca acestea nu dispun de conditii agro-pedoclimatice favorabile pentru cultivarea speciilor respective.

            O analiza de ansamblu a actualei structuri a productiei vegetale pune in evidenta o serie de ,,carente” de ordin agrotehnic si economic, ce creeaza puternice distorsiuni intre cererea si oferta de produse agricole.

            Comparativ cu tarile Uniunii Europene, suprafata cultivata cu cereale in Romania este relativ mare, explicabila prin faptul ca se poate realiza si cu alocari reduse de mijloace tehnice si de forta de munca si prin traditia in cultura cerealelor.

Randamentele obtinute la hectar sunt, in general, de 2-3 ori mai mici raportat la tarile vest europene dezvoltate, insa sunt apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.

 

Toate aspectele structurale si tehnice prezentate confera agriculturii romanesti  un caracter extensiv, de subzistenta.

            Productia de cereale are oscilatii in functie de conditiile climatice, fiind influentata si de resursele financiare ale producatorilor agricoli la infiintarea culturilor.

            Suprafetele ocupate cu cereale au oscilat la unele culturi cum sunt graul si orzul, aceasta din cauza problemelor care sunt in perioada semanatului: greutati cu araturile dupa culturile de toamna, insuficienta tractoarelor pentru aceasta lucrare, decapitalizarea producatorilor agricoli, conditiile climatice. Cu toate aceste greutati in functie de conditiile climatice se remarca realizarea in anul 1997, a unei productii record de cereale 22,1 mil tone fizic la recoltare, respectiv 20,1 milioane tone la indici de calitate si a unui an exceptional pentru porumb 12,68 milioane tone – fizic si respectiv 11,2 milioane tone la indici de calitate. Productii deosebite s-au obtinut si la grau in anii 1995 - 7709 mii tone si in 1997 – 7185 mii tone. Din analiza productiei de cereale se constata ca in anii favorabili s-au obtinut productii corespunzatoare peste nevoile de consum ale tarii cu excedente pentru export. Suprafetele cultivate cu grau si orz au tendinte de scadere in special datorita valorificarii necorespunzatoare atat ca pret cat si a cererii diminuate. Productiile medii au oscilat numai in functie de conditiile climatice deoarece ingrasamintele chimice au fost alocate in cantitati insuficiente in toata aceasta perioada. Analizand modul cum s-a asigurat consumul intern se desprinde faptul ca au fost ani cu excedent de grau si ani cand s-au efectuat si importuri.

            Cultivarea de florea-soarelui in ultimii ani a cunoscut o crestere semnificativa ca suprafata si productie totala, depasind prognozele. Aceasta situatie s-a creat datorita faptului ca fabricile de ulei au realizat o colaborare corespunzatoare cu producatorii de seminte de floarea soarelui – valorificarea rapida si plata la timp a productiei, fapt ce a condus la exportul atat de ulei cat si de seminte de floarea soarelui.

In ultimii ani se constata o crestere a suprafetei cultivata cu rapita pentru ulei.

Cultura de soia a fost mai greu acceptata de producatorii agricoli din cauza tehnologiei deosebite.

Cultura de sfecla de zahar a inregistrat an de an regrese prin reducerea suprafetei cultivate si a productiei obtinute. Reducerea drastica a suprafetei cultivate cu sfecla de zahar s-a manifestat din lipsa de colaborare si sustinere a cultivatorilor de sfecla care au fost decapitalizati, privatizarile fabricilor de zahar s-au facut cu intarziere si sustinerea insuficienta a acestei culturi cu subventii de la buget.

Cultura de cartofi in ultima perioada a satisfacut necesarul de consum, asigurand piata la preturi accesibile.

Legumele sunt asigurate pentru perioada de sezon dar in perioadele de extra sezon sunt deficitare, necesitand importuri. Pentru aceasta cultura se constata ca industria conservelor de legume s-a redus, ca urmare a costurilor ridicate comparativ cu produsele din import.

            Viticultura este intr-un proces de transformare din pacate cu influente negative asupra calitatii – extinderea nepermisa a suprafetelor hibride in detrimentul plantatiilor nobile

            Pomicultura. Suprafata ocupata cu pomi si alte specii pentru fructe si productia totala au evoluat in functie de conditile climatice. Suprafata ocupata de plantatiile pomicole a fost relativ constanta in perioada 1990 – 1994, inregistrand o scadere notabila in 1996, ca urmare a defrisarii unor livezi la care durata de exploatare a ajuns la limita. Se constata ca o mare parte din plantatiile pomicole sunt imbatranite si ca productia de material saditor a scazut cu 20 %, fata de anul 1990. Formarea si intretinerea livezilor cu un efort investitional mare, pe care agricultorii privati nu le pot face fara sustinere cu credite avantajoase.

Trebuie remarcat ca productia vegetala inregistreaza mari variatii de la an la an, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.

Alte culturi

Prin conditiile pedoclimatice Romania are un potential deosebit, in diferite zone si pentru alte culturi care pot asigura o importanta sursa de utilizare a fortei de munca din spatiu rural si de asemenea o sursa de venituri alternative.

Tutunul

 In Romania sunt conditii naturale si exista o lunga traditie, pentru a se produce toate tipurile de tutun: oriental, semioriental, Virginia, Burley, si de mare consum.

In perioada 1990-1999 productia interna de tutun a fluctuat, reprezentand cca.30-40 % din necesarul intern de cca. 40 000 to/an pentru productia tigaretelor.

Tutunul oriental se cultiva in judetele Vaslui, Galati, Tulcea, Iasi, Valcea. Gorj pe suprafete mici, cu terenuri mai slab productive, iar  suprafata de cultura pentru valorificarea fortei de munca a familiei este de 0,2-0,3 ha.

Tutunul semioriental se cultiva in judetele Teleorman, Giurgiu, Dambovita, Arges, iar suprafetele de cultura sunt cuprinse intre 0,3-0,4 ha.

Tutunul  Burley se cultiva in judetele Mures, Alba, Cluj, Arad, Timis, Bihor pe suprafete  cuprinse intre 0,4 - 0,5  ha.

Suprafata optima recomandata pentru tutun in vederea mecanizarii, acestor culturi este de 1,5- 4 ha, iar pentru asigurarea uscarii tutunului la foc indirect, suprafata cultivata trebuie sa fie de 1 – 10 ha.

Cultura de tutun de soiuri superioare reprezinta o alternativa reala de diversificare a culturilor agricole in zonele mai sarace unde calitatea solului este mai redusa si de asemenea poate asigura intr-o masura mai mare necesarul de materii prime pentru industria de tutun romaneasca.

In si canepa fibre

 Pana in anul 1990 in Romania se cultivau peste 70.000 ha. cu in si peste 50.000 ha cu canepa pentru fibra, asigurand in cea mai mare masura necesarul industriei textile romanesti, dar in aceeasi masura constituind si o sursa de materie prima pentru activitatea artizanala si mestesugareasca din spatiul rural.

Suprafetele cultivate cu in si canepa pentru fibra s-au redus an de an, culminand cu anul 1999 cand reducerea a fost de 98% la in si 95% la canepa.

In tara noastra sunt conditii favorabile din punct de vedere pedoclimatic,  iar din punct de vedere al calitatii s-au omologat soiuri de in cu un continut mediu de fibre de 22-24% si un randament la fuior de 23-26% si au fost create soiuri de canepa dioca si monoica cu un continut de fibra de 20-21% si un randament la fuior cuprins intre 41-48%.

Zonele favorabile culturilor de in pentru fibra se gasesc in majoritatea depresiunilor inter si submontane, din Carpatii Rasariteni, Meridionali si Apuseni, respectiv in judetele Maramures, Suceava, Neamt, Bacau, Bistrita Nasaud, Harghita, Covasna, Brasov, Prahova, Sibiu, Mures, Cluj, Satu Mare si Bihor. In aceste zone exista capacitati de prelucrare de aproximtiv 5000 tone fibra/an, care dupa remont pot fi puse in functiune si care apartin unor societati comerciale.

            Cele mai favorabile zone de cultura se regasesc in Campia Banatului ( jud. Timis si Arad), campia Crisanei ( jud. Salaj partial, Bihor si Satu Mare), lunca Somesului ( jud. Bistrita, Cluj), luncile de pe cursul inferior al Muresului si Tarnavelor (parte din jud. Mures, Alba, Hunedoara), campia Siretului (sudul jud. Suceava si estul jud. Neamt si Bacau), precum si unele zone zone colinare cu soluri fertile din sudul Carpatilor Meridionali.

            Capacitatile de prelucrare a tulpinilor de canepa de cca. 6500 tone fibra canepa/an se regasesc in judetele : Arad, Bistrita, Bihor, Mures, Satu Mare si Suceava.

Suprafetele minime recomandate a fi cultivate in functie de gradul de dotare cu masini de recoltare sunt de 30-50 hectare.

In de ulei

In perioada 1990-1999, suprafata cultivata cu in de ulei a scazut de la 49.900 hectare (1990) la 3500 hectare (1998), datorita lipsei de fonduri pentru infiintarea culturii de catre producatorii individuali si asociatii, lipsa masinilor de recoltat, disfunctionalitatilor in preluarea productiei de samanta de la producatori, de catre fabricile de ulei, importatorii de lacuri si vopsele pe baza de constituenti sintetici.

Au fost create soiuri rezistente, adaptate la conditiile climatice, cu productii de 1800-2000 kg/ha, inul de ulei fiind de asemenea, o buna cultura premergatoare pentru cea de grau (eliberand terenul devreme si lasandu-l curat de buruieni).

            Inul de ulei se cultiva in zonele de cultura din Muntenia, Moldova, Oltenia, Banat si Dobrogea. Judetele mari cultivatoare de in de ulei sunt: Constanta, Tulcea, Calarasi, Ialomita, Teleorman, Giurgiu, Olt, Dolj, Dambovita, Arges, Timis, Arad, Iasi, Galati.

            Sunt inregistrate soiuri de in de ulei romanesti: Geria, Iulia, Raluca, Lirina, Floriana, Gentiana, la care exista samanta din verigile superioare precum si soiuri nou inregistrate: Alexin, Janin, Oliana, Florinda, la care se poate derula procesul de multiplicare a semintei ( daca exista cerere) si care se recomanda tuturor judetelor cultivatoare de in de ulei.

            Suprafetele optime recomandate pentru a aduce profit pot fi de la un ha/producator individual pana la 100 ha/asociatie, ferma.

             Structura productiei animaliere

            Comparativ cu anul 1989, in anul 1998 s-a inregistrat o reducere considerabila a efectivelor de animale: cu 48% la bovine, 44% la pasari, 36% la porcine si 27% la ovine. Numai cabalinele au inregistrat o sporire a efectivelor cu 23%. Reducerea s-a manifestat si la efectivele matca, tendinta deosebit de ingrijoratoare. Diminuarea lor sub nivelul actual, care reprezinta un minim tehnologic, poate conduce la compromiterea fondului genetic in zootehnie.            

            In sectorul cresterii animalelor, rezultatele din perioada 1989-1998 prezinta o evolutie fluctuanta, diferentiata de la un produs la altul si deseori de la un an la altul.

            Productiile medii obtinute in zootehnie sunt departe de progresul genetic si tehnologic inregistrat  pe plan vest- european. Comparativ cu tarile membre ale UE, aproape la toate speciile si categoriile de animale randamentele medii sunt inferioare.

            Intre Romania si tarile UE exista  decalaje marcante care releva necesitatea unor masuri radicale privind ameliorarea si furajarea animalelor. Daca productiile medii obtinute in tarile Uniunii Europene au tinut ritmul progresului genetic si tehnologic, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania.

            Evolutia efectivelor de bovine si a productiei acestei specii sunt redate in tabelele si graficele ce urmeaza. Din datele statistice rezulta ca in anii 1990 – 1994 scaderile au fost marcate de distrugerea unitatilor CAP si taierile masive de bovine de la aceste unitati, fara sa fie luate masuri de stopare a acestora. Preluarile la gospodariile populatiei nu s-au efectuat deoarece acestea nu aveau nici capacitati de cazare si nici furajele necesare.

O alta cauza a scaderii efectivelor de bovine este si situatia dramatica a starii de sanatate a acestora la finele anului 1989 – majoritatea animalelor erau tarate, neproductive, bolnave de tuberculoza si leucoza. In acest sector (CAP) se inregistrau productii de lapte si carne printre cele mai mici din Europa si din lume (sub 1800 litri lapte/vaca) dar multe unitati erau sub 1800 litri. Taierile pentru carne care se efectuau reprezentau taieri de necesitate in proportie de peste 60 % la greutati sub 250 kg.

 Dupa 1989 efectivele de vaci si juninci s-au mentinut la un nivel acceptabil, care corolat cu o ingrijire corespunzatoare in gospodariile populatiei a condus la cresterea productiei medii cu mult peste productiile din unitatile CAP. Aceasta situatie a condus la asigurarea in buna parte in ultimii ani a necesarului de lapte si produse din lapte. Dezvoltarea sectorului bovin se va face prin cresterea productiilor medii de lapte si a greutatii medii de taiere, aceasta efectuandu-se in ferme specializate de dimensiuni mici si mijlocii.

            Cauzele care au determinat scaderea efectivelor de porcine se datoresc in special problemelor cu care s-au confruntat marile complexe de crestere si ingrasare a porcilor.

            Acestea fiind proprietate de stat, preturile de livrare nu au fost liberalizate multi ani, acestea fiind mentinute sub costurile de productie – nesustinute financiar – s-au decapitalizat si au condus la falimentarea multor unitati. Neadaptarea la conditiile economiei de piata - la cererea pietei, a determinat, ca in concurenta cu pretul carnii obtinut de sectorul particular si cu importul de carne la preturi subventionate de tarile de origine, sa se ajunga la situatia de ineficienta in majoritatea unitatilor de profil. Dupa anul 1996, s-a trecut la privatizarea sau lichidarea unitatilor de crestere si ingrasare a porcilor.

Cresterea si ingrasarea porcilor in unitati mari industriale presupune o piata sigura, un management competitiv si gasirea de solutii economice viabile care sa poata concura cresterea porcilor in gospodariile populatiei. Complexele industriale de crestere a porcilor trebuie sa se transforme in furnizori de tineret de reproductie si de purcei pentru ingrasare pentru gospodariile populatiei si pentru fermele mici si mijlocii. Aceste complexe cu probleme de poluare, de intretinere si reparatii a utilajelor si adaposturilor, cu suprastructura administrativa supradimensionata, cu cheltuieli mari de aprovizionare si cu probleme financiare deosebite in conditiile in care se utilizeaza munca salariata nu vor putea deveni competitive fara investitii majore.

            Evolutia efectivelor de ovine si caprine in perioada analizata a avut permanent o tendinta de scadere, dar cu specificarea ca scaderea dramatica a fost pana in anul 1994, dar si dupa aceasta data scaderea efectivelor a continuat. Cauza scaderii efectivelor la ovine este in principal in primii ani aceeasi ca si la specia bovine. Taierile pentru carne si exportul de ovine vii fara nici o restrictie a condus la aceasta situatie. Sectorul particular si-a mentinut efectivele in special pentru productia de lapte si carne, deoarece productia de lana nu a fost valorificata la timp si preturile obtinute nu satisfac crescatorii.

            Evolutia efectivelor si productiei avicole in ultimii 10 ani se incadreaza ca si celelalte specii intr-o scadere dramatica a efectivelor pana in 1996, care a continuat si dupa 1997, dar dupa ce in aceasta perioada s-au luat masuri de lichidare a unitatilor neprofitabile. In ultima perioada se constata o redresare a situatiei functie si de cererea pietei pentru produsele avicole.

            Scaderea efectivelor de pasari s-a produs in complexele industriale, cauza fiind ca si la specia porcine neadaptarea la cerintele pietei, managementul defectuos, neprivatizarea la timp, mentinerea preturilor la comanda autoritatilor, decapitalizarea unitatilor, cresterea costurilor inputurilor liberalizate, importul de produse avicole la preturi mai mici decat cele obtinute in complexe. Din anul 1997, s-a trecut la privatizarea complexelor de pasari si la lichidarea celor cu pierderi ridicate.

Analizand situatia pentru toate speciile de animale, dupa modul cum s-a desfasurat distrugerea efectivelor dupa anul 1991, aceasta a avut si o nota intentionata pentru a se ajunge la o penurie accentuata de produse agroalimentare pentru a se demonstra ulterior ca proprietatea privata nu este compatibila in Romania, aceasta este valabil si atunci cand s-a efectuat aplicarea Legii fondului funciar, fara sa se acorde si mijloace mecanice pentru efectuarea lucrarilor agricole. S-a crezut ca sectorul particular nu va asigura necesarul pentru siguranta alimentara a populatiei si se vor putea restaura din nou vechile structuri.

Industria alimentară

            Productia de bunuri alimentare dispune de un semnificativ potential de dezvoltare asigurat, in principal, de diversitatea materiilor prime de origine vegetala si animala, capacitatile de productie instalate si resursele umane existente.

            La nivelul anului 1998, exportul total de produse agroalimentare (FOB) a fost de cca. 6.408,9 milioane EURO si importul total (CIF) de cca. 9.189 milioane EURO. Soldul balantei comerciale a fost negativ inregistrand o valoare de -2.780,1 milioane EUR. Aceasi situatie se regaseste de asemenea si in cazul industriei alimentare, al careai export total (FOB) inregistrat in 1998 a fost de 340,3 milioane EURO, iar importul total (CIF) a fost de 786 milioane EURO. Industria alimentara  inregistreaza o balanta negativa de -445,7 milioane EURO (rata medie de schimb a fost de 11.500 lei).

            Activitatea in industria alimentara este organizata in 10 subramuri principale, cunoscand dupa anul 1990 o crestere substantiala a numarului de agenti economici, indeosebi a celor privati. Astfel, la finele semestrului al doilea 2000 au fost inregistrati    30 600 agenti economici, carora li s-au eliberat 40 586 licente de productie.

La nivelul anului 1998 PIBul total a fost de 32 miliarde EURO. In 1997 industria alimentara a reprezentat 9,36% din totalul VAB, 27,9% din totalul VAB inregistrat in industrie si 33,46% din totalul VAB inregistrat in cadrul industriei prelucratoare.

In 1997 din numarul total de angajati ai industriei (2.443 mii persoane)-83% lucrau in cadrul industriei prelucratoare (2.032 mii persoane) si din care in cadrul industriei alimentare erau angajati -213 mii persoane:

  • 10,48% din totalul numarului de angajati ai industriei prelucratoare,
  • 8,71% din totalul numarului de angajati in cadrul industriei.

            In paralel cu societatile comerciale de profil din industria alimentara, mai functioneaza in complexele de crestere si ingrasare a porcilor un numar de 42 abatoare, la unitatile avicole un numar de 53 abatoare, care fac obiectul restructurarii. De asemenea, la societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (foste IAS) exista capacitati de productie, conditionare, invechire si imbuteliere a vinului, productie de sampanie, coniac, tuica si rachiuri naturale, branzeturi si produse lactate.

De remarcat ca foarte putine capacitati de industrie alimentara au putut sa beneficieze in perioada 1993 - 1998 de fondurile de modernizare acordate de Fondul Proprietatii de Stat.

Tabel nr. 3.1

Capacitatile de productie existente in industria alimentara

Industria

U.M

Total

Sector

privat

Sector de

stat

    Carne si frig:

abatoare bovine

abatoare porcine

abatoare pasari

frigorifere

sectii preparate carne

sectii transare carne

conserve si semiconserve

mii tone viu

mii tone viu

mii tone viu 

mii tone

mii tone

mii tone

mii tone

 810,4

1583,3

 239,9

 273,8

 674,9

1370,7

   70,0

424,5

795,0

 48,1

 68,8

462,9

866,4

  15,5

385,9

788,3

191,8

205,0

212,0

504,3

  54,5

     Lapte:

lapte de consum

prod.lactate proaspete

branzeturi

mii hl

mii hl

mii tone

8905,0

4423,0

  175,0

5772,0

2538,0

  109,0

3133,0

1855,0

    66,0

     Peşte

mii tone

   38,2

   11,3

     26,9

     Cereale:

macinis grau

macinis porumb

mii tone

mii tone

6838,0

2539,2

5453,6

2320,8

1384,2

  218,4

      Legume si fructe:

conserve din legume

conserve din fructe

pasta de tomate

-     sucuri + nectaruri

Mii tone

Mii tone

Mii tone

Mii hl

169.2

84.4

52.7

14267

34.1

16,9

 5,3

11238

135,1

67.5

47,4

3029

     Uleiuri comestibile:

ulei brut

rafinarii

ulei imbuteliat

Mii tone

Mii tone

Mii tone

850,2

481,9

390,3

713,2

335,6

286,5

137,0

146,3

103,8

      Zahar:

zahar(mii to/ radacini de sfecla / zi)

Mii tone

69,0

28,2

40,8

     Vin   (soiuri nobile+hibride)

Mii hl

6050

4840

1210

In prezent nu exista o statistica referitoare la gradul de uzura al capacitatilor  de productie din industria alimentara, deoarece dupa 1990 peste 65% din acestea au trecut in proprietate privata, fara a mai exista obligativitatea raportarii  situatiei amortizarii acestora sau retehnologizarilor. Din procentul celor ramase in proprietatea statului marea lor majoritate dateaza din perioada anilor 1975-1980.

            Dupa 1990 a crescut continuu ponderea agentilor privati, acestia ajungand sa detina un procent insemnat in productia din unele subramuri ale industriei alimentare. In industria uleiului, ponderea agentilor privati este de 94%, in industria de morarit si panificatie de 90%, in industria laptelui 66%, in industria carnii si preparatelor de carne 38%, in industria prelucrarii legumelor si fructelor 23%, in vinificatie 71%, in industria zaharului 58% si industria pestelui 25% etc .

            Procesul de privatizare a societatilor comerciale din industria alimentara, a fost mai alert decat cel al societatilor comerciale agricole.

            Anul 1997 a insemnat pentru industria alimentara romaneasca un pas hotarator in crearea unui autentic mediu concuretial si adaptarea legislatiei de functionare a acestei industrii la conditiile de piata si concurenta, mai ales prin adoptarea unor reglementari de import a produselor agroalimentare si aderarea la CEFTA.

            In ansamblul ei, productia realizata in anul 1997 se inscrie in traiectoria trendului descendent caracteristic ultimilor ani. Principalele cauze care au determinat acest fenomen sunt:

  • reducerea ofertei de materii prime la unele grupe de produse alimentare, cum sunt: zahar rafinat, conserve de legume, conserve din fructe, pasta de tomate, carne si preparate din carne, peste si produse din peste;
  • intrarea pe piata romaneasca a unor produse de import, la concurenta cu produsele din productia interna – zahar, paste fainoase, ulei rafinat, pasta de tomate, lapte praf, conserve din legume si fructe, branzeturi, preparate din carne – in conditiile reducerii la 50% in medie a taxelor vamale la importul produselor alimentare si a perpetuarii unui ritm lent in desfasurarea proceselor de ajustare sistemica si structurala a societatilor comerciale din sectorul de stat;
  • liberalizarea preturilor si eliminarea totala a subventiilor de consum – la paine si produse de panificatie, lapte de consum si produse lactate proaspete, unt, lapte praf, carne taiata de porc si pasare – au condus la diminuarea cererii solvabile.

Tabel nr. 3.2

Privatizarea unitatilor de stat in sectorul industriei alimentare

Total companii existente la 31 August 1999

Total firmelor privatizate la 31/12/99

Privatizari ( cifre cumulate)

31.12.

1996

31.12.

1997

31.12.

1998

31.8.

1999

TOTAL

807

144

181

206

266

Industria carnii

69

12

15

16

26

Industria laptelui

108

23

24

26

35

Industria pestelui

11

1

1

1

8

Industria moraritului

229

45

55

58

71

Industria zaharului 

55

7

11

16

21

Industria uleiului

52

10

12

15

15

Industria conservelor

17

1

2

6

8

Industria vinului

78

6

13

17

42

Industria berii

148

30

38

40

40

            Pe subramuri, structura industriei alimentare, in anul 1998, se prezinta dupa cum urmeaza:

Industria carnii

Detine 14% din volumul industriei alimentare.

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniu a cunoscut o crestere permanenta, in prezent acesta fiind de circa 4000.

Peste 71% din productie se realizeaza in sectorul privat, in timp ce in sectorul de stat acesta a inregistrat o scadere substantiala.

Productia realizata in 1998 a fost de 526 mii tone, gradul de utilizare a capacitatii fiind de doar 20% pentru abatoare (526 mii tone la o capacitate de 2634 mii tone), de 17% la preparate din carne (116 mii tone fata de 675 mii tone) si de 17% la conserve si semiconserve de carne ( 13 mii tone fata de 70 mii tone).

Capacitatile de productie ale societatilor comerciale cu capital de stat au o vechime de 20-25 de ani, sunt dotate in principal cu instalatii indigene, a caror tehnicitate si fiabilitate sunt scazute, fapt ce a condus la obtinerea unor randamente scazute, costuri ridicate si realizarea unor produse necompetitive.

 

Industria laptelui

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul a crescut, in prezent fiind de 580.

Productia fizica realizata in anul 1998 a fost de : lapte consum - 3058 mii hl; produse lactate proaspete - 747 mii hl; unt - 6500 tone; branzeturi - 35800 tone; lapte praf - 6981 tone.

Aceasta productie exprimata in lapte materie prima reprezinta aproape 9,0 mil.hl, fata de capacitate instalata de 22,0 mil.hl de lapte (41%).

In ceea ce priveste activitatea de retehnologizare si investitii in industria laptelui, acestea au cunoscut o crestere de 13% fata de anul 1996, in principal prin dotare cu: linii pentru fabricarea prin extrudare a inghetatei, pentru freeezarea si ambalarea acesteia; instalati pentru pasteurizarea si imbutelierea laptelui; utilaje si echipamente pentru producerea branzeturilor proaspete si fermentate si ambalarea acestora sub vid.

Industria de  morarit

Numarul agentilor economici producatori de produse de morarit, panificatie si fainoase a crescut an de an, in prezent atingand aproape 5000, din care 75 cu traditie si de mare capacitate si peste 4900 de societati mici cu capital privat.

Productia fizica realizata in anul 1998: macinis de grau si porumb - 3668 mii tone;  panificatie - 2410 mii tone; paste fainoase - 47 mii tone; biscuiti - 68 mii tone.

Capacitatile de productie din acest sector de activitate sunt folosite astfel: macinis de grau si porumb - 40%; panificatie - 53%; paste fainoase - 43%; biscuiti -  34%.

Retehnologizarile si investitiile in acest domeniu au cunoscut o crestere fata de anul 1996 cu 13% in activitatea de morarit si panificatie si cu 7% in productia de paste fainoase si biscuiti. Acestea au vizat in principal, dotarea cu echipamente intensive pentru curatirea si macinarea cerealelor, utilaje pentru eliminarea noxelor de praf din mori, linii tehnologice automatizate pentru productia de paste fainoase si biscuiti si utilaje pentru marcarea si ambalarea produselor finite.

 

Industria uleiului

Acest sector a cunoscut o evolutie ascendenta, datorata in principal cresterii constante a productiei de floarea-soarelui si a cererii constante de ulei brut de floarea-soarelui pe piata externa, de 100 mii tone pe an.

In industria uleiului numarul societatilor comerciale a crescut, in prezent functionand un numar de 548 unitati de productie, din care 17 unitati sunt de mare capacitate si proceseaza peste 90% din materia prima.

Indicele de folosire a capacitatii de productie in anii 1998 a fost de: 61,5% .

In anul 1997, retehnologizarea si investitiile in industria uleiului au fost de 48 miliarde lei si au constat in principal in retehnologizarea operatiilor de extractie, vintenizare, de lecitinizare si rafinare, precum si in procurarea de tehnologii si instalatii pentru producerea de emulgatori cu continut ridicat de monogliceride, instalatii de fabricare a plantolului.

           

Industria zaharului

In anul 1989 in acest domeniu existau 33 de unitati, cu o capacitate nominala de prelucrare de 83 mii tone sfecla/24 de ore; in 1999 capacitatea efectiva de industrializare s-a redus la 69 mii to/24 ore,  in prezet fiind operationale numai 19 fabrici de zahar reprezentand o capacitate de 50 mii to/24ore.

Productia de zahar obtinuta din sfecla a inregistrat un trend descendent, aceasta reprezentand in 1998 doar 61%(189,3 mii tone zahar rafinat) din productia anului 1989 si 77% din cea a nului 1996, asigurand necesarul de consum al Romaniei numai in proportie de 45-50%.

In anul 1998 coeficientul mediu de folosire a capacitatilor de productie a fost de 49%, depasind 70% doar in 2 societati.

Actiunile de retehnologizare si investitii in industria zaharului si a produselor zaharoase au avut o dinamica ascendenta in 1997 fata de anul precedent si au fost orientate in principal spre: dotarea cu utilaje si echipamente pentru industrializarea sfeclei de zahar si pentru sectiile de ciocolata, produse zaharoase si cofetarii

            Industria vinicola

Productia vinicola a cunoscut un proces de mutatii generale in special de schimbarea structurii de porprietate a plantatiilor viticole.

Productia totala de vin  realizata in anul 1998 a fost de 5.002 mii hl., din care:

- soiuri nobile = 2.602 mii hl., reprezentand 52%;

- soiuri hibride = 2.400 mii hl., reprezentand 48%.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie a fost in anul 1998 de 86%.

In sectorul vinicol dotarea tehnica este in general depasita moral si fizic, ramanand la nivelul anilor 1960-1970. Lipsa unor tehnologii adecvate in anumite faze ale fluxului tehnologic a condus uneori la obtinerea unor vinuri albe necompetitive.

            Industria de legume si fructe

In acest domeniu activeaza 95 de societati comerciale, cu o capacitate de prelucrare anula 306 mii to (exclusiv sucuri si nectaruri).

Dintre principalele obiective pe termen mediu,  putem enumera:

  • asigurarea unor productii de semiconserve,conserve, sucuri si nectaruri de legume si fructe la nivelul necesarului de consum;
  • imbunatatirea calitatii, a modului de prezentare a produselor si  diversificarea gamei sortimentale de semiconserve, conserve, sucuri si nectaruri de legume si fructe si valorificarea integrala a conditiilor pedoclimatice, naturale; 

Productia realizata in anul 1998 fata de anul 1996 a inregistrat o scadere, dupa cum urmeaza:

  • 35% la conservele de legume;
  • 29% la pasta de tomate.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie in anul 1998 a fost de cca 17,5%, determinat, in special de nivelul scazut al productiei de legume, indeosebi tomate.

Pana in anul 1998 actiunile de retehnologizare si investitiii in acest domeniu au fost orientate in principal spre dezvoltarea sectorului de bauturi racoritoare, fiind aproape inexistente in sectorul prelucrarii legumelor si fructelor.

Piscicultura si acvacultura

Suprafata totala a apelor interioare din Romania este estimata la 730.000 ha, reprezentand aproximativ 3% din suprafata totala a tarii. Exista 100.000 ha de amenajari piscicole (iazuri si helesteie) si 99.000 ha lacuri de acumulare, organizate ca ferme piscicole.

In prezent, in Romania piscicultura are un specific tehnologic, cu un caracter preponderent semiintensiv. Capacitatea de productie piscicola a multor ferme se bazeaza in mare parte pe productivitatea naturala a bazinelor piscicole, datorita amplasarii acestora, fiind cuprinsa intre 100-300 kg/ha. Utilizarea furajelor si ingrasamintelor organice si chimice a condus la obtinerea unor productii de pana la 3.000 kg/ha; in prezent, media productiei piscicole pe tara este de 500 kg/ha.

In prezent, exista un numar de aproximativ 300 de ferme piscicole in care se practica acvacultura, marea majoritate (95%) aplicand tehnologii de crestere a pestilor, iar 5% (respectiv 15 ferme) practica acvacultura altor vietuitoare acvatice (midii, raci, broaste, etc.).

Acvacultura se practica numai in regim privat si este in continua dezvoltare, in mod deosebit datorita cererii pietei. Principalele specii cultivate sunt crapul, sangerul, novacul, cosasul, carasul si pastravul, care impreuna reprezinta aproximativ 90% din productia curenta. Exista si un interes crescut pentru introducerea in cultura a speciilor cu valoare economica ridicata, precum salau,  stiuca, somn, sturioni, raci, broaste, scoici etc.

Productia realizata prin piscicultura a suferit o scadere accentuata mai ales dupa anul 1988 (74.764 tone), cand s-au inregistrat valori mai mici de la un an la altul cu aproximativ 10-15 mii tone. In perioada 1994-1998 productia a scazut de la 24 mii tone la 14 mii tone in 1997, in 1998 productia inregistrand o usoara crestere, obtinandu-se peste 16.000 mii tone, din care cca. 3.000 tone au fost obtinute in fermele piscicole mixte prin cultivarea altor vietuitoare acvatice in afara de peste.

Gradul de utilizare al capacitatilor de procesare din cadrul industriei de prelucrare a pestelui nu depaseste 70%, la nivelul anului 1998, in mare parte datorita faptului ca sunt moral si fizic uzate, de asemenea si pentru ca nu sunt asigurate materiile prime necesare pentru procesare.

Capacitatile de prelucrare sunt 100% private si acestea asigura preluarea, conditionarea si procesarea pestelui si altor vietuitoare acvatice. Ele reprezinta peste 180 de unitati, care asigura prelucrarea a cca. 80.000 tone/an materie prima.

O data cu aparitia Legii nr. 219/1998 privind regimul concesionarilor si Ordonantei de urgenta nr.198/1999 privind privatizarea, unitatiile care detin in administrare terenuri agicole sau terenuri aflate permanent sub luciul de apa au drept de peroprietete sau de folosinta indelungata a terenului si a constructiilor specifice fermelor piscicole.Datorita creditelor cu dobanzi ridicate, a cotelor mari de fiscalitate si a ratei scazute a profitului reinvestit si de recuperare a investitiilor, acvacultura din Romania nu a beneficiat de un aport de capital romanesc sau strain, care sa o consolideze si sa o dezvolte in raport cu cererea pietei.

 

      Acreditarea companiilor comerciale pentru  obtinerea Licentei de fabricare a produselor alimentare.

Activitatea de agrearea a agentilor economici este noua si a inceput in anul 1996. Centrul de greutate al acesteia s-a transferat din a doua parte a anului 1997 pe controlul destinatarilor de Licente de fabricatie si pe depistarea celor care produc fara licenta.

Aceasta activitate s-a concretizat prin controale tematice la nivel de tara privind calitatea produselor fabricate, sanogeneza productiei si respectarea legislatiei in vigoare privind lantul tehnologic de productie – etichetare, ambalare, depozitare, transport si desfacerea produselor alimentare.

Activitatea de acreditare a agentilor economici in vederea obtinerii “Licentei de fabricatie” pentru produsele alimentare in anul 1997, situatia se prezinta dupa cum urmeaza:

  1. Agenti economici care au solicitat Licente de fabricatie 5.489
  2. Licente de fabricatie solicitate 7.596
  3. Licente de fabricatie eliberate din stocul de solicitari din anul 1996 8.881
  4. Valoarea sanctiunilor aplicate 468 mil.lei

            Procesul de standardizare

Activitatea de standardizare, aceasta a cunoscut permanent doua directii:

  • participarea lunara la Comitetele tehnice de profil ale Institutului Roman de Standardizare; specialistii desemnati prin Ordin al ministrului si-au adus contributia la elaborarea reglementarilor si standardelor comerciale, avand in vedere, in permanenta, ca acestea sa fie armonizate cu legislatia UE;
  • analizarea standardelor de produs si elaborarea standardelor profesionale pentru fiecare subramura a industriei alimentare (tabelul 3.3).

Aceasta activitate se desfasoara permanent, Comitetele tehnice pentru standardele profesionale pentru fiecare subramura a industriei alimentare se intrunesc lunar si analizeaza proiectele de standarde, revizuiesc si/sau modifica standardele profesionale existente, aproba proiectele care au fost discutate, anchetate si insusite si le supun avizarii.

Tabel nr. 3.3

Elaborarea de standarde profesionale

Domeniul de activitate

Nr.total de standarde elaborate

 1. Industria carnii

31

 2. Industria laptelui

24

 3. Industria de morarit si panificatie

18

 4. Industria zaharului si produselor zaharoase

27

 5. Industria uleiului

22

 6. Industria conservelor din legume si fructe

31

 7. Industria pescuitului si industrializarea pestelui

20

 8. Industria vinului, distilate, coniac

 5

 9. Industria bere, spirt, bauturi alcoolice

 6

10. Industria amidon, glucoza, drojdie panificatie

19

11. Industria tutunului

21

       T O T A L

224

Specialistii MAA au participat la seminarii internationale care s-au desfasurat atat in tara cat si in strainatate, precum si la diferite intalniri internationale FAO, Codex Alimentarius etc., unde au sustinut punctul de vedere al Romaniei in domeniul producerii de produse alimentare, dezvoltarii pietelor de desfacere a acestora, contribuind la elaborarea reglementarilor in acest sens. In esenta acestea au vizat:

  • tehnici avansate de laborator si tehnologii moderne in industria alimentara – ONUDI;
  • introducerea sistemelor moderne de control al calitatii in Romania – FAO;
  • dezvoltarea, utilizarea si importanta standardelor – USDA;
  • Phare- conducerea proiectelor propuse;
  • filiera laptelui in Franta si tarile asociate la UE (Salon International M.A. – Franta);
  • conferinta UNCTAD – diversificarea verticala a industriei alimentare in tarile in curs de dezvoltare (ONU – FAO).
  • Discutii despre regulile Codex Alimentare- Bruxelles, Budapesta, Geneva FAO.

 

Servicii pentru agricultura

Sectorul vegetal in perioada analizata nu a beneficiat decat intr-o masura foarte mica de ingrasaminte chimice, pesticide, irigatii si servicii adecvate asa cum rezulta din datele statistice.

 

Ingrasaminte chimice si pesticide

Ingrasaminte chimice

            Pentru agricultura Romaniei, consumul de ingrasaminte chimice reprezinta mai mult un deziderat decat o realitate. In anul 1998, cantitatea medie de ingrasaminte chimice era 36 de kg la hectar. Aceasta era de aproape de 4 ori mai mica decat in 1989. Exista insa unele deosebiri intre regiuni in ce priveste  consumul efectiv de ingrasaminte.

            Comparativ cu tarile Uniunii Europene, cantitatea de ingrasaminte chimice folosite in Romania este de 4 ori mai mica. Cantitatea de ingrasaminte chimice folosite in 1998 a fost de 384.000 tone (din care 83% au fost ingrasaminte azotoase, 15% fosfati, 2% ingrasaminte potasice).

Pesticide

            In Romania consumul de pesticide a scazut foarte mult in ultimii ani. Pierderile provocate de neutilizarea mijloacelor chimice de combaterea bolilor si daunatorilor se cifreaza la 1/3 din recolte.

Ridicarea vertiginoasa a preturilor la pesticide au ingustat si mai mult posibilitatea de achizitionare a acestora de catre agricultori.

Seminte

            In practica agricola actuala nu se atribuie atentia necesara rolului materialului biologic de calitate in obtinerea unor productii ridicate.

            Productia, controlul, certificarea si comertul cu seminte se fac in Romania in conformitate cu Legea 75/1995 modificata si completata cu Legea 57/1997 si Legea 131/1997.

            In ultimii ani tendinta consumului de samanta certificata a scazut drastic. Desi in acest sector au fost acordate o serie de facilitati, in sectorul particular exista multi proprietari (cca. 50%)care utilizeaza samanta necertificata.

Mecanizare

            Parcul de tractoare si masini agricole a inregistrat o crestere continua la toate tipurile de utilaje. Exceptie fac combinele, care, in anul 1998, reprezentau numai 85% din dotarea anului 1989.

            Deficienta structurala, generata de numarul insuficient de utilaje este accentuata de uzura fizica si morala a acestora (Anexa 49). Astfel, pe ansamblul agriculturii, 50% dintre tractoarele existente au o vechime in exploatare de peste 8 ani, iar 60% dintre combine sunt mai vechi de 10 ani.

Nivelul de dotare mecanica existent in prezent in agricultura Romaniei nu este in masura sa asigure efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de cultura. Potentialul de mecanizare este foarte scazut. Este cunoscut faptul ca in Romania depasirea epocii optime de executare a lucrarilor, atat la culturile de primavara cat si la cele de toamna, atrage pierderi mari de recolta.

Tabel nr. 3.4

Situatia incarcaturii pe combina

Nr.

Crt

 

Regiunea

Suprafata paioase (ha.)

Combine

Incarcatura

 

 

Total

agric.

din care:

Total

agric.

din care:

Total

agric.

din care:

 

   

Privat

Stat

 

Privat

Stat

 

Privat

Stat

1

2

3

4

5

6

7

8

Nord Est

Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest Oltenia

Vest

Nord Vest

Centru

Bucuresti Ilfov

298.639

561.935

685.696

420.421

383.474

323.248

278.634

32.710

258.892

387.396

519.598

359.224

319.690

305.971

257.813

22.913

39.747

174.539

166.098

61.197

63.784

17.277

20.821

9.777

3.478

3.515

5.783

4.765

4.061

4.560

3.459

211

3.175

2.919

5.022

4.359

3.477

4.254

3.273

180

303

596

761

406

584

306

186

31

86

160

119

88

94

71

81

155

82

133

103

82

92

72

79

182

131

293

218

151

109

56

112

315

 

TOTAL

2984757

2431517

553240

29832

26659

3173

100

91

174

 

Tabel nr. 3.5

Situatia incarcaturii pe tractor

Nr.

Crt.

 

Regiunea

Suprafata arabila (ha.)

Tractoare

Incarcatura

 

 

Total

agric.

din care:

Total

agric.

din care:

Total

agric.

din care:

 

   

Privat

Stat

 

Privat

Stat

 

Privat

Stat

1

2

3

4

5

6

7

8

Nord Est

Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest Oltenia

Vest

Nord Vest

Centru

Bucuresti Ilfov

1.355.006

1.810.019

1.961.255

1.241.899

1.092.875

1.010.037

763.831

109.728

1.256.617

1.357.277

1.528.208

1.060.354

884.411

965.854

691.716

86.356

98.389

452.742

433.047

181.545

208.464

44.183

72.115

23.372

17.720

22.544

29.931

21.267

24.460

24.452

21.452

2.000

15.466

17.259

25.141

18.219

22.338

22.324

19.675

1.707

2.254

5.285

4.790

3.048

2.122

2.128

1.777

293

76

80

66

58

45

41

36

55

81

79

61

58

40

43

35

51

44

86

90

60

98

21

41

80

 

 

TOTAL

 

9.344.650

 

7.830.793

 

1.513.857

 

163.826

 

142.129

 

21.697

 

57

 

55

 

70

 

            Agricultura Romaniei intampina greutati in cresterea gradului de mecanizare a proceselor tehnologice din cauza structurii ofertei interne de masini agricole neadaptata la marimea exploatatiilor agricole, si a dificultatilor  financiare (legate de costul masinilor, de posibilitatile de achizitionare a acestora).

           

Societatile prestatoare de servicii pentru agricultura sunt in numar de 1813 (la 31.11.1999), si cuprind intreaga gama de servicii de mecanizare si transport. In 1989 erau 470 de societati de mecanizare, in prezent o mare parte din acestea fiind intr-un proces avansat de privatizare. In acest domeniu intarzierea privatizarii in perioada 1992 - 1996, a determinat o depreciere considerabila a parcului de tractoare si masini agricole, neinlocuirea cu alte utilaje si masini agricole noi a condus la o uzura avansata a parcului de masini si utilaje agicole.

            Nivelul de dotare existent in prezent in agricultura nu este in masura sa asigure efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de cultura. Deficienta structurala generata de insuficienta utilajelor este accentuata de uzura fizica si morala a acestora

            Se estimeaza o rata de inlocuire a parcului de tractoare si masini agricole, tinand cont de durata normata de utilizare si de incarcatura pe utilaj, dupa cum urmeaza:

 

Tabel nr. 3.6

Durata normata de utilizare si gradul de inlocuire necesar estimat pentru parcul existent la 31.12.1997

Nr.

crt.

Tractoare si masini agricole

Durata normata de utilizare

Gradul de inlocuire necesar

(% din total inventar existent)

     

Total

Stat

Privat

1.

2.

3.

4.

5.

Tractoare

Combine

Pluguri

Grape

Semanatori

8

12

7

7

10

65

55

60

58

42

94

64

94

91

63

38

18

23

19

0

            Numarul tractoarelor la nivelul anului 1997, a crescut de 1,27 ori (de la 129 mii buc. la circa 164 mii buc.) din care sectorul privat detine 61,5 %. Numarul de combine desi a scazut, productivitatea a crescut, sectorul privat detine 63,2 %. Numarul plugurilor, grapelor disc, semanatorilor si remorcilor agricole a crescut de 1,5 ori, ponderea cea mai mare fiind detinuta de sectorul privat. Desi evolutia dotarii pare ca a evoluat, totusi incarcatura pe un tractor este de 60 ha, in timp ce media europeana este de 12,7 ha/tractor. 67 % din tractoarele existente au o vechime de peste 8 ani ceea ce ingreuneaza situatia sectorului. Si la combinele de recoltat paioase si porumb incarcatura este de circa 175 ha/combina, dublul  mediei europene (79 ha/combina).

Societatile de productie si comert pentru seminte SEMROM si UNISEM au fost privatizate si reorganizate cu intarziere. Datorita acestui fapt au aparut efecte negative asupra productiei datorita faptului ca nu au fost eficient distribuite catre producatori seminte cu valoare biologica ridicata.

Irigatii

            Romania a investit un capital imens in amenajarea a suprafetei de 3,1 milioane ha pentru irigat, din care 2,9 milioane ha suprafata arabila. Astfel, suprafata amenajata pentru irigat reprezinta 31% din total arabil.

            Supradimensionarea sistemelor de imbunatatiri funciare a avut drept consecinta imposibilitatea de exploatare, in conditii de eficienta economica, a suprafetei amenajate pentru irigat. Gradul de utilizare a irigatiilor inregistreaza nivele deosebit de  scazute (8-25%).

            In profil regional cele mai mari suprafete irigate se gasesc in Regiunea  Sud- Est, Regiunea  Sud si Regiunea  Sud - Vest, regiuni in care activitatea agricola este predominanta.   

            Romania dispune de o suprafata mare amenajata pentru irigat, ocupand printre cele mai insemnate suprafete din Europa, dar datorita gradului inalt de subutilizare efectele nu se resimt in recoltele Romaniei.

            Suprafetele irigate in anul 1998 au fost urmatoarele:

            - porumb: 49.156 ha

            - floarea soarelui: 18.594 ha

            - soia boabe: 38.693 ha

            - sfecla: 4.562 ha

      - cartofi: 3.187 ha

      - legume: 23.098 ha

Lucrarile de imbunatatiri funciare constituie cauza de utilitate publica de interes national si sunt finantate fie de la bugetul de stat, fie din alte surse.

 Astfel, prin Ordonanta de Urgenta nr. 23/2000 s-a reorganizat Regia Autonoma de Imbunatatiri Funciare in Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare  (SNIF) - S.A., ca societate comerciala pe actiuni de interes national, cu capital de stat, unic administrator al sistemului de imbunatatiri funciare.

In articolul 4 al Ordonantei de urgenta 23/2000 privind infiintarea Societatii Nationale “ Imbunatatiri Funciare “ –SA prin reorganizarea Regiei Autonome A Imbunatatirilor Funciare, se stipuleaza ca Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, in numele statului, concesioneaza Societatii Nationale “ Imbunatatiri Funciare “ –SA pe temen de 49 ani, bunurile apartinand domeniului public al statului, constituite din lucrari de irigatii formate din prize, statii de pompare de baza, inclusiv cele reversibile, statii de repompare, canale si conducte de aductiune si distributie a apei din irigatii pana la statiile de pompare si punere sub presiune, canale colectoare principale la lucrarile de desecare gravitationala si cu pompare, inclusiv statiile de pompare aferente acestora, lucrari de combatere a eroziunii solului, baraje si diguri de aparare impotriva inundatiilor la Dunare si pe raurile interioare proprii. Nivelul redeventei este de 0,2% din valoarea bunurilor care fac obiectul contractului de concesiune.

De asemenea in Ordonanta de urgenta 23/2000 in aliniatul (2) al articolului 4, se precizeaza ca lucrarile din amenajarile de irigatii si orezarii, formate din statii de pompare de punere sub presiune, retele interioare de irigatii din conducte si canale, lucrarile de desecare-drenaj formate din statii de pompare, canale de ordin inferior, drenurile si colectoarele de drenaj, care nu sunt in domeniul public, vor fi administrate de Societatea Nationala “ Imbunatatiri Funciare “ –SA, pana la transferul acestora la cerere, fara plata, catre asociatiile utilizatorilor de apa, conform legii, in termen de pana la 5 ani, pe masura infiintarii acestora.

In art. 1 al Ordonantei de Urgenta 147/1999, privind asociatiile utilizatorilor de apa pentru irigatii se precizeaza ca actul normativ reglementeaza constituirea si functionarea asociatiilor utilizatorilor de apa pentru irigatii (AUAI), ca persoane juridice fara scop lucrativ si stabileste drepturile si obligatiile acestor asociatii si ale membrilor lor.

La articolul 2 se prevede ca, in vederea exploatarii si intretinerii retelelor de irigatie in propriul interes, dar si ca activitate de interes public, persoanele fizice si juridice care sunt proprietari sau titulari ai altor drepturi reale sau utilizeaza terenuri agricole se pot asocia si pot constitui asociatii conform prevederilor prezentei ordonante de urgenta.

De asemenea, Ordonanta Guvernului 147/1999, mai prevede ca activitatile prevazute a se realiza de catre AUAI vor fi exclusiv in folosul membrilor asociatiei care detin in proprietate sau sunt titulari ai altor drepturi reale ori utilizeaza terenuri agricole Excedentul dintre venituri si cheltuieli rezultat la finele anului financiar se va reinvesti.

Din punct de vedere al constituirii proprietatii private se prevede ca, in conditiile prevederilor Legii 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, o asociatie poate dobandi dreptul de proprietate asupra infrastructurii de irigatie, constand in conductele subterane pentru transport si distributie, statiile de pompare de punere subpresiune a apei, impreuna cu dotarile si terenul aferent care sunt situate pe ternul asociatiei, precum si alte asemenea bunuri, ca urmare a trecerii acestora din domeniul public in domeniul privat al statului.

Guvernul Romaniei a reanalizat necesitatile sectorului de irigatii si drenaje national, cu ajutorul asistentei financiare oferite de Banca Mondiala printr-un imprumut, precum si cu sprijinul tehnic al consultantilor: Binnie & Parteners and Hunting Technical services Ltd. Si ISPIF. Obiectivul general al studiului este de a oferi Ministerului Agriculturii si Alimentatiei o strategie de investitii pentru reabilitarea si modernizarea sectorului de irigatii si drenaje.

Studiul s-a intins pe o perioada de 2 ani si s-a incheit in iulie 1994. Pe parcursul elaborarii acestuia s-au intreprins trei faze :

Faza A: ce a continut un raport de inceput in care erau revazute documente si si date referitoare la irigatii si drenaje, precum si 12 scheme reprezentative care erau selectate pentru studiu in cadrul fazei B,

Faza B: S-au studiat cele 12 scheme reprezentative selectate pentru a fi reabilitate si modernizate. Rezultatele au fost extrapolate celor 104 scheme existente (2,93 milioane ha) in Romania. Rapoartele au fost pregatite in scopul stabilirii viabilitatii economice, tehnice si financiare ale sistemelor de irigatiisi drenaje din Romania.

Faza C: A fost definit un program de investitii si un program de dezvoltari prioritare pe 10 ani.

Urmatoarele rapoarte au fost pregatite de catre consultanti:

Studii de irigatii si drenaje in Romania- Raportul de inceput

Studii de irigatii si drenaje in Romania- Scheme de lucru reprezentative:

  • Calafat-Bailesti
  • Dabuleni-Potelu- Corabia
  • Stoenesti-Visini
  • Giurgiu- Razmiresti zona B
  • Titu-Ogrezeni
  • Borcea deSus
  • Mostistea I sistem I
  • Galatui-Calarasi
  • Terasa Brailei
  • Valea Carasu-Canal Negru Voda
  • Trifesti-Sculeni
  • Terasa Nicoresti-Tecucui

Tinandu-se cont de cele prezentate, sunt necesare urmatoarele: reabilitarea si modernizarea infrastructurii de irigatii, intr-o perioada de 10 ani pentru aproximativ 1,36 mil ha. care sunt viabile pe termen lung, precum si adaptarea capacitatilor de irigatie la resursele de apa disponibile in regiunile vizate;

Este cunoscut faptul ca teritoriul Romaniei este caracterizat de o larga diversitate a factorilor de relief, litologici, hidrografici si de asemenea de iregularitatile climatice, in special alternarea pe o lunga perioada de timp a perioadelor de seceta cu cele de exces de umiditate  pe aceleasi terenuri.

Marea problema a locuitorilor din mediul rural in managementul resurselor de apa este reprezentata de situatiile elementelor climatice extreme care afecteaza atat terenurile intravilane cat si cele in fara localitatilor si poluarea resurselor de apa indusa de activitatile agricole.

La nivelul intregii tari sunt afectate frecvent de exces de umiditate aproximativ 5,5 milioane de hectare de teren agricol, din care, pana la sfarsitul anului 1998 erau facute lucrari de drenaje pe o suprafata de cca. 3,2 milioane hectare. Pe aproximativ 215.000 hectare de retea de canale de drenaje s-a adaugat de asemenea o retea de drenaje subterane adanci.

 Depozitarea produselor agricole

In Romania exista capacitate de depozitare a cerealelor si a oleaginoaselor boabe de peste 10 mil. tone. Aceste capacitati care pana in 1994 au apartinut regiei Autonome “ Romcereal” au fost transformate societati comerciale in doua etape succesive, prin infiintarea a 41 de societati comerciale de tip  “ Comcereal” si ulterior, prin infiintarea a inca 29 de societati comerciale “ Cerealcom”.

            In cea mai mare parte aceste capacitati au acces la caile rutiere, ferate, fluviale  si maritime

            Intrucat societatile comerciale de depozitare a cerealelor :

  • S-au infiintat destul de tarziu si sunt inca in curs de privatizare,
  • Intretinerea fondurilor fixe pe care le au in dotare reprezinta sume ridicate deoarece in mare parte sunt uzate fizic si moral,
  • Societatile din agricultura sunt decapitalizate,
  • intregul sistem este neperformant.

            Avand in vedere costurile ridicate in sectorul privat nu a existat initiativa pentru construirea unor spatii noi de depozitare si conditionare.

  Aceste spatii de depozitare sunt prezentate în tabelul 3.7:

 

Tabel nr. 3.7

Situatia silozurilor de cereale- 1994

Nr. Crt.

Judeţul

Capacitate de depozitare in boabe (tone)

Nr. localit

Numarul de silozuri

Total (tone)

In silozuri

In magazii

Total

Din care

 

La Cf

La fluviu

1

Alba

119.000

33.500

85.500

1

1

1

-

2

Arad

317.920

129.300

188.620

4

4

4

-

3

Arges

244.900

118.200

126.700

3

4

4

-

4

Bacau

224.990

66.000

158.990

2

2

2

-

5

Bihor

223.600

65.000

158.600

2

2

2

-

6

Bistrita Nasaud

64.700

-

64.700

-

-

-

-

7

Botosani

276.100

67.800

208.308

2

2

2

-

8

Brasov

138.010

44.160

93.850

1

1

1

-

9

Braila

429.080

218.250

210.830

6

8

7

1

10

Buzau

316450

152.500

163.950

4

6

6

-

11

Caras Severin

50.120

-

50.120

-

-

-

-

12

Calarasi

602.745

356.060

246.685

11

13

12

1

13

Cluj

191.500

51.300

140.200

2

2

2

-

14

Constanta

744.630

395.900

348.730

10

12

11

-

15

Covasna

146.300

15.500

130.800

2

2

2

-

16

Dambovita

215.400

133.000

82.400

3

3

3

-

17

Dolj

492.980

200.200

292.780

7

8

8

-

18

Galati

383.000

151.000

232.000

5

6

5

1

19

Giurgiu

198.400

87.080

111.320

3

3

2

1

20

Gorj

54.412

-

54.412

-

-

-

-

21

Harghita

105.300

26.700

78.600

3

3

3

 

22

Hunedoara

183.780

-

183.780

-

-

-

-

23

Ialomita

593.400

363.240

230.160

9

12

12

 

24

Iasi

296.230

63.780

232.450

2

2

2

 

25

Maramures

39.295

-

39.295

-

-

-

-

26

Mehedinti

178.440

45.200

133.240

1

1

-

1

27

Mures

175.540

45.000

131.540

1

1

1

-

28

Neamt

162.900

77.600

85.300

2

2

2

-

29

Olt

424.260

272.800

151.460

6

9

8

1

30

Prahova

216.600

34.000

182.600

1

1

1

-

31

Satu Mare

180.835

60.850

119.985

1

2

2

-

32

Salaj

60.200

-

60.200

-

-

-

-

33

Sibiu

121.700

33.000

88.700

1

1

1

 

34

Suceava

105.750

-

105.700

-

-

-

-

35

Teleorman

589.388

364.800

224.588

10

14

12

2

36

Timis

551.400

293.300

258.100

7

8

8

-

37

Tulcea

323.650

149.400

174.250

3

4

4

-

38

Vaslui

256.560

73.100

183.460

2

2

2

-

39

Valcea

71.600

-

71.600

-

-

-

-

40

Vrancea

131.000

63.000

68.000

2

2

2

-

41

Bucuresti

159.700

84.300

75.400

2

3

3

-

42

Total

10.362.765

4.334.820

6.027.945

121

146

143

8

           

Restructurarea si privatizarea sectorului de servicii pentru agricultura nu au fost sustinute si de investitii pentru modernizarea si dotarea acestuia.

Sectorul sanitar veterinar:

      In Romania, laboratoarele multifunctionale constituie principalul instrument de verificare si atestare a salubritatii produselor si un mijloc de stimulare continua a ridicarii calitatii lor.

Acesta cuprinde dominant laboratoare sanitare veterinare de stat, specializate in controlul starii de sanatate si profilaxia  bolilor la animale, controlul salubritatii  produselor de origine animala si a furajelor, controlul medicamentelor si produselor de uz veterinar, impreuna cu verificarea si securitatea pentru stoparea introducerii in tara a bolilor animale pein intermediul controlului sanitar veterinar.

      - In baza prevederilor legislative nou aparute, o parte din aceste activitati sunt preluate prin concesionare din partea autoritatii veterinare de stat, de clinici si  laboratoare veterinare particulare.

      - În ceea ce priveste obligativitatea controlului si monitorizarii substantelor reziduale din compozitia produselor de origine animala si din medicamentele de uz veterinar,  se constata ca  dotarea actuala cu echipamente si tehnologii este depasita. De asemenea in aceeasi situatie precara se afla si activitatile de diagnostic, supraveghere si combatere a bolilor la animale.

            Romania  a stabilit cadrul organizatoric functional si a indrumat tehnic toate serviciile sanitare, indiferent daca acestea au reprezentat autoritatea de stat, serviciile sanitare veterinare de profil din alte ministere din invatamantul superior si cercetare, precum si societatile comerciale si particulare.Pentru buna defasurare a retele sanitare veterinare de stat, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a colabora cu directiile generale si directiile din Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatiile si alte ministere, Oficiul pentru Protectia Consumatorului, intitutii centrale si prefecturile.

            Agentia Nationala Sanitara Veterinara s-a preocupat pentru organizarea, potrivit legii, a intregii activitati sanitare veterinare in vederea asigurarii mentinerii indemnitatii teritoriului Romaniei la bolile epizootice majore, apararea sanatatii publice prin: prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, controlul produselor de origine animala si a altor produse si materii ce se supun controlului animal sanitar veterinar.

            Pe plan international prin conventii, acorduri si negocieri a stabilit conditiile sanitare veterinare necesare derularii schimburilor comerciale cu animale vii, produse de origine animala, furaje si alte produse si materii prime care sunt supuse controlului sanitar veterinar.Aplicand masurile prevazute in Programul de monitorizare a actiunilor sanitare veterinare strategice de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, Romania si-a pastrat in continuare statutul de tara libera la febra aftoasa si alte boli epizootice grave, in conditiile in care in multe tari europene si vecine evolueaza boli majore cu implicatii socio-economice.

Acest statut a permis derularea schimburilor comerciale cu animale si produse de origine animala, la nivelul cerintelor impuse de partenerii externi, conventiilor, acordurilor, precum si ale reglementarilor organismelor internationale de specialitate.

Pentru eliminarea riscului patrunderii in tara a bolii encefalopatia spongiforma bovina cu implicatii socio-economice grave, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a elaborat si fundamentat pe baza reglementarilor OMC – SPS si recomandarile OIE, norma sanitara veterinara privind interzicerea importurilor de animale din speciile respective la aceasta boala si a produselor animaliere de la acestea, din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma si scrapia la ovine.

In acelasi scop, s-au inasprit masurile de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, intreprinse de personalul din reteaua unica veterinara de stat si privata, realizandu-se in principal actiuni de supraveghere si examene periodice de depistare a bolilor, din care 2.335.352 examene clinice si 164.168,2 examene de laborator; 512.373 vaccinari profilactice; 92.637 mii tratamente preventive; 42.000 probe examinate privind potabilitatea apei si salubritatea furajelor; lucrari de dezinfectie in 32.030 unitati cu 21.190 mii m.p., lucrari de dezinsectie in 13.278 unitati cu 25.695 mii m.p., deratizare in 13.190 unitati cu 51.299 mii m.p.; 18.800 controale privind respectarea masurilor de profilaxie generala si carantina; controlul biotopilor pe 6.740 mii ha. Pajisti si pasuni; 28.276 mii controale la unitatile de ecarisare, cimitire de animale si puturi seci: 19,1 mii caini fara stapan sterilizati chirurgical si biologic; 4,5 mii probe examene de laborator a apelor reziduale.

Un alt obiectiv principal care a stat in atentia personalului veterinar, l-au constituit masurile de aparare a sanatatii publice prin controlul sanitar veterinar al produselor de origine animale. Astfel, s-au examinat : 614,8 mii tone carne si vanat: 204,6 mii tone preparate din carne; 32,6 mii tone conserve; 9,5 mii tone semiconserve din carne; 36,5 mii tone peste si preparate din peste; 7900 mii hl. lapte, 235,6 mii tone produse lactate; 1650,110 mii bucati oua; 1014,o mii tone furaje si aditivi furajeri si 86,0 mii tone alte produse care pot influenta sanatatea publica.

De asemenea, s-au efectuat 19,6 mii teste si examene pentru depistarea bolilor transmisibile de la animale la om prin consumul unor alimente de origine animala, cum sunt: trichineloza, cisticercoza, echinococoza, listeriosa si salmoneloza; 91,5 mii probe examinate cu privire la continutul in reziduuri nocive, ca: pesticide organoclorurate si organofosforice, metale grele si arsen, aflatoxine, hormoni, tranchilizante etc., precum si 156,4 mii probe de sanitatie pentru verificarea starii de igiena si eficacitatea lucrarilor de igienizare.

Asistenta sanitara veterinara

Prin cele 2959 circumscriptii sanitare veterinare comunale si orasenesti si 16 clinici sanitare veterinare de stat, s-au efectuat consultatii, investigatii clinice, interventii si operatii chirurgicale; tratamente curative, precum si examene in vederea transportului de animale, produse de origine animala si alte marfuri.

Din activitatea de asistenta sanitara veterinara, inclusiv incasarile realizate de Agenia Nationala Sanitara Veterinara prin tarife pentru diferite actiuni, lucrari si examene de laborator s-au obtinut spre exemplu ca venituri proprii 6,8 mil.$ care au fost varsate integral la bugetul de stat, reprezentand o crestere cu circa 5 % a sumelor prevazute prin Legea bugetului de sat in 1997.

In activitatea sanitara veterinara au existat unele nerealizari cu referire la efectuarea actiunilor imunoprofilactice obligatorii, de necesitate, actiunii si lucrari de profilaxie si combatere a bolilor la animale.

La nerealizarile din domeniul sanitar veterinar au contribuit pe langa cauzele subiective si cauze obiective: greutati in asigurarea fondurilor bugetare pentru cheltuieli materiale, dotarea cu instrumentar veterinar, aparatura, medicamente, dezinfectante, vaccinuri si alte produse de uz veterinar, precum si neacordarea despagubirilor pentru crescatorii de animale in cazul asanarii unor boli. Mentionam ca, fata de necesarul de credite bugetare de 8,3 mil. $ s-au alocat numai 50 % din acestea – la capitolul cheltuieli materiale, urmare a restrictiilor impuse de austeritatea bugetara.

Controlul sanitar veterinar al importului, exportului si tranzitului de animale, produse de origine animala, furaje si alte actiuni de politie sanitara veterinara.

In conformitate cu politica Guvernului privind restructurarea si descentralizarea unor activitati in diferite domenii, Agentia Nationala Sanitara Veterinara  a initiat si elaborat Hotararea Guvernului nr. 480/1997 prin care s-a descentralizat activitatea de avizare a exportului de animale de la nivel central la Directiile sanitare veterinare judetene, conditiile sanitare veterinare specifice, potrivit legii, fiind stabilite in continuare de catre Administratia centrala. Prin Ordinul MAA nr. 68/1997 au fost reactualizate conditiile sanitare veterinare privind imporul de produse de origine animala. Controlul sanitar veterinar a avut la baza si prevederile stabilite prin conventii si acorduri internationale incheiate cu alte state.

In perioada iulie – august 1997 a avut loc controlul expertilor comunitari pe probleme de sanatatea animalelor si a sanatatii publice in vederea agreerii listei de unitati romanesti pentru export de lapte si produse lactate in UE. Concluziile transmise de Comisia Europeana si de Misiunea Romaniei de pe langa Uniunea Europeana prin scrisoarea nr. 3139/16.XII.1997, certifica faptul ca unitatile verificate au fost agreate pentru efectuarea exportului in CE, precizandu-se necesitatea realizarii unor rectificari si clarificari din partea autoritatilor romane (identificarea si inregistrarea animalelor, inregistrarea fermelor, calitatea microbiologica a laptelui).

In ce priveste controlul de stat al produselor farmaceutice veterinare si al altor produse de uz veterinar,  acesta s-a desfasurat potrivit Legii sanitare veterinare si HG nr. 390/1997 si a avut in vedere urmatoarele obiective: imbunatatirea calitatii produselor de uz veterinar, controlul pe flux al producatorilor de medicamente, controlul in teritoriu al modului de pastrare, depozitare, conservare si comercializare a produselor de uz veterinar, testarea de laborator si clinica a produselor indigene si din import, omologarea de meode de control a calitatii produselor.

Activitatea de inspectie si politie sanitara veterinara a avut ca principal obiectiv controlul aplicarii legii si normelor sanitare veterinare in teritoriu, inspectorii de specialitate efectuand actiuni de inspectie si control care au vizat: circumscriptii teritoriale: 6427; IPSVF 192:  ferme de animale 8054; 105.014 unitati de producere, prelucrare, depozitare, valorificare a produselor de origine animala;  obiective, targuri, oboare – piete alimentare: 19.270.

Urmare a nerespectarii conditiilor de functionare, s-au aplicat ordonante de inchidere a unitatilor la un numar de 2614 obiective si s-au aplicat amenzi contraventionale conform HG nr. 794/1993 in valoare de 8,2 miliarde lei.

In scopul asigurarii sigurantei alimentelor si pentru apararea sanatatii publice s-au retras de la consumul public prin confiscari de produse de origine animala in valoare de 44,5 miliarde lei.

Sectorul fitosanitar

            Controlul fitosanitar la vegetale si produse vegetale si controlul calitatii pesticidelor se realizeaza prin analize si expertize de laborator efectuate in cadrul laboratoarelor  din cadrul Directiilor Fitosanitare Judetene.

Pesonalul specializat realizeaza aceste atributii in cadrul Laboaratoarelor Centrale de  Carantina Fito Sanitara.

Pe langa prevenirea introducerii in tara si raspandirii in teritoriu a celor mai daunatoare organisme pentru plante este necesar sa se infiinteze un sistem informational rapid fito-sanitar care sa asigure legatura dintre Directiile Nationale Fito-Sanitare, Inspectoratele pentru carantina fito-sanitara ale consumatorilor, Laboratorul Central de Carantina Fito-Sanitara si Agentia Nationala Fito-Sanitara si vice-versa.

Pe baza controalelor efectuate in culturi se stabileste aria de raspandire a bolilor si daunatorilor pe teritoriul tarii, evaluarea gradului de daunare si tratamentele ce trebuie aplicate, avandu-se in vedere protectia mediului , prin masuri specifice.

Controlul fitosanitar se executa si la vegetalele si produsele vegetale care se importa, exporta sau tranziteaza teritoriul Romaniei in vederea prevenirii introducerii si raspandirii pe teritoriul tarii  a organismelor daunatoare de carantina si pentru respectarea la export a clauzelor contractuale fitosanitare ale tarilor importatoare.

Ca urmare a controlului fito-sanitar in tara trebuie sa se permita intrarea numai a materialului de plantatie pentru raspandire, care este insotit de documente autentice si calitate asigurata asigurand astfel bazele unor rezultate calitative.

Imbunatatirea activitatii de control fitosanitar conduce la cresterea performantelor de     productie a plantelor prin asigurarea unei stari de sanatate normala prin depistarea prevenirea aparitiei si raspandirii organismelor daunatoare.

Controlul calitatii produselor

Asigurarea calitatii  ca exponent  al evolutiei  socio-economice se poate realiza prin alinierea legislatiei romanesti la cea a Uniunii Europene, conform Aquis-ului Comunitar.

Necesitatea finantarii masurii privind “Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia  consumatorilor”,  reiese  din urmatoarele motive:

  • Cresterea semnificativa a efectivelor de animale in sectorul privat (gospodariile populatiei si  societatile comerciale particulare), peste 80% din total.
  • Aparitia de numerosi agenti economici particulari care desfasoara diverse activitati diverse care implica controlul  in cele trei  domenii:

- sanitar-veterinar;

- fitosanitar;

- industria alimentara si protectia consumatorului.

De aici a aparut  necesitatea extinderii controlului si acordarea asistentei  la multitudinea acestor agenti economici precum si necesitatea dotarii acestora cu laboratoare uzinale proprii.

Situatia in sectorul calitatii produselor alimentare este:

Controlul calitatii produselor alimentare, incepand cu receptia materiilor prime, semifabricatelor, pe fluxul de fabricatie si a produselor finite la livrare, conform prevederilor din standarde, specificatii tehnice si reglementari tehnice armonizate cu prevederile legale din domeniul specific ale Uniunii Europene, determina o calitate constanta, imbunatatita a produselor alimentare, deci cresterea competitivitatii si valorii acestora pe piata interna si castigarea pietelor externe.

Controlul calitatii produselor alimentare se poate realiza in laboratoare proprii cat si in laboratoare specializate, autorizate sau acreditate.

Controlul parametrilor calitativi, verificarea inscrierii principalilor parametri  pe eticheta, conformitatea rezultatelor analizelor cu datele declarate pe eticheta si stabilite in specificatiile tehnice sau standardele de produs, se realizeaza de catre personal special instruit pentru activitatea de laborator, care isi exercita atributiile in cadrul laboratoarelor proprii ale agentilor economoci sau in laboratoarele specifice recunoscute, autorizate sau acreditate.

Verificarea respectarii legislatiei alimentare, a sanatatii si securitatii alimentelor, verificarea respectarii practicilor corecte de piata la comercializarea alimentelor se face de catre autoritatile competente, numite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii si Oficiul pentru Protectia Consumatorilor.

Din situatia prezentata se identifica necesitatea pentru realizarea unor investitii in activitatea de supraveghere a starii de sanatate a animalelor  si fitosanitare si de asemenea in controlul calitatii produselor alimentare.

Cercetarea stiintifica in agricultura si industria alimentara

Programul de reforma a cercetarii stiintifice din agricultura si industrie alimentara  initiat de Academia de Stiinte Agricole si Silvice, sub coordonarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, urmareste in principal reorganizarea continutului si executiei activitatii de cercetare si a actiunilor de valorificare, extensie si transfer tehnologic al rezultelor cercetarii catre producatorii particulari din agricultura. De asemenea, un alt obiectiv important il constituie reorganizarea institutionala, care sa raspunda la cerintele actuale generate de structura noua a proprietatii in agricultura.

Indeplinirea acestui obiectiv va contribui semnificativ la rezolvarea unei probleme de baza- cresterea standardului de viata si a securitatii alimentelor.

  • Dezvoltarea agriculturii durabile, cresterea randamentelor economice ale intreprinderilor mici si mijlocii si a veniturilor producatorilor agricoli prin utilizarea rationala a resurselor, capitalizare si dotare tehnica adecvata.

 Se urmareste prin acest obiectiv sa se aduca o contributie esentiala la realizarea la nivelul tarii a unei economii agricole durabile, menite sa asigure o dezvoltare optima pentru prezent si pentru viitor in conditiile conservarii capitalului de resurse naturale. Intr-o analiza adecvata a rezultatelor, obiectivul este constrans de necesitatea sprijinirii fermelor asociatiilor familiale, societatilor de industrie alimentara mici si mijlocii care sunt confruntate deseori cu lipsa capitalului si a dotarilor. De asemenea, se va urmari redresarea economica a zonelor cu potential agricol deficitar prin implementarea unor sisteme de productie agricola, agroalimentara si agroindustriala capabile sa duca la cresterea gradului de capitalizare a exploatatiilor  agricole pana la nivelul asigurarii resurselor financiare pentru autodezvoltare.

  • Protectia si imbunatatirea resurselor naturale ale agriculturii, starii de sanatate a plantelor si animalelor si a salubritatii produselor vegetale si animale.

Cercetarile prevazute vor acorda o atentie deosebita problemelor de conservare si ameliorare a solului si apei, fara care nu se poate asigura caracterul durabil al productiei agroalimentare. Programele vor acoperi prevenirea si combaterea agentilor patogeni la plante si la animale, insectelor daunatoare, buruienilor,a efectelor fenomenelor meteorologice extreme in scopul evitarii sau reducerii efectelor negative economice si de mediu. Aceste programe vor tine de asemenea cont de necesitatea asigurarii competitivitatii sectorului agroalimentar romanesc, precum si de necesitatea armonizarii acestora cu standardele europene, si cresterii nivelului de trai.

  • Dezvoltarea cunoasterii si promovarea conceptelor sistemice in domeniul agriculturii prin insertia cercetarii multisectoriale si interdisciplinare in domeniiile specifice, cu un larg potential de diseminare a informatiei stiintifice si dezvoltarii tehnologice.

Acest obiectiv porneste de la premisa ca, in etapa actuala de dezvoltare a stiintei, alaturi de adancirea specializarii pe ramuri si subramuri si crearea de institutii de cercetare tot mai ingust specializate, este absolut necesara dezvoltarea colaborarii interdisciplinare in cadrul cercetarii agricole si agroalimentare. De asemenea, intre cercetarile din acest domeniu de cunoastere si cele privind stiintele fundamentale (matematica, informatica, fizica, chimie, biologie, ecologie, sociologie, etc) sau aplicate (constructii de masini si unelte, electrotehnica, industrie usoara, industrie chimica, hidrotehnica, constructii) din amontele cercetarii agricole si cele din aval (respectiv sanatate, marketing, stiinte sociale, stiintele mediului etc) sunt necesare abordari concertate, subsumate unor obiective integratoare.

  • Dezvoltarea, valorificarea si extinderea rezultatelor cercetarii agricole.

Implementarea cercetarilor realizate constituie desigur, cerinta majora in toate stiintele. In stiinta agricola aceasta este diferit din cauza numarului mare de persoane, puterea edconomica scazuta si larga raspandire teritoriala a fermierilor. Diseminarea cercetarilor constituie astfel un punct central in programele de cercetare “ Alimentatie- Agricultura”. Fiecare program de cercetare tinde sa abordeze aceste probleme in concordanta cu obiectivele specifice. Sunt prevazute actiuni curente cum sunt publicatii de popularizare, standarde, instructiuni de lucru sau manifestari publice de informare, dar si actiuni specifice productiei agricole: producerea de seminte selectionate si reproducatori, campuri demonstrative, ferme model, perimetre pilot cu amenajari de imbunatatiri funciare, activitati de indrumare tehnica a serviciilor de specialitate (sudii pedologice si agrochimice, exploatarea sistemelor de imbunatatiri funciare, certificarea semintelor, avertizare privind posibile fenomene meteorologice daunatoare sau dezvoltari de boli specifice sau a altor factori de risc, servicii de stabilire a paternitatii, transfer de embrioni si insamantare artificiala si asistare a reproducerii, servicii veterinare preventive sau curative etc.). In realizarea activitatii de diseminare a rezultatelor, unitatile de cercetare si responsabilii proiectelor de cercetare vor colabora indeaproape cu serviciile de cercetare, consultanta, educatie profesionala, extensie ce vor trebui infiintate (dezvoltate) in cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si unitatile teritoriale ale acestuia.

Aceste obiective noi ale programului de cercetare-dezvoltare din agricultura si industrie alimentara fac parte integranta din programul AGRAL, prin rezolvarea lor se vor asigura premisele necesare pentru construirea rapida a unei agriculturi moderne durabile.

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei doreste ca odata cu inceputul anului 2000 sa promoveze, in cadrul relatiilor bilaterale tipurile de proiecte prpuse prin Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.

Rezultatele asteptate sunt:

  • Cresterea numarului de proiecte promovate pentru dezvoltarea si intarirea obiectivelor principale ale Planulul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.
  • Redirectionarea si concentrarea relatiilor bilaterale pe baza obiectivelor de interes mutual stabilite cu statele membre;
  • Cresterea capacitatii de cofinantare privata, publica si interna.

Alte unitati din agricultura si industria alimentara

In privinta fostelor regii autonome, acestea au fost restructurate si organizate dupa o perioada lunga cu consecinte atat pentru unitatile ca atare dar si pentru productia agricola. Stadiul actual al fostelor Regii autonome este urmatorul:

  1. Regia Autonoma a Tutunului s-a transformat in Societatea Nationala “Tutunul Romanesc” si la data de 23 iunie 1999 in temeiul Legii 99/1999 a fost semnat contractul de consultanta pentru privatizare.
  2. Regia Autonoma “CAI DE RASA“ Bucuresti a fost aprobata infiintarea Societatii Nationale “CAI DE RASA“ SA prin H.G. 637/1998. A fost organizata licitatia pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.
  3. Regia Autonoma “Institutul National de Medicina Veterinara Pasteur” Bucuresti a fost infiintata prin H.G. 638/1998, Societatea Nationala “Institutul Pasteur” SA, a fost organizata licitatia pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.
  4. Regia Autonoma “Institutul de Montanologie” Cristian judetul Sibiu. Prin H.G. 636/1998 a fost aprobata transformarea in Societate Comerciala “CEDER” SA care prin reorganizare s-a divizat in Societatea Nationala “Institutul de Montanologie si Dezvoltare Rurala“ Sibiu si doua societati comerciale care vor intra in procesul de privatizare.
  5. Regia Autonoma “Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Valorificarea Produselor Horticole” Bucuresti. Prin H.G. 620/1998 a fost infiintat Institutul de Cercetare Dezvoltare si Marketingul Produselor Horticole “HORTING” SA institutie publica si Societatea Comerciala “BERSER”SA care va fi privatizata.
  6. Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare s-a reorganizat in Societate Nationala a Imbunatatirilor Funciare S.A., conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.23/30.03.2000.
  • Regia Autonoma Nationala a Produselor Agricole Bucuresti. Prin H.G. 830/1998 a fost aprobata infiintarea Societatii Nationale a Produselor Agricole SA Bucuresti prin reorganizarea Agentiei Nationale a Produselor Agricole – R.A.

In urma unei scurte analize a procesului de privatizare, se poate observa ca sectorul agricol inregistreaza cel mai inalt grad de privatizare, dar sunt inregistrate intarzieri in cazul privatizarii societatilor de crestere a porcilor si a pasarilor, precum si in cazul privatizarii societatiilor prestatoare de servicii. Aceste intarzieri au indus o importanta  in managementul agricol, in activitatea de productie si marketing, precum si in stimularea acestor activitati. 

Piete agricole si comert

Piata este locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vanzatorilor si cererea cumparatorilor, acestea tinzand sa se echilibreze la un parecare. Oferta este forma de manifestare a producatorilor, iar cererea reprezinta nevoile umane, insotite de capacitatea oamenilor de a cumpara marfurile oferite.

Pietele agricole au un rol foarte important in economia unei tari.

            Interesul producatorilor agricoli este acela ca produsele lor sa fie valorificate, deci sa fie comercializate. Evident, acest interes este determinat in primul rand de recuperarea cheltuielilor de productie si apoi de a realiza castiguri (capital-lichiditati) pentru a putea continua activitatea in procesele de productie, care sunt suficient de regulate (in cele mai multe cazuri, succesiv, anuale).

         Caile de comercializare a produselor agricole de catre fermieri sunt urmatoarele: vanzarile direct catre consumator; vanzarile pe piata produselor prin licitatie; vanzarile catre comerciantii angrosisti sau prelucratori; vanzarile catre cooperative; contractele de vanzare cu industria prelucratoare.

Piata produselor alimentare din Romania a fost  influentata puternic de :

  • scaderea accentuata in ultimii ani a puterii de cumparare a populatiei;
  • lipsa reglementarilor PAC in legislatia romaneasca ;
  • lipsa reglementarilor privind stabilitatea sistemelor de protectie la frontiera, mecanisme de finantare sau a preturilor de interventie sau preturi prag;
  • influenta puternica a inputurilor energetice sau a volumului taxelor si impozitelor ;
  • lipsa informatiilor de piata sau a derularilor produselor prin bursele de marfuri;
  • costurile mari de exploatare si comercializare care fac ca mai toate produsele alimentare sa aiba cursuri de revenire nefavorabile la export;
  • calitatea inferioara sau sisteme de ambalare necompetitive, care fac ca balanta comertului exterior cu produse alimentare sa fie in vafoarea importurilor de asemenea produse;
  • in foarte multe subramuri, piata este orientata strict local: productia de patiserie, paine, abatorizare, produse lactate proaspete, alte produse inferioare, in timp ce produsele prelucrate superior au o viteza redusa de vanzare datorita pretului mare in comparatie cu veniturile populatiei ( preparate superioare, cascavaluri, conserve;).

            Desi in Romania unele piete sunt impartite intre producatorii interni ( ex: piata uleiului, margarinei, berii, bauturilor racoritoare, vinului), pentru celelalte produse alimentare de consum zilnic, existenta a foarte multor producatori locali, fara mare putere financiara, nu a creat cu adevarat un climat de concurenta pentru oferirea de produse la un pret acceptat.

            Din aceasta cauza, odata cu diminuarea taxelor vamale, importul de produse alimentare a crescut in ultimii ani si a exercitat o presiune puternica asupra pietei interne. Este vorba de importul de produse alimentare din tarile care au productia agricola sustinuta de stat( vezi Ungaria) la care se adauga importul masiv de produse la un pret mai mic declarat in vama care fac o concurenta neloiala produseleor interne.

            Sistemele de depozitare engros sunt slab dezvoltate ( faina, branzeturi, conserve, vinuri, legume-fructe), stocurile fiind de fapt constituite la producatori, influentand foarte mult pretul viitor al produselor respective, iar mecanismele de ofertare/cumparare prin burse sunt foarte reduse.

Cererea interna, precum si gradul de accesibilitate al produselor alimentare a fost in scadere de la un an la altul, datorita scaderii masive a puterii de cumparare a populatiei (puterea de cumparare a fost influentata serios de neactualizarea veniturilor populatiei in 1999, cresterea masiva a preturilor serviciilor obligatorii), diminuand astfel mult sumele destinate alimentelor.

In ceea ce priveste cererea externa, aceasta nu este cunoscuta de foarte multi producatori, care nu au informatii de piata si preturi externe sau de export, intreprinderile specializate pentru export care existau inainte de 1989 intrand in colaps sau diminuandu-si simtitor activitatea.

Concurenta locala nu implica in acelasi timp si cresterea competitivitatii , producatorii de produse alimentare vanzand produsele la acelasi pret, iar cota de piata a marii majoritati a operatorilor fiind totusi redusa.

Influenta majora a taxelor si impozitelor platite, a lipsei subventiilor pentru stocare, a reglementarilor de preturi, cote, etc., din partea statului, a determinat ca piata produselor alimentare sa fie orientata cu precadere catre consumul local si nu spre oferta externa.

Oferta externa a fost unilaterala, cu foarte putine produse ( ulei brut), fara o sustinere a exportului de produse alimentare, cum exista in UE sau chiar in tarile CEFTA.

Incercarile de a  elabora reglementari de piata pentru sustinerea productiei interne s-au izbit de refuzul FMI, de acceptare a Legii Pietelor, care a influentat serios productia si comertul de produse de calitate.

Pentru realizarea echilibrului pe piata de produse alimentare s-au efectuat importuri sau exporturi de produse functie de cerintele pietei.

Pentru avea o imagine de ansamblu schematica a factorilor de influenta ai pietelor de produse agroalimentare prezentam urmatorul tablou (tabelele 3.8 şi 3.9):

Tabel nr. 3.8

Situatia importurilor si exporturilor de produse alimentare realizate in perioada

1.01.1999 – 31.12.1999 cu Uniunea Europeana

Nr.

crt.

Specificatie

U.M.

U.E

Alte state

Import

Export

Import

Export

1.

Animale vii

Cap.

760

471 394

11 192

833 828

2.

Carne si organe

to

7 981,

165

17.665

4.076

3.

Peste si produse din peste

to

13.860

1.194

12.422

215

4.

Lapte si branzeturi

to

8.095

833

10.291

743

5.

Cartofi

to

2.147

2

6.291

5.459

6.

Legume proaspete si conservate

to

7.462

7.673

49.292

17.325

7.

Fructe proaspete si conservate

to

50.547

13.123

113.870

6.161

8.

Cereale

to

23.389

60.294

141.523

963.653

9.

Vin

hl

1.371

158.730

49.301

101.773

10.

Uleiuri comestibile

to

12.393

13.414

10.353

94.492

11.

Zahar si produse zaharoase

to

68.520

495

276.564

1.147

 

 

Tabel nr. 3.9

Situatia contingentelor stabilite cu Uniunea Europeana:

Nr. crt.

Nominalizare

Contingent (tone)

Exporturi realizate (tone)

1998

1999

1998

1999

1.

Oi vii si carne

2,505

2,690

4,561

5,768

2.

Pasari

1,495

1,560

841

700

3.

Lactate si branzeturi

1,859

1,800

137

609

4.

Miere naturala

190

190

5,364

6,915

6.

Grau

23,000

24,000

35,951

38,223

7.

Ulei de floarea soarelui

4,370

4,560

3,590

13,360

8.

Suc concentrat de mere

2,185

2,280

3,265

1,995

9.

Vin*

168,880

178,880

269,844

204,932

* UM- hl

            Piata interna de produse agroalimentare a fost aprovizionata permanent la standarde internationale, in prezent neexistand deficit pentru nici un produs.

 

            Activitati economice neagricole si turism rural

            Pe langa agricultura, care constituie activitatea economica principala, in spatiul rural se desfasoara si multe alte activitati economice negricole, punctual sau pe arii restranse. Exceptand industria extractiva si energetica, activitatile neagricole se desfasoara in intreprinderi mici si mijlocii. Din totalul IMM-urilor, doar 17% activeaza in mediul rural (in 1997).

            Structura pe tipuri de activitati desfasurate este direct corelata cu:

  • tipul resurselor disponibile la nivel local;
  • traditiile profesionale .

De exemplu in judetele Covasna, Harghita , Maramures este predominanta prelucrarea lemnului; in judetele Arad, Neamt si Satu-Mare s-a dezvoltat industria usoara; judetele Alba , Bistrita Nasaud si Sibiu, unde s-a dezvoltat industria alimentara. Exceptie fac activitatile comerciale care sunt raspindite pe intreg teritoriul tarii.

            Cel mai mare numar de IMM-uri sunt concentrate in spatiul rural din Regiunea 3-Sud (21% din IMM-urile din total).

            Numarul unitatilor care desfasoara activitati mestesugaresti si de prestari servicii a descrescut destul de accentuat fata de 1989. Astfel, in 1997, totalul acestor unitati reprezentau 46,2% din totalul celor la nivelul anului 1989.

            Este de semnalat ca in spatiul rural, comparativ cu cel urban numraul intreprinzatorilor particulari este mai redus, dar este clara tendinta de crestere a acestora(2,8%/an).

Tabel nr. 3.10

Structura intreprinzatorilor privati

Întreprinzători

Total

Din care in spatiul rural

1995

1996

1995

1996

Asociatii familiale

54.508

65.289

24.420

29.054

Persoane fizice

281.700

213.241

72.960

71.009

Intreprinzatori particulari, total

336.208

278.530

97.380

100.063

Din punct de vedere al veniturilor brute inregistrate de intreprinzatorii particulari din mediul rural mentionam ca acestia realizeaza doar circa 17% din volumul total.

Tabel nr. 3.11

Structura veniturilor familiale        

                                                                                - % -

Asociatii familiale

Urban

Rural

Total

76.5

23.5

100

- in productie

55.5

44.5

100

- in servicii

77.8

22.2

100

 Persoane fizice

89.0

11.0

100

- in productie

53.4

46.6

100

- in servicii

90.2

9.8

100

Intreprinzatori particulari, total

83.2

16.8

100

            O parte din cauzele acestor rezultate se regasesc  in studiul " Obstacole in calea dezvoltarii sectorului de IMM" realizat de Fundatia " Centrul roman pentru IMM-uri" si de CCI a Romaniei in anul 1997.

            In urma analizei chestionarelor aplicate in cazul a 2000 de intreprinderi private de diferite dimensiuni : foarte mica (1-9 angajati), mica (10-49 angajati) si mijlocie (50-249angajati) s-au evidentiat urmatoarele:

(i) Obstacole legate de aprovizionare:                                                                     

Pret

Lipsa finantarii pe termen scurt

Calitatea muncii specializate

Management

47% din persoanele intervievate

31%

25%

21%

 

(ii) Obstacole legate de activitatea de desfasurare:            

Cerere insuficienta sau instabila pe piata

Fondurile restrinse disponibile pentru publicitate

Calitatea fortei de munca

86% din persoanele intervievate

60%

55%

 

(iii)  probleme legale cu care se confrunta intreprinzatorii:         

Modul de calcul al TVA

Calculul si plata impozitului pe profit

Cadrul legal neclar, cu multe schimbari

65% din persoanele intervievate

85%

37%

 

 In zonele montane si premontane, in principal, s-au dezvoltat in timp o serie de ocupatii relativ deosebite intre ele , dar derivand practic unele din altele, ce pot fi grupate astfel: a) ocupatii ce se refera la obtinerea (apicultura, sericicultura, vanatoare si pescuitul); b)producerea ( agricultura, pastorit, minerit); c)fabricarea ( mestesuguri, mici industrii).

Aceste ocupatii au constituit multe secole de-a randul ocupatiile traditionale principale ale locuitorilor din cuprinsul Curburii Carpatice Nordice meseriile transmintandu-se din tata in fiu.

O parte din mestesuguri au capatat in timp si o incarcatura culturala deosebita, avand in vedere bogatia folclorica si etnografica care caracterizeaza spatiul rural romanesc, transformandu-se practic intr-o mica industrie artizanala. Astfel s-au dezvoltat : olaritul, tesutul, prelucrarea lemnului si a metalelor etc.

In prezent, datorita inexistentei unui sprijin real acordat acestui sector ponderea mestesugarilor si artizanilor a scazut foarte mult.

            In unele zone s-au dezvoltat o serie de mestesuguri prin care sunt produse materiale de constructii cum sunt : caramizi, olane, tigle, teracota, var, scanduri, sindrila etc. Dupa anul 1990, odata cu inceperea constructiei de locuinte particulare in spatiul rural aceasta activitate s-a revigorat, dar desi necesarul de astfel de materiale de constructii este mare, nu exista inca posibiliatea ca acesta sa fie acoperit in totalitate pe plan local.

            Cele mai acute probleme cu care se confrunta activitatea mestesugareasca si artizanala  o constituie pe de o parte lipsa fondurilor pentru modernizarea productiei si pe de alta parte lipsa ucenicilor tineri care sa invete si sa preia mestesugul. In acest moment nu exista un sprijin real acordat tinerilor din spatiul rural pentru invatarea si dezvoltarea unor mestesuguri traditionale si  stabilirea acestora in mediul rural.

 O alta problema cu care se confrunta spatiul rural romanesc o constituie slaba  reprezentare a serviciilor pentru populatie cum sunt: intretinerea si repararea obiectelor si aparaturii  de uz casnic si gospodaresc, depanare radio- TV, igiena, croitorie, vopsitorie si curatatorie chimica  etc.

            Dezvoltarea unor retele de servicii pentru populatie in spatiul rural ar crea perspectiva cresterii gradului de ocupare a fortei de munca in general si al femeiilor in special.   

 

Turismul rural

Spatiul rural dispune de un bogat potential  turistic care exista atat in zonele montane si submontane cat si in Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre.

Pe langa monumentele istorice si naturale interesul turistic este de asemenea crescut de existenta unor valoroase resurse in campul biodiversitatii: 3600 specii de plante Gymnosperme si angiosperme ce se gasesc in flora Romaniei, ce reprezinta 40% din speciile existente in flora Europei si 33.802 specii din fondul romanesc. Din acest punct de vedere, Romania poate fi reprezentativa pentru turismul ecologic. Intreg teritoriul tarii prezinta interes din punct de vedere al mostenirii etnografice si folclorice, fiecare zona rurala avand propriile obiceiuri traditionale.

De aceea, actiunea de a atrage satele romanesti care dispun de potential natural, cat si cultural-spiritual, in cadrul retelelor de turism intern si international, este in progres in multe judete din Romania. Astfel au aparut ONG-uri care se ocupa de asemenea activitati cum sunt: Agentia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural – ANTREC si  Federatia Romana de Dezvoltare Montana si Rurala – FRDMR .

ONG-urile din mediul rural contribuie la dezvoltarea si promovarea turismului rural prin: cursuri si seminarii de pregatire, instruire in domeniul prestarilor de servicii turistice.

            In prezent, in Romania exista peste 4000 de pensiuni turistice si agro-turistice inventariate, un numar de 1965 fiind incluse in diferite structuri, dintre care reteaua ANTREC este cea mai cunoscuta. Mentionam ca exista 1267 pensiuni  care sunt omologate si indeplinesc conditiile legale, diferenta rezultata necesitand modernizari pentru a ajunge la standardele necesare. Capacitatea de cazare totala a unitatilor turistice omologate este de 4612 camere, adica 9637 locuri de cazare. Din acestea, 948 de unitati sunt pensiuni turistice, avand o capacitate de 3731 camere, 7836 locuri de cazare si 319 sunt pensiuni agro-turistice, cu o capacitate de 881 camere, respectiv 1801 locuri de cazare.

            Repartizarea geografica acestor unitati turistice in teritoriu respecta in general zonele turistice consacrate ale tarii:

  • judetul Brasov: 156 unitati turistice (12,31% din cele omologate);
  • judetul Harghita: 151 unitati turistice ( 11,91% din cele omologate)
  • judetul Sibiu: 118 unitati turistice ( 9,31 % din cele omologate);
  • judetul Maramures: 90 unitati turistice (7,1% din cele omologate);
  • judetul Suceava : 78 unitati turistice ( 6,15% din cele omologate).

De mentionat insa, ca Romania dispune de un vast potential turistic

 

 

 

 

3.2.3. Tendintele sectorului agroalimentar

3.2.3.1 Satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei

            Securitatea alimentara, necesita adoptarea unei politici alimentare, care trebuie sa fie corelata si in concordanta cu acquisul comunitar si care sa urmareasca:

  • producerea unor produse agroalimentare, suficiente ca volum, structura si calitate, pentru satisfacerea nevoilor de alimentatie a populatiei pe tot parcursul anului, asigurandu-se astfel obtinerea unor produse de calitate superioara
  • accesibilitatea la hrana necesara a intregii populatii, inclusiv a celei defavorizate, combinarea criteriilor de echitate, cu cele de eficienta economica in productia si repartitia hranei, tinzand spre ridicarea continua a eficientei;
  • obtinerea de produse agroalimentare cat mai complexe nutritional, curate si de calitate aliniate la standardele internationale.

           

Satisfacerea nevoilor alimentare ale populatiei depinde nu numai de existenta disponibilitatilor alimentare ci si de cererea solvabila a populatiei, consecinta a marimii produsului brut si nivelului costurilor alimentare.

            In prezent cheltuielile cu alimentatia depasesc 50% din fondul de venituri ale populatiei. O asemenea situatie constituie o frana in dezvoltarea pietei interne si un obstacol principal in cresterea economica.

            Se poate constata ca politica alimentara nu este o problema doar a agriculturii si industriei alimentare ci a intregii economii nationale. Depasirea situatiei actuale depinde, deopotriva, de politica macroeconomica si de cea sectoriala, evolutia produsului intern brut, intre productivitatea muncii nationale si sectoriale, intre venituri si preturi, care sa genereze cererea solvabila sporita, largirea pietei interne si efecte de antrenare economica.

            Realizarea in perspectiva a modelului de consum alimentar in forma sa optionala de satietate generalizata, poate avea loc atat prin cresterea veniturilor cat si prin reducerea in termeni reali a preturilor produselor alimentare in asa fel incat ponderea cheltuielilor banesti ale populatiei pentru consumul alimentelor in totalul cheltuielilor de consum sa se diminueze in termeni comparabili de la peste 50% la aproximativ 15-20% cat reprezinta in tarile Uniunii Europene.

            Consumul alimentar in Romania comparativ cu tarile dezvoltate din Europa reprezinta 52-54% la carne si produse din carne, 90-95% la lapte si produse din lapte, 65% la zahar si produse din zahar, 75-80% la legume si produse din legume; depasirea cu peste 70% la consumul de cereale si produse din cereale in detrimentul produselor de origine animala si in consecinta a proteinei animale.

            Evolutia consumurilor pe cap de locuitor in ultimii ani pentru principalele produse s-au mentinut in aceeasi parametri (tabelul 3.12).

Tabel nr. 3.12

Consumul alimentar

Consumul alimentar

Consum

fiziologic

Specificare

1992

1993

1994

1995

1996

1997

Carne si prod din carne in echivalent carne taiata – kg

45,7

47,7

45,5

47,8

47,2

45,1

62

Grasime total – kg

14,4

14,1

12,9

14,2

14,3

13

13

Lapte si produse

din lapte (exclus unt) in echiv. lapte – litri

163,7

176,9

179,5

188,6

192,7

192,4

220

Oua - buc.

196

190

194

197

199

186

260

Zahar si prod.din zahar – kg

24,4

23,7

24,5

23,5

24,8

19,9

22

Prod. din cereale

(echiv. faina) – kg

146,5

159,6

158,6

162,4

160,6

169,8

133

Cartofi – kg

60

73,9

66,7

71

73,4

81,7

70

Legume si prod. de

legume in echiv. – kg

100,7

112,7

110,3

115,6

115,4

111,6

110

Fructe si produse

din fructe in echiv. - kg

47,1

64,3

47,8

45,8

50,5

44,5

60

Sursa de provenienta a consumului fiziologic mentionat in tabelul 3.12 este “Planul National de actiuni pentru nutritie in Romania, 1995”.

Consumul fiziologic calculat pentru Romania este mai mic decat cel calculat pentru Uniunea Europeana.

Se constata ca la carne, lapte, oua si fructe comestibile sunt sub cele fiziologice, iar la produsele grasimi (ulei), zahar, cartofi, legume, cereale, sunt la nivelul cerintelor fiziologice si peste. La zahar consumul este influentat de importul de zahar deoarece consmul din productia interna este de 14,1 kg.

In functie de consumul fiziologic pe locuitor compatibil cu consumul mediu in U.E. se poate stabili si necesarul de productie pentru principalele produse agricole astfel:

Tabel nr. 3.13

Consumul fiziologic/locuitor, in Romania

Produsul

U/M

Consum mediu  U.E.

U/M

Necesar productie

pentru consum in tone (la 22,5 mil locuitori)

Realizat 1998 pentru consum

Observatii

Carne taiata

Kg

82

Mii tone

1.845

1.099

Deficitar

Lapte vaca si oaie

L

280

Mii hl

63.500

47.197

Deficitar

Peste

Kg

8,5

Mii tone

191

18,6

Deficitar

Grasimi total

Kg

13

Mii tone

292

240

Deficitar

Oua

buc

260

Mil buc

5.850

4.800

Deficitar

Legume - total

Kg

110

Mii tone

2.475

2.818

Excedent

Cartofi

Kg

70

Mii buc

1.575

2.300

Excedent

Leguminoase

Kg

3

Mii tone

67

71

Excedent

Fructe – total

Kg

60

Mii tone

1.350

1.036

Deficitar

Zahar – total

Kg

22

Mii tone

495

317

Deficitar

Grau

Kg

170

Mii tone

3.750

4.600

Excedent

In vederea realizarii acestor productii este necesar sa se prevada strategii sectoriale pentru fiecare cultura si specie de animale tinand cont si de evolutia pietei a cererii populatiei, de puterea de cumparare in evolutia dezvoltarii pe ansamblu a economiei nationale.

 

Tabel nr. 3.14

Consumul fiziologic/locuitor, in U.E.

 

U/M

Consum fiziologic

Consum

U.E.

Productie pe locuitor 1997

Carne si produse din carne (in echivalent) kg carne)

Kg

62

82

45,1

Grasime total (ulei comestibil + margarina

Kg

13

13

13,0

Lapte si produse din lapte (exclusiv unt)

L

220

280

192,4

Oua

Buc

260

260

186

Zahar si produse din zahar

Kg

22

22

11,5

Cereale (echivalent faina)

Kg

133

133

169,8

Cartofi

Kg

60

70

81,7

Legume si produse din legume

Kg

110

110

111,6

Leguminoase uscate

Kg

3

3

3,2

Fructe si produse din fructe

Kg

60

60

44,5

 

Tabel nr. 3.15

Productia necesara pentru realizarea consumurilor

 

 

UM

Pentru consum fiziologic

Pentru consum mediu U.E.

Suprafata necesara-mii ha

pentru consum fiziologic

pentru consumul mediu U.E.

Carne si produse din carne

Mii t

1.395

1.845

1.500

2.000

Grasimi total (ulei comestibil+margarina

Mii t

292,5

292,5

750

750

Lapte si produse din lapte (exclusiv unt)

Mii hl

49.500

63.500

1.600

1.800

Oua

Mil buc.

5.850

5.850

350

350

Zahar si produse din zahar

Mii tone

495

495

200

200

Cereale (echivalent faina)

Mii tone

2.990

2.990

1.400

1.400

Cartofi

Mii tone

1.350

1.575

115

130

Legume si produse din legume

Mii tone

2.475

2.475

200

200

Leguminoase uscate

Mii tone

67

67

50

50

Supraf. arabila necesara

Mii ha

   

6.165

6.880

           

Suprafata arabila necesara asigurarii produselor pentru consumul populatiei este calculata la productiile medii realizate in ultimii ani iar ratiile furajere sunt cele adaptate unui consum semiintensiv de crestere a animalelor.

In necesarul pentru consum nu este luat in calcul necesarul pentru samanta la grau, orz, cartofi, orzoaica pentru bere.

            Calculul necesarului de teren arabil pentru asigurarea consumului populatiei pentru principalele produse in varianta consumului de produse pe locuitor din UE, impune o noua structura de culturi agricole.

            Furajele necesare pentru obtinerea unor productii animaliere suficiente pentru a acoperi consumurile pe locuitor din UE se pot asigura prin imbunatatirea pasunilor naturale, dar pentru furajele concentrate se impune sa se generalizeze utilizarea pentru cresterea tuturor speciilor de animale a furajelor combinate care conduc la un consum redus de cereale prin aportul furajelor proteice. Culturile furajere pentru speciile bovine si ovine trebuie sa ocupe 23 - 25 % din terenurile agricole.

 

3.2.3.2. Analiza disparităţilor comparativ cu Uniunea Europeană

 

Infrastructura de transport - densitatea 

Suprafata spatiului rural din Romania ocupa o proportie de 89% din teritoriul tarii, mai mare decat in Uniunea Europeana, unde acesta detine numai 81%.

Tabel nr. 3.16

Indicatori de densitate a infrastructurii

 

Anul

UE- 15

Romania *)

Rural

Densitatea drumurilor publice/100 kmp.

1996

158

30,7

 

Densitatea cailor ferate /100 kmp.

1996

5,0

4,8

 

Nr.accidente de circulatie/100000 veh.

1996

26

91

 

Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;

pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane”

Reteaua drumurilor publice este foarte putin densa in Romania comparativ cu UE, densitatea fiind de 5 ori mai mica. Lungimea singurei autostrazi din Romania este de numai circa 110 km., starea ei fiind sub standardele cerute.

Reteaua de cai ferate are o densitate asemanatoare cu cea din UE, dar starea caii de rulare si a vehicolelor este nestisfacatoare.

Comparativ cu tarile invecinate, densitatea cailor ferate - exprimata ca raport fata de suprafata tarii si populatia tarii - este mai scazuta in Romania. Numai Bulgaria are o retea feroviara mai putin densa, raportat la suprafata .

 

Sănătatea si asistenta sanitara

Cheltuielile pentru sanatate din Romania reprezinta o parte mica din PIB, aproape de trei ori mai putin decat in cazul UE.

Tabel nr. 3.17

Indicatori ai asistentei sanitare

 

Anul

UE- 15

Romania

Rural

% sanatate in PIB

 

7

2,6

-

Paturi  in unitati sanitare, publice

la 1000 locuitori

1990

7,8

7,6 (1996)

1,7

Medici / 1000 locuitori(excl. dent)

 

2,5

1,8

0,7

Mortalitatea infantila ( ‰ )

1996

5,5

22,3

25,6

Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;

pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane.

Comparativ cu situatia din tarile invecinate, Romania dispune de un numar relativ mic de medici in raport cu locuitorii sai. In Bulgaria sau Ungaria, numarul mediu de locuitori ce revine la un medic din aceste tari este de 2 ori mai mic decat in Romania.

Asistenta medicala insuficienta se reflecta si in nivelul foarte ridicat al deceselor in randul nou nascutilor din Romania, unde mortalitatea infantila este de 1,5-2,0 ori mai mare decat in tarile vecine.

 

Resursele umane

Date generale privind populatia

Densitatea medie a populatiei Romaniei este relativ scazuta in comparatie cu Europa, iar cea din rural este cu mult mai mica. Conform pragului de densitate utilizat de OECD pentru delimitarea ruralului de urban, ar trebui considerata ca rural si o parte din teritorul apartinand teritoriului administrativ urban, in care densitatea este sub 100 loc./kmp.

Dupa 1990, populatia Romaniei si a ruralului s-a diminuat continuu - tendinta similara cu cea inregistrata in tarile vecine (Bulgaria, R. Moldova, Ucraina, Ungaria)  - in timp ce tendinta medie europeana este de crestere demografica. Ponderea populatiei rurale in populatia totala a tarii ramane foarte mare in Romania, de aproape 3 ori mai mare decat in Europa.                                               

Tabel nr. 3.18

Indicatori demo-economici

Indicatori

Anul

UE-15

Romania

Rural

Densitatea populatiei - loc/kmp

1996

117

95

48

Dinamica populatiei(1990=100)

1997

103

- 0.4

- 0,6

Structura pe sexe (%)

1997

     

   - Masculin

 

49

49

49,6

   - Feminin

 

51

51

50,4

Structura pe varste(%)

1997

     

   - 0-14 ani

 

17

19,4

19,6

   - 15- 64 ani

 

67

68,0

63,4

   - 65 ani si peste

 

16

12,6

17,0

Ponderea populatiei rurale

1997

17,5 *)

-

45,1

*)Nota : Este vorba numai de populatia din comunitatile cu densitati demografice sub 100 locuitori/kmp.

Sursa: Eurostat Yearbook  si C.N.S.’Anuarul statistic al.  Romaniei”

Structura pe sexe a populatiei din Romania este la fel de echilibrata ca si in Europa. Structura pe varste este mai avantajoasa pentru Romania, pe ansamblul tarii, populatia fiind mai putin imbatranita. Populatia rurala a Romaniei are insa un grad de imbatranire demografica apropiat de cel al intregii populatii din tarile europene, avand avantajul unei rezerve mai mare de populatie tanara sub 15 ani.      

Fenomene demografice

Modificarile intervenite in acest deceniu in fenomenele demografice din Romania au avut o semnificatie negativa . Ele au condus la aparitia unui deficit al cresterii naturale, in special ca urmare a cresterii alarmante a mortalitatii, mai accentuata la varstele cuprinse intre 50 si 60 de ani. Rezultatul este un nivel foarte scazut al sperantei de viata a romanilor,  si  in continua reducere. 

Tabel nr. 3.19

Indici privind fenomene demografice

 

Anul

UE- 15

Romania     

Rural

Numar mediu de copii/femeie

1996

1,4

1,3 (1997)

1,4

Mortalitatea generala ( ‰ )

1996

10,0

12,4 (1997)

16,5

Speranta de viata (ani)

1996

 

(1995-1997)

(1995-1997)

    - Masculin

 

74,0

65,2

63,9

    - Feminin

 

80,5

73,0

72,3

Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S.“Anuarul statistic al. Romaniei” ,1998

Speranta de viata a populatiei din Romania este printre cele mai scazute din tarile din Europa centrala si de est. Spre deosebire de alte tari, in care speranta de viata creste continuu, in Romania, mai ales in rural, aceasta a scazut dupa anul 1990, la barbati, si dupa 1992, si la femei .

 

 Ocuparea populatiei si activitatile economice

Populatia Romaniei are o rata de ocupare egala cu cea europeana. Este insa o mare diferenta intre gradul de ocupare a populatiei urbane si rurale (tabelul 3.20).

Somajul era, in 1998, mai mic decat in Uniunea Eurpeana. Ca urmare a restructurarilor unor ramuri sau societati comerciale, in prezent somajul a crescut pana aproape de 10%.

Tabel nr. 3.20

Indicatori privind activitatea economica a populatiei

 

Anul

U E-15

Romania

Rural

Rata de activitate(%) *)

1997

-

64,8

71,5

Rata de ocupare(%)*)

1997

     

   - Total

 

61

60,9

68,9

   - Masculin

 

69,9

73

 

   - Feminin

 

50,4

67

 

Rata somajului(%)

       

   - Total

 

10,7

7,4 (1998)

5,0(1998)

   - Masculin

 

9,3

7,3

-

   - Feminin

 

12,4

7,5

-

Structura ocuparii pe sectoare(%)

1997

     

   - agricultura

 

5,0

37,5

69,8

   - industrie, constructii

 

29,4

32,0

16,1

   - servicii

 

65,6

30,5

14,1

*)  Calculat fata de populatia totala de 15 ani si peste;

Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S. “Anuarul statistic al. Romaniei”,1997;

Populatia ocupata a Romaniei este in mare parte legata de agricultura, iar cea a ruralului este aproape total dependenta de agricultura, spre deosebire de Uniunea Europeana, unde agricultura ocupa o parte foarte mica din populatie. Serviciile sunt insa foarte putin dezvoltate in Romania, iar in rural se reduc aproape numai la cele strict necesare pentru administrarea unei comunitati si alte cateva servicii sociale.

In contextul tarilor din vecinatate, economia Romaniei are cel mai extins sector al. agriculturii. Fata de Cehia si Ungaria, agricultura din Romania ocupa de  4-5 ori mai multa populatie si, spre deosebire de celelalte tari, ponderea agriculturii este in crestere .

Armonizarea legislativa si institutionala in agricultura

La 20.05.1996 a fost transmisa de C.C.E.CARTEA ALBA pentru pregatirea Tarilor Asociate din Europa Centrala si de Est pentru Integrarea in Piata Interna a Uniunii.

CARTEA ALBA a identificat componentele prioritare ale acquis communautaire, pe care tarile candidate trebuie sa le adopte si implementeze pentru a permite libera circulatie a marfurilor.

            Anexa V –AGRICULTURA cuprinde o analiza punctuala pentru a asigura adoptarea si punerea in practica a legislatiei in domeniu si ordinea in care poate fi implementata.

         De asemenea, contine un minimum absolut in materie legislativa in domeniul agricol, care trebuie insusit de tarile asociate (deci si de Romania) pentru a asigura functionarea Pietei Unice.

Legislatia agricola a U.E. s-a format in decursul a mai mult de 30 de ani si este in continua schimbare corespunzator noilor evolutii. Aceasta legislatie reprezinta cca.40% din intrega legislatie comunitara.

            In majoritatea sectoarelor agricole nu s-a promovat inca cadrul legislativ armonizat cu cel al UE. Trebuie avut in vedere ca sunt acte legislative comunitare  care nu trebuie transpuse ci aplicate ca atare din chiar prima zi a aderarii. Armonizarea legislatieii romanesti  cu cea comunitara  este inca la inceput in majoritatea sectoarelor, cu exceptia celor sanitar veterinar, vitivinicol si seminte si material saditor. Avind in vedere volumul sii complexitatea legislatiei comunitare agricole vor trebui facute eforturi mari pentru a reusii armonizarea la termenele prevazute .

            Este necesara stabilirea unui sistem de monitorizare a modului in care se respecta termenle angajate pentru preluarea acquis-ului in fiecare sector. Lipsesc organizatiile sau cooperatrivele de producatori, fapt care afecteaza atat productia obtinuta, cat sii desfacerea produselor agricole in conditii de profitabilitate pentru fermieri. Pentru monitorizarea preturilor produselor agricole este necesara infiintarea unui sistem specific(Bench mark).

Legislatie armonizata

Sectorul legume fructe-exista standarde armonizate integral (struguri de masa, prune, asparagus si andive) si partial pentru o serie de legume si fructe dar nu au caracter obligatoriu;

            Sectorul laptelui si produselor lactate-prevederile standardelor de calitate romanesti sunt diferite de cele comunitare si nu au caracter obligatoriu;

            Sectorul carnii de porc-standardele romanaesti sunt putin armonizate (doar partiall metodele analitice);

            Sectorul culturilor arabile-standardele de calitate pentru cereale sunt armonizate partial;

            Mecanismele comerciale in domeniul agriculturii-regimul comercial este liberalizat;

            Produsele transformate -sistemul tarifar aplicat in Romania este similar cu cel al UE si se aplica in relatia cu UE si Turcia;

            Sectorul viti-vinicol-Legea nr.67/1997 este armonizata in mare parte cu prevederile comunitare;

            Sectorul zaharului-exista contracte pentru achizitia sfeclei de zahar, dar sunt diferite de cele utilizate in UE;

            Sectorul semintelor-cadrul legal stabilit prin Legea 75/1995, amendata de Legea 131/1997 este armonizat in mare parte cu cel comunitar;

            Politica de sprijinire financiara a producatorilor-Legea 165/1998 (amendata ulterior de Ordonanta Guvernului nr.34/1999 si Ordonanta de Urgenta 131/1999) prevede constituirea unui fond special al MAA pentru sprijinirea productiei agricole; Ordonanta 36/1999 prevede spijinirea producatorilor pentru achizitia de masini si utilaje agricole, echipamente pentru irigatii prin credite cu dobanda subventionata; Ordonanta 31/1999 si 19/1999 prevad acordarea de subventii la exportul de carne de pasare si porc si respectiv griu si porumb;

            Politica privind calitatea- cadrul legal asigurat prin legea 84/1999 privind marcile si indicatiile geografice si H.G. nr.883/1998 referitoare la normele de aplicare a Legii 84/1999 este arminzat deja cu legislatia comunitara;

            Silvicultura-pentru clasificarea lemnului pe clase de calitate este elaborata o HG aflata in stadiul final de aprobare; legislatia in domeniul materialului de reproductie este in mare parte armonizata (Codul Forestier  din 1996 si Instructiunile tehnice nr.10/1988); prevederile privind protectia padurilor impotriva poluarii atmosferice sunt cuprinse in "Sistemul de monitorizare a padurilor din Romania" publicat in M.O. nr.249/1994, fiind partial armonizat; legislatia romaneasca privind protectia padurilor impotriva focului cuprinde Legea 212/1997, Codul Forestier si norme specifice; in ceea ce priveste masurile de sprijinire in domeniul silvic a fost adoptata Legea 107/1999(referitoare la masurile de imbunatatire a pamanturilor degradate prin impadurire) care armonizeaza partial legislatia comunitara;

            Carnea si oualele de pasare - standardele privind clasificarea si etichetarea acestora sunt partial armonizate, dar nu au caracter obligatoriu;

            Mierea-Legea apiculturii 89/1998 prevede unele masuri de spijin pentru producatori;

            Sectorul sanitar veterinar- conform declaratiei specialistilor romani in acest domeniu circa 50% din legislatia comunitara este deja armonizata, un numar de alte 20 de acte normative (care corespund articol cu articol) urmind a fi in scurt timp a fi adoptate.

            Achizitiile publice- Ordonanta 118/1999 este partial armonizata.

Legislatie nearmonizata

            Tinand cont de rezultatele screeningu-lui din noiembrie 1999, legislatia nearmonizata este in urmatoarele sectoare: culturi arabile, legume si fructe, lapte si produsele lactate, porc, carne de vita si de vitel, carne de oaie si capra, carnea si ouale de pasare, politica privind calitatea prelucrarii produselor (zahar si industria tutunului); fibre textile, furaje uscate, seminte, statistici agricole, politica de srijinire financiara a producatorilor si silvicultura.

 O lista completa a legislatiei care cuprinde pachetul legislastiv minim necesar Programului SAPARD (legislatia de baza existenta, propunerile de legi si reglementarile care vor fi elaborate). Procesul armonizarii legislative este in curs si include toate aspectele legate de implementare.