Economia de piata

 

Economia de piata este cea in care domina fortele pietei. Aceasta inseamna ca aplicarea comportamentului individual auto-interesat, prin fortele ofertei si ale cererii, hotaraste pretul si alocarea resurselor.

In economie, resursele (uneori numite si factori de productie) sunt considerate forta de munca (lucratorii), capitalul (masini, fabrici si asa mai departe) si pamantul (care include de asemenea resurse naturale precum lana, petrolul si carbunele). Intr-o piata libera acestea, si toate bunurile si serviciile pe care le produc, sunt allocate prin cerere si oferta.

Economia de piata complet libera este adesea vazuta ca fiind opusul unei economii complet de comanda sau socialiste – adica, una in care toate resursele, bunurile si serviciile sunt allocate de o autoritate centrala, de obicei guvernul sau statul.

Economia de piata este uneori denumita economie capitalista sau economie de libera intreprindere.

 

Caracteristici

 

Prin definitie, economia de piata complet libera are cateva caracteristici principale:

In primul rand, toti consumatorii si proprietarii factorilor de productie (adica detinatorii de pamant, forta de munca si capital) sunt motivate exclusive prin auto-interes. De exemplu, cand iau decizii, consumatorii cauta ca nevoile lor sa fie satisfacute la maximum. Producatorii, in acelasi timp, cauta sa isi mareasca profiturile, iar proprietarii de pamanturi, forta de munca si capital (detinatorii de terenuri, lucratorii, oamenii de afaceri etc.) cauta sa isi mareasca chiriile, salariile, dobanzile si profiturile.

In al doilea rand, factorii de productie se afla in proprietate unor indivizi, firme si organizatii particulare, sin u sunt detinute de catre govern sau de catre stat (asa cum se intampla in economia cu planificare centrala).

In al treilea rand, indivizii sunt liberi sa isi infiinteze propriile afaceri, sa vanda orice doresc sa vanda. In acelasi timp, consumatorii sunt liberi sa isi foloseasca banii pentru a cumpara orice doresc.

Cea de-a patra caracteristica este ca pe piata exista concurenta. Aceasta inseamna ca producatorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile pe care le fac consumatorii cu bunurile si serviciile. Lucratorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile producatorilor cu salariile.

Ultima caracteristica este aceea ca nu exista un corp central care aloca resursele; luarea deciziilor este descentralizata si resursele sunt alocate prin mecanismul pietei.

Polonia s-a numarat printre primele tari din Europa de Est care au lansat un program radical de reforma economica in 1990. multe dintre reformele economice intreprinse in Polonia si Ungaria, in Republica Ceha si mai recent, in fosta Uniune Sovietica, arata tendinta de departare, de planificarea centrala, spre conditiile de piata libera. Mai exact, a avut loc restructurarea industriei, firmele detinute in trecut de stat fiind privatizate. In plus, concurenta, intreprinderea private si antreprenoriatul sunt incurajate mai mult ca niciodata.

Bunurile si serviciile produse si oferite intr-o economie de piata sunt hotarate de ceea ce este cel mai profitabil de produs sau de oferit. Aceasta contrasteaza cu economia socialista sau planificata central, in care guverul decide ce trebuie sa produca economia pentru a satisface nevoile tarii; apoi el aloca resursele necesare pentru productia produsului economic respective.

Sa luam, spre exemplu, cazul unui producator de incaltaminte, care opereaza intr-o economie de piata. Sa presupunem ca firma produce 10.000 de perechi de pantof pe an. Daca acestea nu sunt suficiente pentru ca firma sa isi acopere toate costurile, producatorul ori sa vanda mai multi pantofi, ori sa vandal acelasi numar de pantofi, dar la un prêt mai mare. Cei care si-au investit banii in firma de incaltaminte isi vor pierde increderea in afacere in cazul in care ea va continua sa inregistreze pierderi. Ei ar putea sa decida sa isi mute banii in firme sau industrii mai profitabile. Daca firma de incaltaminte nu poate sa isi mareasca eficenta si/sau vanzarile, ea va iesi in cele din urma de pe piata. De aceea, intr-o economie de piata pantofii sunt oferiti doar in cazul in care este profitabil o firma sa ii ofere.

Alocarea

 

Spre deosebire de aceasta, intr-o economie socialista, agentia de planificare poate sa hotarasca ca firma in cauza trebuie sa produca 10.000 de pantofi pe an. Resursele necesare (forta de munca, aparatura, piele etc.) ar fi stabilite si alocate firmei. In acest caz pantofii sunt oferiti pe piata indifferent daca vanzarile acopera costurile sau nu.

Intr-o economie de piata, mecanisul pietei incurajeaza firmele sa produca bunuri utilizand cele mai eficiente metode disponibile. Daca firmele nu isi organizeaza productia efficient, nu tin pasul cu avansurile tehnologice sin u produc tipul si calitatea de bunuri si servicii pe care oamenii vor sa le cumpere, ele vor pierde in fata concurentilor si probabil vor da faliment. Daca firma de incaltaminte nu este organizata efficient, ea va trebui sa perceapa un prêt mai mare pentru pantofii sai decat concurentii sai mai eficienti. Consumatorii vor merge in alta parte. Similar, daca ea nu investeste in modele moderne de pantofi sau piele de buna calitate, ea va pierde din afacere in favoarea cuncurentilor sai care produc pantofi mai la moda si de calitate mai buna.

Datorita faptului ca nu exista concurenta de acest tip in economia cu planificare centrala, firma nu ar avea neaparat aceleasi motivatii de a inova sau a mentine un produs de buna calitate. <<In SUA anilor 1930, numarul mare de someri din timpul Recesiunii a provocat mare saracie. Chiar si intr-o piata libera, guvernele accepta faptul ca in recesiuni sunt necesare ajutoarele sociale.>>

Bunurile produse in economia capitalista sunt aloca doar acelora isi permit sa le cumpere. In termini simpli, intr-o economie de piata complet libera, daca nu ai bani, nu iti poti permite sa cumperi bunuri sau servicii. Daca, pe de alta parte, ai foarte multi bani, atunci iti poti permite sa cumperi cantitati mari de bunuri si servicii. Astfel se creeaza o disparitate mare intre bogati si saraci, unii traind in lux in timp ce altii sufera de foame pe strazi.

Pro si Contra

Unul dintre cele mai clare avantaje ale economiei de piata este varietatea larga de alegere. De asemenea, producatorii sunt puternic motivate de concurenta pentru a inova si pentru a produce bunuri si servicii de buna calitate. Firmele care nu fac acest lucru vor fi probabil scoase de pe piata de afacerile mai inovatoare si mai eficiente.

Insa in economia de piata, doar acei consumatori care pot plati pentru acele bunuri au la dispozitie o gama larga de alegere. Aceata este un dezavantaj al economiei de piata pentru multi. Cei cu veniturile cele mai mici au cele mai putine optiuni.

In acelasi timp, intr-o economie de piata complet libera nu exista legatura intre nevoia individuala si alocarea resurselor. Bolnavii pot muri din cauza lipsei de acces la ingrijire medicala, somerii pot muri de foame din cauza faptului ca nu au venituri pentru a-si cumpara mancare, iar cei fara adapost pot sa fie lasati sa  moara degerati pe strazi. Pentru multi aceasta nu este o situatie acceptabila din punct de vedere etic. Intr-o economie socialista, prin comparative, oamenii sunt intretinuti in functie de nevoi si nu in functie de capacitatea lor de a plati.

Theoretic, intr-un system de piata complet libera toate resursele, bunurile si serviciile vor fi alocate prin fortele cererii si ale ofertei. Nu exista interventie din partea guvernului. Insa in practica, acest lucru nu este posibil. Desi majoritatea economiilor din lumea dezoltata sunt acum conduse de principiile pietei libere, in toate, chiar si in cele operate de cei mai dedicate exponenti ai pietei libere, guvernul intervine intr-o oarecare masura. Aceasta deoarece rar exista concurenta perfecta si de asemenea, exista domenii ale economiei in care piata nu reuseste sa ofere bunuri sau servicii. In alte cazuri, piata ofera prea mult sau prea putin din anumite produse.

Oligopolul

 

Un alt argument impotriva economiei de piata complet libera si impotriva absentei complete a interventiei guvernului este ca in timp ce concurenta pate sa stimuleze inovatia sis a ofere produse de calitate in cadrul economiei, gradul de concurenta in multe piete din lumea reala este de fapt relative limitat. Concurenta perfecata exista in foarte putine piete si multe piete sunt, in realitate, relative oligopolistice. Aceasta inseamna ca pietele sunt in principal dominate de numai cativa producatori majori care sunt capabili sa isi exploateze pozitia si sa ii manipuleze pe consumatori prin publicitate, marca si campanii de marketing. De fapt este in intereseul firmelor sa limiteze concurenta in cadrul pietei lor; de aceea poate fi ca guvernele sa intervina pentru a promova concurenta.

Bunurile Publice

 

Majoritatea oamenilor sunt de accord ca guvernele trebuie sa ofere bunuri politice. Acestea sunt bunuri precum apararea nationala, iluminarea stradala, legea si ordinea. Aceste bunuri si servicii sunt caracterizate prin non-rivalitate si non-excludere. Non-rivalitatea inseamna ca o persoana poate sa benficieze de un bun fara a exclude sau a impiedica pe altcineva sa faca acelasi lucru. Daca cineva beneficiaza de iluminarea strazii pe timpul noptii, aceasta nu inseamna ca altii beneficiaza mai putin.

Non-excluderea inseamna ca oamenii nu pot fi impiedicati sa beneficieze de un bun sau serviciu, chiar si daca nu au platit pentru aceasta. Daca o persoana nu plateste pentru iluminarea unei strazi, ea nu poate fi impiedicata sa se bucure de avantajele iluminarii strazii sale. In acest caz, oamenii nu sunt motivate sa plateasca si de aceea producatorii nu sunt motivate sa ofere acel bun sau serviciu de piata.

Rolul Guvernului

Alte roluri ale guvernului sunt emiterea banilor, mentinerea valorii monedei tarii, mentinerea stabile a preturilor si asigurarea unui cadru legal adecvat pentru protectia drepurilor omului la detinerea private a proprietatii. In plus, societatea moderna de success trebuie sa aloce resurse pentru a asigura rolul guvernului prin taxare. In consecinta, chiar si cele mai pure economii de piata libera exista inca inca un rol substantial pentru govern. Guvernele ofera de obicei fonduri care le cheltuiesc pentru apararea nationala, lege si ordine, soselele publice, scolarizare, parcuri nationale si asa mai departe. In acelasi timp exista legi pentru protectia mediului, legislatie pentru a impiedica firmele sa pactizeze sis a fixeze preturile, si reglemantari care protejeaza drepturile consumatorului. Finantarea pentru asmenea activitati ale guvernului trebuiesc sa fie asigurate prin taxare.

Justificat si Nejustificat

 

In alte cazuri, avantajele complete ale anumitor bunuri si servicii nu sunt reflectate de pretul lor de piata libera. In cazul educatiei, spre exemplu, o populatie bine educate nu este doar spre avantajul acelora care sunt suplimentar nu este reflectat in pretul in care oamenii sunt dispusi sa il plateasca pentru educatie, de aceea educatia tinde sa fie subofertata de piata. (Educatia este un serviciu care nu poate fi oferit intr-o economie de piata fara interventie din partea statului; educatia de stat este considerate un drept essential – si un factor important pentru o economie prospera – chiar si in economiile capitaliste). Acesta este si cazul ingrijirilor medicale, al muzeelor publice si asa mai departe. Asemenea bunuri sunt numite bunuri mixte sau justificate si pentru incurajarea oferirii lor trebuie sa intervina guvernul.

In partea opusa se afla bunurile nejustificate: costul lor complet pentru societate nu este reflectat de pretul lor pe piata libera. De exemplu, cererea pentru alcool este mare in majoritatea societatilor, si aceasta este de obicei implinita de oferta. Insa efectul daunator al alcoolului asupra sanatatii, a infractionalitatii si asa mai departe nu este reflectat in pret. Majoritatea guvernelor taxeaza alcoolul astfel incat pretul sa reflecte mai bine costurile sale. Drogurile ilegale sunt un alt exemplu de bun nejustificat.

Legata de aceasta este idea externalitatilor negative. Externalitatile apar atunci cand activitatile economice genereaza efecte care nu sunt luate in considerate de mecanismul pietei. Externalitatile negative apar atunci cand bunastarea unui individ este afectata negative de actiunile unui alt agent, iar victima nu este despagubita. De exemplu, o firma arunca reziduri in rau darn u va plati nimanui pentru acest lucru. Altii pot poerde din acest lucru, din cauza ca nu pot pescui in rau, sau se pot imbolnavi pentru ca au inotat in substante chimice otravitoare. In general se accepta fatul ca rezolvarea externalitatilor de mediu necesita interventia guverului.