Printre veniturile ce se formeaza în economia de piata ca urmare a folosirii factorilor de productie, un loc important revine rentei.

Se poate afirma ca renta este venitul ce revine posesorului oricarui factor de productie a carui oferta este rigida sau foarte putin elastica. Pentru utilizatorul factorului respectiv (daca el este alta persoana decât utilizatorul acestuia), renta constituie plata pentru folosirea temporara a lui.

Rigiditatea ofertei poate avea cauze diferite de ordin: natural, tehnic, economic, social.

În functie de natura cauzelor si persistenta lor în timp, renta poate dobândi caracterul unui venit stabil, sau relativ fluctuant.

Desi renta este un venit ce provine din folosirea oricarui factor de productie, ea se deosebeste de celelalte venituri (salariu, dobânda, profit) prin continut si functii specifice, prin mecanismul de formare.

La baza formarii rentei se afla legea randamentelor neproportionale, initial cunoscuta ca legea fertilitatii descrescânde.

Excedentul sau surplusul de produse ce poate fi obtinut în urma folosirii unui factor de productie, cu calitati superioare celor medii, constituie forma materiala a rentei.

Venitul realizat de posesorul unui factor de productie, a carui oferta totala este inelastica si insensibila la ridicarea pretului de vânzare este denumita renta economica.

Cu cât oferta totala este mai rigida cu atât renta economica este mai mare.

În economia tarilor dezvoltate, se constituie mai multe forme de rente:

  1. Renta funciara - este prima forma de renta - îsi are originea în insuficienta ofertei de produse agricole la un nivel care asigura toate categoriile de teren luate în cultura (indiferent de calitatea lor) sa furnizeze detinatorilor lor renta.

Conceptia Ricardo - renta funciara se fundeaza pe randamentul agricol care este descrescator, datorita limitarii terenurilor fertile a caror productie este deficitara în raport cu cererea de consum.

Renta funciara constituie un venit ce revine proprietarului terenului, în virtutea monopolului asupra pamântului si de la care sunt exclusi ceilalti agenti economici.

Ea este platita de arendas, sub forma de arenda, proprietarului funciar pentru dreptul de a exploata pe o durata de timp determinata suprafata de teren arendata.

Pentru arendasi este o plata pentru folosirea terenului si reprezinta un element al costului de productie.

Fermierii care cultiva terenuri mai fertile sau practica o agricultura intensiva, obtin randamente superioare nivelului mediu, realizând astfel o productie fizica excedentara (fata de medie). Aceasta este forma natural-materiala a rentei.

În agricultura se formeaza mai multe tipuri de renta:

  1. Renta absoluta care este încasata de toti proprietarii funciari, indiferent de calitatea terenului pe care îl detin.
  2. Renta diferentiala provine din diferenta de fertilitate dintre terenuri fiind numita si renta de fertilitate sau renta diferentiala I. Ea este rezultatul cheltuielilor mai reduse cu care se obtin produsele pe terenurile fertile, în conditiile când pretul de vânzare este determinat de cheltuielile produsului mai scump realizat pe terenurile mai slabe.
  3. Renta de monopol este supraprofitul realizat de posesorul unor suprafete de teren cu însusiri speciale care produc în cantitati reduse produse cu calitati deosebite.
  4. Renta de pozitie rezulta din diferentele ce exista între terenuri în privinta distantei la care se gasesc fata de centrele de aprovizionare, desfacere sau fata de caile de comunicatie.
  5. Renta miniera si în constructii

Proprietarii care detin mine sau sonde cu continut bogat care pot fi exploatate cu cheltuieli mai reduse, realizeaza un supraprofit ce le revine sub forma rentei miniere.

  1. Renta consumatorului, numita si surplus al consumatorului, reprezinta diferenta de care beneficiaza acesta platind bunurile cumparate de el la un pret mai mic decât ar fi dispus sa plateasca.
  2. Renta vânzatorului se realizeaza de catre acesta atunci când reuseste sa vânda la un pret mai ridicat decât estimase anterior.
  3. Renta de abilitate sau de îndemânare se obtine de catre acei întreprinzatori sau lucratori care, având aptitudini si calitati profesionale exceptionale, realizeaza, prin spirit de prevedere si capacitati manageriale, un profit mai ridicat sau în cazul salariatilor, un venit mai mare decât ceilalti din aceeasi categorie.
  4. Renta de raritate este rezultatul limitarii resurselor economice, datorita conditiilor naturale sau unor elemente de monopol, create si întretinute artificial.
  5. Renta de transfer se realizeaza în urma modificarii destinatiei unui factor de productie care asigura un venit mai mare, comparativ cu utilizarile anterioare.
  6. Renta industriala sau comerciala se realizeaza atunci când marile firme, care au posibilitatea sa foloseasca anumite elemente de monopol, îsi aliniaza pretul de desfacere la cel practicat de firmele mai mici din ramura ce nu pot supravietui decât practicând preturi mai ridicate. În acest fel firmele puternice obtin un surplus de venit, care este renta industriala.
  7. Renta conjuncturala poate fi realizata de întreprinzatorii care au posibilitati sa stocheze marfurile o perioada (când preturile sunt mai reduse) si sa le vânda în momentul când pretul pietei datorita penuriei de oferta s-a urcat.

Lucrarile de amenajare, ameliorare sau chiar simpla cultivare de-a lungul timpului, confera pamântului calitatea de pamânt - capital.

Pretul pamântului  ca pamânt-capital este influentat de mai multi factori cu actiune directa si indirecta, marimea si evolutia acestuia fiind influentate mai ales de urmatorii:        

  1. Cererea si oferta de terenuri agricole
  2. Cererea si oferta de produse agricole

3.Marimea si evolutia rentei

  1. Posibilitatea folosirii alternative a pamântului
  2. Rata dobânzii bancare
  3. Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole ca urmare a realizarii de infrastructuri
  4. Ridicarea substantiala a pretului pamântului în ultimele decenii