În economiile nationale contemporane statul si organismele sale au rol de mare importanta care se concretizeaza în functii si actiuni.

Rolul economic al statului se exercita prin multitudini de forme si masuri de implicare:

  • - administratiile publice care împreuna cu cele private furnizeaza serviciile colective celorlalti agenti economici, fara contraprestatie directa din partea consumatorilor;
  • - statul este factorul care asigura organizarea si manifestarea puterii politice institutionalizata pe plan national. În aceasta calitate el îndeplineste functia de arbitru legal între interesele agentilor economici particulari în vederea asigurarii coeziunii la nivel national. El reprezinta factorul de consens pentru economia nationala în raport cu exteriorul.
  • - administratiile publice îsi asuma riscul unor activitati care traditional erau specifice celorlalti agenti economici.
  • - statul contemporan elaboreaza si pune în aplicare politici economice sectoriale, regionale sau generale. Politica economica este adoptata si promovata în functie de starea generala a economiei tarii, de raporturile dintre agentii economici si de gradul de cunoastere, informare si de autonomie al acestora.

Caracterizarea generala a politicii economice se face prin tipologia politicilor economice.

Clasificarea politicilor economice se face în functie de mai multe criterii. În acceptiunea cea mai larga se are în vedere 6 criterii:

a)- în functie de obiectivele finale sau domeniile de aplicare, sunt politici de:

- crestere si dezvoltare;

- de ocupare sau antisomaj;

- de stabilitate sau stabilizare a preturilor;

- antiinflationiste;

- de intensificare a exporturilor si de limitare a importurilor;

- politici sociale;

- politica industriala;

b)- dupa mijloacele (instrumentele) folosite în promovarea politicii:

  • politici economice care folosesc mijloace de regularizare indirecta - monetare si bugetare;
  • politici economice care folosesc actiuni directe asupra mecanismelor economice - politici de preturi, de venituri, de ocupare;
  • politici economice care se bazeaza pe ideea de legislatie economica de stat democratic de drept.

c)- în functie de durata de extindere sau de orizontul de timp, politicile economice pot fi:

  • politici conjuncturale anticiclice, deflationiste, de relansare a activitatii economice;
  • politici structurale de restructurare durabila a bazelor functionarii economice (amenajarea teritoriului, politica industriala, de asigurare cu energie a tarii).

Politica economica generala urmareste realizarea coerentei între politicile conjucturale si cele structurale (o politica bugetara restrictiva pe termen scurt poate sa însemne un debut al unei reforme fiscale de larga deschidere).

d)- în functie de influentarea agentilor economici de catre administratiile publice, politicile economice pot fi:

  • politici de limitare - încadrarea creditului în anumite limite, sporirea cotizatiilor sociale etc.;
  • politici de incitare a subiectilor economici, de formare a unui anumit comportament al lor, în schimbul anumitor avantaje cum ar fi ratele dobânzilor preferentiale, acordarea de prime si subventii;
  • politici de concentrare care vizeaza încheierea de acorduri si conventii între partenerii la viata economica si sociala .

e)- dupa amploarea domeniului afectat, politica economica a unui stat poate fi:

                - globala

- sectoriala

- selectiva.

De exemplu - politica economica externa care se poate extinde la toate tranzactiile cu alte tari sau numai la unele dintre ele, cum sunt resursele de capital peste granitele tarii.

f)- Dupa orientarea doctrinara, se disting urmatoarele politici:

- liberale

- dirijate.