1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Subdezvoltarea economica este un fenomen planetar complex care se reflecta în caracteristicile economice, politice, sociale, culturale si ideologice de o mare diversitate a carei definire este dificila. Acest proces a fost abordat de toate sistemele de gândire social-economica si politica, fireste în maniere diferite, pe baza unor criterii diverse. Aprecierile fenomenului cuprind conceptii diverse de la cele extrem de pesimiste – fataliste, pâna la cele exagerat de optimiste potrivit carora pe baza unor strategii decenale ONU de dezvoltare ar putea fi înlaturata subdezvoltarea economica.

În legatura cu criteriul de determinare a nivelului de subdezvoltare economica s-au conturat mai multe concepte:

  1. criteriul geografic – subdezvoltarea economica caracterizeaza majoritatea tarilor si popoarelor din Africa, Asia, America Latina si unele tari din Europa (de regula tarile foste socialiste). Acest criteriu este usor de utilizat, dar se foloseste cu multa inconsecventa si are o slaba semnificatie practica;
  2. criteriul istoric – fenomenul subdezvoltarii economice este caracteristic tarilor cu niveluri si structuri tehnico - economice si mecanisme social - institutionale ramase cu mult în urma celor din tarile dezvoltate. Pe baza acestui criteriu termenii << tara ramasa în urma economic>>, <<tara subdezvoltata>> sau <<tara în curs de dezvoltare>> sunt considerati sinonimi;
  3. criteriul economic care s-a impus dupa anii 1960 în definirea tarilor subdezvoltate pe deoparte din necesitatea ca factorii de decizie economica sa-si poata fundamenta politicile lor economice externe iar pe de alta parte ca organele internationale sa-si poata realiza obiectivul lor de coordonare pe plan zonal si mondial.

                                Pornind de la marea diversitate a situatiilor acestor tari literatura de specialitate defineste unele trasaturi comune care caracterizeaza starea si evolutia statelor subdezvoltate:

  1. a) Prima trasatura – Nivelul scazut al veniturilor care nu asigura satisfacerea necesitatilor elementare de consum ale populatiei. Aceasta situatie este determinata de: 1) nivelul scazut al productiei de bunuri si servicii sub aspect cantitativ si calitativ comparativ cu situatia din tarile dezvoltate, tinând seama de posibilitatile stiintei si tehnicii contemporane ca urmare a capacitatilor reduse de prelucrare eficienta a resurselor naturale si a ocuparii fortei de munca; 2) unui pluralism tehnologic care încorporeaza o multime de tipuri de tehnologii (de la cele arhaice în agricultura la tehnologiile avansate din unele întreprinderi);3) ineficientei infrastructurilor de productie si sociala, a retelelor de drumuri si de cai ferate, comunicatiilor; 4) sursele si mijloacele pentru aprovizionarea cu apa si energie; 5)baza materiala a sistemelor de învatamânt, de cultura, de ocrotirea sanatatii, financiar, bancar etc.     

                Diferentele în dezvoltarea economica între tarile în curs de dezvoltare pe de o parte si tarile dezvoltate pe de alta parte se numesc decalaje economice. Acestea sunt de doua feluri: absolute si relative.

  1. b) A doua trasatura – a economiilor tarilor în curs de dezvoltare consta în caracteristicile lor structurale concretizate într-o specializare de ramura, îngusta, în existenta unor disproportii între sectoarele primar, secundar, tertiar si cuaternar, în dezechilibrul dintre industrie îndeosebi cea prelucratoare, agricultura si alte ramuri ale productiei materiale. Este semnificativ faptul ca pe ansamblul tarilor în curs de dezvoltare agricultura detine o pondere de circa 5 ori mai mare decât în tarile dezvoltate, desi aceste state sunt importatoare de cereale si alte alimente.
  2. c) A treia trasatura a economiilor majoritatii tarilor în curs de dezvoltare o reprezinta coexistenta mai multor tipuri de economie:
  • economia de subzistenta în sectorul natural care semnifica adesea reluarea pe scara îngusta a productiei;
  • economia de piata simpla – specifica industriei micii productii de marfuri;
  • economia de piata intensiva în sectoarele economice moderne.
  1. d) Cea de-a patra trasatura ce caracterizeaza subdezvoltarea economica o reprezinta existenta unor sisteme economice pluraliste si a unor structuri institutionale eterogene aflate în plin proces de ajustare, de consolidare de întrepatrundere si de tranzitie.

                Prin sisteme economice pluraliste se întelege coexistenta si împletirea în economiile respective a diferitelor sisteme economice: de economie naturala, de schimb, de comanda si a numeroase forme si tipuri de proprietate. În tarile slab dezvoltate predomina gospodaria patriarhala, obstea sateasca, organizarea de tip tribal si feudal si economia de subzistenta.

                Potrivit datelor ONU în Africa sistemul economiei naturale produce circa 1/3 din PIB iar în India în deceniul al 8-lea se realiza în acest sistem 35% din PIB.

                Coexistenta acestor sisteme si structuri economice reprezinta un obstacol important în calea valorificarii potentialului economic al acestor state.  

Cercetarea cauzelor subdezvoltarii economice contemporane a condus la formularea mai multor conceptii. Dintre ele se remarca doua conceptii diametral opuse privind subdezvoltarea economica;

  • prima apreciaza subdezvoltarea economica ca o întârziere a dezvoltarii tarilor respective, o simpla ramânere în urma.
  • cea de a doua considera subdezvoltarea un produs al unei anumite dezvoltari, cauza ei constând în aceea ca anumite tari au ajuns la un stadiu de dezvoltare foarte avansat pe seama ramânerii în urma a altora.

Cauzele interne sunt: resursele naturale si umane, factorii economici si politici.

Din diversele strategii si din programele adoptate de catre organismele internationale se desprind câteva directii principale de actiune pentru relansarea dezvoltarii economice si sociale a tarilor sarace:                          

  • Dezvoltarea agriculturii în corelatie cu promovarea unor politici de industrializare a produselor agricole. Diversificarea activitatilor economice, inclusiv prin industrializare, dezvoltarea acelor subramuri care sa asigure valorificarea eficienta a resurselor naturale si cu piata interna de desfacere.
  • Promovarea în întreaga economie nationala a progresului tehnico-stiintific, a investitiilor si inovatiilor. Alegerea tehnicilor corespunzatoare conditiilor predominante în fiecare tara si caracteristicilor fiecarui sector. Prin preluarea tehnicii avansate si dezvoltarea spiritului de inventie si inovatie la fiecare popor se poate depasi starea de înapoiere tehnico-stiintifica si economica.
  • Formarea cadrelor calificate si înalt specializate nationale în concordanta cu nevoile economiei si cu tendintele de perspectiva ale stiintei si tehnicii. Aceasta impune dezvoltarea si modernizarea învatamântului, crearea conditiilor pentru diminuarea exodului de forta de munca calificata care genereaza mari pierderi pentru tarile slab dezvoltate.
  • Amplificarea eforturilor proprii ale fiecarei tari pentru formarea capitalului si realizarea de investitii. Aceste eforturi trebuie sa fie sprijinite de tarile dezvoltate si organismele internationale prin acordarea de împrumuturi în conditii avantajoase, asigurarea unor schimburi mai echitabile între tarile bogate si cele sarace, sustinerea procesului de tranzitie de la sistemul etatizat la cel al economiei de piata în care sunt angajate peste 40 de state.