1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Satisfacerea oricarei nevoi se face prin consumul de bunuri.

Prin bun se întelege orice element al realitatii care este apt sa satisfaca o nevoie, indiferent de forma lui de existenta, de natura nevoii satisfacute, de nivelul cum este promovat de consumator.

Bunurile sunt de o mare diversitate care impune o clasificare a lor dupa anumite criterii.

Pentru analiza economica, se clasifica în: bunuri libere si bunuri economice.

Tipologia bunurilor economice este definita pe baza mai multor criterii:

a)- dupa destinatie:             - bunuri de consum (satisfactori)

- bunuri pentru productie (prodfactori)

b)- dupa mod de folosinta: - de folosinta curenta (alimente, îmbracaminte etc.)

        - de folosinta îndelungata (locuinta, mobila, televizor etc.)

c)- dupa forma de existenta:             - bunuri corporale (materiale)

- bunuri incorporale (servicii)

- informatii

d)- dupa modul în care circula: - bunuri marfare

    - bunuri nonmarfare

e)- dupa relatiile dintre ele:     - bunuri complementare.

f)- dupa rezultatul activitatii de productie:     - bunuri principale (carne, miere etc.)

- bunuri secundare (oase, ceara)

În economia de schimb, bunurile economice (în principal cele marfare) sunt destinate nonproducatorului, pentru care trebuie sa aiba o utilitate economica, sa se bucure de aprecierea (pretuirea) mai mare sau mai mica din partea consumatorului nonproducator.

Determinarea utilitatii economice se realizeaza prin masurarea cardinala si masurarea ordinala.

Utilitatea economica are un caracter eminamente individual si subiectiv, fiind diferita de la individ la individ. Ea depinde de raportul pe care fiecare îl stabileste între proprietatile unui anumit bun si intensitatea nevoilor, raport care este influentat de gradul de cultura, de nivelul de informare, de aspiratiile si optiunile fiecaruia si de cantitatea de bunuri la care el are acces.

Aceeasi persoana apreciaza ca unitati (doze) din acelasi bun au o utilitate economica diferita, în functie de cantitatea si momentul când acestea îi sunt disponibile

Utilitatea marginala (Um) reprezinta variatia utilitatii totale care rezulta din cresterea cu o unitate a cantitatii dintr-un bun, consumul celorlalte bunuri fiind constant                      Um = Ut/Dx

Aceasta pune în evidenta Legea utilitatii marginale descrescânde (prima lege a lui Gossen 1854) "când cantitatea consumata dintr-un produs (bun economic) creste, utilitatea marginala a produsului (adica utilitatea suplimentara adaugata de ultima utilitate) tinde sa se diminueze".

Ca fiinta rationala si afectiva, consumatorul isi stabileste în fiecare moment al existentei sale unul sau mai multe programe de consum.

Programul de consum (ratia de consum)  reprezinta specificarea unor cantitati din bunurile diferite  x, y, z...w care îi asigura unui consumator dat o anumita utilitate (satisfactie) agregata.

Programele de consum ale fiecarui consumator sunt influentate de:

  • statutul social si situatia familiala;
  • inducerea nevoilor si orientarea consumului prin massmedia, reclama si publicitate, imitatie, moda etc.;
  • nivelul de dezvoltare, structura economiei;
  • mediul economico-social si natural de existenta;

Programul de consum al fiecarui consumator este individual si subiectiv.

Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul  este dispus sa renunte în schimbul unei unitati suplimentare din altul, pastrându-si acelasi nivel de satisfactie (de utilitate agregata).

RMS y/x = -Dy/Dx

RMS y/x = Umx/Umy

Probleme de reflexie, întrebări:

  1. Bunurile economice şi clasificare lor
  2. Utilitatea economică: totalăindividuală şi marginală
  3. Programul de consum şi factorii care îl influenţează
  4. Echilibrul consumatorului

PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCTIE

 

Prin productivitate se întelege rodnicia, randamentul factorilor de productie utilizati.

Teoria si practica economica au consacrat în timp metodele de determinare si analiza a productivitatii, definind doua forme fundamentale - productivitatea partiala sau factoriala si productivitatea globala.

Productivitatea partiala sau factoriala exprima eficienta, randamentul fiecarui factor productie utilizat: munca, capital, pamânt, etc.

Productivitatea globala exprima eficienta agregata a tuturor factorilor de productie implicati în obtinerea unui rezultat.

Ambele forme de productivitate se determina ca productivitate medie sau unitara si productivitate marginala.

Productivitatea medie partiala sau factoriala se determina ca raport între productia obtinuta si factorul utilizat, celelalte conditii ramânând constante