Surplusul valorii productiei vândute, într-o anumita perioada de timp, peste costurile primare din perioada respectiva, constituie venitul (profitul) global al întreprinzatorului.

               

Venitul net al întreprinzatorului este dat de diferenta dintre venitul global al întreprinzatorului si costurile suplimentare.

La nivelul economiei nationale, aceste venituri îmbraca forma de venit personal, venit disponibil, venit national

Venitul personal exprima veniturile curente ale persoanelor provenite dintr-o activitate, la care se adauga transferurile de la guvern si întreprinderi.

Venitul disponibil reprezinta partea venitului personal din care s-au dedus impozitele pe veniturile personale platite administratiei centrale, federale si locale.

Venitul national reprezinta suma veniturilor personale la care se adauga sau se scad urmatoarele elemente:

  1. se adauga profiturile obtinute de societatile anonime, cotizatiile pentru asigurari sociale si excedente de salarii;
  2. din rezultatul obtinut se scad transferurile efectuate de întreprinderi si de stat, dobânzile la împrumuturile de consum si dividendele.

O parte din veniturile detinute de persoanele fizice si juridice, inclusiv de stat, este utilizata pentru cumpararea de bunuri de consum si achizitionarea de servicii personale sau colective.

Folosirea acestor bunuri economice de catre populatie si administratie, în scopul satisfacerii trebuintelor lor personale si colective reprezinta consumul. În functie de anumite criterii, consumul personal si colectiv îmbraca mai multe forme:

  1. 10. Dupa subiectul consumului:
  • consum privat - o persoana, o familie, o asociatie
  • consum public
  1. 20. Dupa obiectul consumului:
  • consum material - bunuri materiale de satisfactie
  • consum nematerial - servicii

                              ®consum de produse alimentare

- consum materialô

                              ®consum de produse nealimentare

  1. 30. Dupa durata consumului
  • consum propriu - zis - de folosinta curenta
  • consum de bunuri de folosinta îndelungata
  1. 40. Dupa modul de procurare a bunurilor
  • consum de bunuri marfare
  • autoconsum

Indicatorul care reflecta nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si servicii este consumul pe locuitor. El se determina prin raportarea consumului total, pe grupe de produse si produse principale, dintr-o anumita perioada, la numarul mediu al populatiei unei tari.

Marimea consumului de bunuri materiale si servicii pe individ, sociogrupuri si pe totalul populatiei se exprima prin costul vietii. Nivelul costului vietii depinde de marimea cheltuielilor curente efectuate într-o anumita perioada de timp (un an), pentru procurarea de bunuri alimentare, nealimentare si servicii necesare consumului populatiei.

                                În general, în evolutia consumului se remarca urmatoarele tendinte:

  • scaderea ponderii cheltuielilor pentru alimente;
  • mentinerea relativ constanta a partii cheltuielilor pentru îmbracaminte si confort personal;
  • cresterea ponderii cheltuielilor pentru servicii, îndeosebi a celor legate de ridicarea nivelului de cultura si civilizatie.

                În procesul repartitiei venitului se are în vedere atât satisfacerea trebuintelor prezente cât si a celor viitoare, adica o anumita proportie între consum si economii.

Economiile (E) reprezinta surplusul de venit (Y) peste cheltuielile de consum ( C ).

Y = C + E , iar E = Y - C

               

Proportia dintre consum si investitii

 

Stabilirea acesteia în tarile cu economie de piata, are în vedere principiile multiplicatorului (K), care reliefeaza influenta investitiilor asupra venitului (Y), si acceleratorului (a), care reliefeaza influenta consumului asupra investitiilor.

                Multiplicatorul investitiilor evidentiaza de câte ori sporul de investitii (DI) se cuprinde în sporul de venit (DY), adica:

K = DY/DI

DY = K x DI, in care K > 1.

                Acceleratorul exprima raportul dintre cresterea investitiilor si cresterea cererii de bunuri de consum, adica:

a = DI/DC, unde DI = a x DC.

                Prin modificarea cererii si a ofertei de bunuri economice, ca urmare a investitiilor, are loc o schimbare, într-o proportie mai mare, a cererii si ofertei pentru bunurile de investitii.