Asa cum am vazut deja mai inainte, dupa ce titlurile financiare au fost emise pe piata primara de capital, acestea pot fi tranzactionate pe pietele bursiere.

 

Pietele bursiere sunt organizate sub cele doua forme principale; sub forma de burse de valori (fr. bourse, engl. Stock-Exchange) numite si piete sau burse oficiale sau sub forma de piete interdealeri sau de negocieri (engl. Over-the-Counter markets, prescurtat OTC), numite si piete "la ghiseu" sau burse electronice (mai recent).

 

De semnalat ca pe langa cele doua forme principale ale pietei bursiere mai exista si pietele bursiere de rang secund (in Franta asa numitele "second marche" sau in Marea Britanie - "Unlisted Securities Markets") care includ conditii foare lejere de admitere la cota, sau/si o terta piata (in Franta "Hors Cote") care nu este deloc reglementata si pe care se tranzactioneaza de regula actiunile cu rentabilitate foarte mare, dar care implica si riscuri pe masura.

2.1 Organizarea si functionarea burselor de valori

 

Bursa de valori este o institutie cu personalitate juridica, unde se intalneste oferta de capital (investitorii) cu cererea de capital (intreprinderile) si care dispune de un spatiu bine delimitat unde cu ajutorul intermediarilor autorizati si a unor mecanisme si procedee specifice se realizeaza negocierile si tranzactiile cu valorile mobiliare admise la cota.

 

Ceea ce defineste in mod special bursa de valori este existenta unui loc determinat, a unui spatiu bine delimitat de negocieri, unde au loc, in exclusiviate, tranzactii cu valori mobiliare. Tranzactiile se executa la bursa de catre agentii de bursa si traditional se desfasurau in ringul bursier. Astazi, datorita mijloacelor electronice si a informaticii nu mai este necesara prezenta efectiva a agentilor in sala de negocieri. Unele burse continua sa pastreze si ringul bursier (cu fascinatia sa caracteristica) dar folosesc si tranzactiile electronice (vezi New York Stock Exchange sau bursa de valori de la Tokyo - Tokyo Stock Exchange) sau utilizeaza numai tranzactiile electronice (bursa de valori de la Londra - International Stock Exchange (ISE)) [8] . Esential ramane insa faptul ca toate informatiile de piata in legatura cu preturile si operatiunile sunt centralizate intr-un singur loc - sala de negocieri.

 

Bursele pot fi organizate si administrate de catre stat sau ca societati private. Bursele de stat sunt institutii publice infiintate si administrate de stat. Asemenea burse functioneaza in Franta, Belgia sau Romania. Bursele private sunt infiintate prin asocierea unor persoane fizice si/sau juridice. Bursa trebuie sa elaboreze un Statut si un Regulament, care trebuie sa respecte prevederile legale in vigoare privind piata bursiera si valorile mobiliare din tara respectiva. Bursele pot fi organizate sub forma unor societati pe actiuni dar ele pot imbraca si alte forme, de exemplu societati non-profit. Astfel primele doua burse din lume NYSE si Tokyo Stock Exchange sunt organizate ca si corporatii non profit (not for profit corporation). O bursa privata, in sensul clasic, este cea din Germania.

 

Pe piata bursiera regasim trei mari categorii de participanti. Pe de o parte sunt cei aflati in cautare de resurse financiare si pe de alta parte cei doritori de plasamente. Insa, pentru ca cele doua categorii sa poata avea acces pe piata bursiera si sa efectueze tranzactiile pe care le doresc, ei trebuie sa apeleze la serviicile unor intermediari. De regula, acesti intermediari sunt firme, asa numitele societati de bursa sau cum mai sunt cunoscute sub numele de firme de brokeraj (sau case de brokeraj). In Romania acestea se numesc Societati de Servicii de Investitii Financiara (SSIF) [9] . In aceasta categorie a societatilor de bursa pot intra doar societati financiare sau, de la tara la tara, si banci. Spre exemplu, in SUA, Japonia sau Romania numai societatile financiare sunt autorizate sa efectueze operatiuni de tranzactionare pe piata secundara de capital, delimitandu-se aici complet activitatile specifice pietei bursiere de cele bancare. Nu la fel stau lucrurile in Germania, unde bancile pot activa pe piata bursiera.

 

Societatile de bursa indeplinesc doua operatiuni importante. Ele pot executa tranzactii cu valori mobiliare in numele, pe contul si riscul clientului si in acest caz avem de a face cu o firma broker. Pe de alta parte, o societate de bursa poate efectua operatiuni de comert cu titluri actionand ca si contraparte in tranzactii - vanzator cand clientul cumpara si cumparator cand el vinde - si in acest caz avem de a face cu o firma dealer. In primul caz, firma broker este remunerata cu un comision calculat asupra rulajului de tranzactii efectuate, iar in al doilea caz, veniturile firmei dealer sunt reprezentate de diferenta de pret (spread). Cel mai adesea insa, societatile de bursa indeplinesc amandoua operatiunile, actionand atat ca intermediar (broker) cat si ca si comerciant de valori mobiliare (dealer), beneficiind astfel de ambele forme de venit. In acest caz avem de a face cu o firma broker/dealer.

 

Societatile de bursa desfasoara efectiv tranzactiile prin agenti de bursa (operatori de bursa). Acestia pot fi profesionisti independenti, dar, de regula, sunt angajati ai societatilor de bursa. In aceasta categorie a agentilor de bursa se include atat intermediarii de bursa (brokerii) cat si comerciantii de titluri (dealers sau traders). Subliniem insa, din nou, ca de obicei un trader efectueaza si activitatea de intermediere, astfel incat gasim aceasta denumire ca cea mai potrivita pentru cel ce efectueaza tranzactiile cu valori mobiliare.

 

Astfel, intr-o societate de bursa regasim urmatoarea structura: cei care efectueaza efectiv tranzactiile executand ordinele de vanzare/cumparare atat ale clientilor cat si in contul societatii, apoi analistii financiari si, in fine, personalul tehnic (ceea ce numim personalul din "back-office"). Traderii efectueaza tranzactii urmarind in permanenta "Ask-ul" [10]  si "Bid-ul" [11]  afisat pe monitoarele lor pentru a efectua cele mai profitabile tranzactii bazandu-se pe informatii, intuitie si pe sfaturile analistilor. Rolul acestora din urma este de a studia intreprinderile cotate si de a cauta pe toate canalele informatii si de a incerca sa elaboreze modele probabile de evolutie pentru valorile mobiliare care intereseaza pe clienti sau pe firma. Pe scurt, tinand cont de anumite informatii si date mai precise sau mai putin (zvonuri) analistii incearca sa prevada viitoare evolutii ale valorilor mobiliare. Segmentul de "back-office" are un rol care nu este nici el de neglijat - in ciuda faptului ca lucreaza "in spate" - anume de a sutine logistic tranzactiile.

 

In sfarsit, pentru ca bursa sa functioneze corect si "regulile jocului" sa fie respectate, peste tot in lume au fost create organisme de supraveghere a pietelor bursiere, total independente de cei implicati intr-un fel sau altul. Un exemplu este Security Exchange Commision (SEC) care supravegheaza strict principalele burse americane printre care: NYSE, American Exchange si Chicago Board Option Exchange.

2.2 Organizarea si functionarea pietelor OTC

 

Pentru a atrage la tranzactionare valorile mobiliare de la cat mai multe firme si mai ales ale celor care nu satisfac criteriile pentru a fi cotate la bursele traditionale, in multe tari au fost create ceea ce numim pietele interdealeri sau OTC (Over the Counter Markets).

 

 Aceste piete, care au cunoscut o dezvoltare deosebita in SUA sau Japonia, sunt o structura tehnica informatizata bazata pe un sistem electronic de tranzactionare. Aceasta bursa informatizata - cum mai este numita piata OTC - este o piata nelocalizata, caracterizata prin lipsa unui spatiu fizic unde sa se intalneasca cei care vand/cumpara valori mobiliare; legaturile dintre traderi si dintre acestia si clientii lor sunt realizate cu ajutorul unei retele de computere interconectate. Traderii obtin informatiile privind oferta/cererea, cursul titlurilor si altele de pe monitoarele computerelor si negociaza direct cu ajutorul acestuia sau prin telefon. Astfel, prin intermediul terminalelor de tranzactionare conectate in regim de acces direct, traderii transmit cotatii de oferta/cerere pentru titluri, acestea fiind disponibile tuturor participantilor pe aceasta piata o data cu introducerea lor in sistem.

 

Aceste piete interdealeri, asa cum arata si numele, sunt create de societatile financiare - care actioneaza ca dealeri - aflate in concurenta. Aici reglementarea tranzactiilor este mai putin ferma si cuprinzatoare si ea este facuta de asociatiile societatilor financiare (dealeri) implicate pe aceasta piata [12] .

 

Pe aceste piete cei care stabilesc cursul valorilor mobiliare sunt formatorii de piata ("market makerii"). Acestia introduc in sistem cotatii ferme de cumparare, respectiv vanzare, independente ale unora de ale altora, ceea ce conduce la o multitudine de posibilitati, dar si la o concurenta accentuata. Desigur cursurile pot varia de la un dealer la altul, spre deosebire de bursele traditionale unde cursul titlurilor este stabilit de agentii de schimb prin confruntare.

 

In ceea ce priveste rolul pietelor OTC, pentru unele companii acestea reprezinta doar o etapa intermediara pentru accesul la bursele de valori oficiale. Cu toate acestea importanta pietelor OTC nu trebuie redusa doar la rolul de "trambulina" pentru bursele de valori. Pietele OTC coteaza de regula un numar mult mai mare de companii decât bursele de valori clasice [13] , sunt foarte "prietenoase" atât pentru companiile care listeaza cât si pentru investitori, si pentru multe companii acestea reprezinta segmentul pietei bursiere care li se potriveste cel mai bine. Astfel, o serie de companii decid sa ramâna pe aceste piete deoarece apreciaza serviciile oferite precum si comisioanele si costurile de cotare sensibil mai scazute decât la bursele de valori. Ca principal dezavantaj al pietelor OTC trebuie sa admitem ca din cauza reglementarilor mai permisive unele din aceste piete OTC au putut fi teatrul unor tranzactii bursiere frauduloase. Cu toate acestea, în ultimii ani pietele OTC si-au câstigat un loc aproape la fel de important (daca nu chiar mai important în anumite situatii) ca si bursele de valori clasice în ceea ce priveste tranzactiile bursiere. Acest lucru ne îndreptateste sa consideram bursele de valori si pietele OTC ca principalele componente ale pietei bursiere si sa le tratam cu egala importanta.

 

Cea mai importanta piata de acest gen este NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automatic Quotation), care a fost creata in 1971 in SUA. NASDAQ cota la inceputul lui 1995 un numar impresionant de societati: 4902 [14] , dintre care 85 din cele 100 de firme americane cu cresterea cea mai puternica. Capitalizarea bursiera era la acea data de aproximativ 790 miliarde USD. NASDAQ ofera un grad ridicat de lichiditate si competitivitate, precum si o larga deschidere si accesibilitate pentru societatile tinere si in crestere.

 

NASDAQ a fost modelul de inspiratie si pentru creearea altor piete de acest tip: EASDAQ sau RASDAQ.