Scurt istoric. Bursa din Luxemburg a fost deschisă la 6 mai 1929, anul marelui crah bursier. Ea a dezvoltat anumite specificităţi, încă din 1969 au fost cotate obligaţiuni internaţionale, în 1981 au loc primele cotaţii cu acţiuni în devize. Au urmat mai multe reforme efectuate la nivelul instanţelor şi structurilor sale, cea mai importantă fiind legea din 21 septembrie 1990 privind operaţiunile bursiere şi supravegherea anumitor activităţi din sectorul financiar.

Caracteristica pieţei. Bursa din Luxemburg este prin excelenţă o piaţă a euroobligaţiunilor. Are o poziţie privilegiată ca centru de cotare şi negociere a împrumuturilor obligatare exprimate în EURO (circa 7.000 de împrumuturi). Se prezintă, totodată ca centru de cotare şi tranzacţionare a unui număr mare de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare. Societăţile străine ocupă un loc important pe această piaţă, Luxemburgul fiind apreciat drept un paradis fiscal pentru străini. Aceştia nu plătesc taxe pe venituri sau pe plusvaloare realizate din deţinerile de acţiuni şi obligaţiuni. Capitalizarea bursieră luxemburgheză reprezintă procentul cel mai ridicat în raport cu P.N.B. (113%) dintre toate ţările Comunităţii Europene.

Organizare şi reglementare. Bursa este condusă de un Consiliu de Administraţie, care numeşte Comisia de Bursă. Această comisie organizează şi supraveghează piaţa, examinează cererile de înscriere în cotă şi exercită anumite puteri disciplinare. Există, de asemenea, două autorităţi de supraveghere distincte şi anume: Comisariatul Burselor şi Institutul Monetar Luxemburghez.

Nu există un monopol al agenţilor de schimb, în bursă fiind admise şi băncile. Aceştia au corespondenţi în ţările vecine şi pot deschide conturi şi negocia valorile cotate sau nu pe piaţa luxemburgheză. În 1987, bursa din Luxemburg a lansat un sistem de „market-maker" pentru euroobligaţiunile cele mai active ale pieţei. Titlurile respective sunt marcate cu anumite simboluri, respectiv cu una sau două steluţe la cota oficială. O steluţă semnifică faptul că titlul respectiv este negociat de un „bid market-maker" care propune un preţ de cumpărare, în timp ce două steluţe semnifică faptul că market-makerul este un „bid asked market-maker" care propune simultan un preţ de cumpărare şi unul de vânzare. Orice membru al Bursei care vrea să acţioneze ca market-maker pentru un titlu trebuie să fie înregistrat de autoritatea bursieră.

Produsele bursiere. Acţiuni şi titluri asimilabile. Există diferite tipuri de acţiuni şi titluri:

  • acţiuni ordinare, care pot fi nominative sau la purtător. Cele la purtător trebuie să fie în întregime achitate, iar nominativele pot fi transformate în orice moment, fără clauze exprese, în acţiuni la purtător;
  • warranturi – piaţa lor este dezvoltată şi în creştere rapidă după anul 1990. Sunt negociate peste 1078 de warranturi din care 852 dau posibilitatea subscrierii de acţiuni, 53 în obligaţiuni, iar restul comportă opţiuni pe aur, devize şi produse legate de indicii bursieri. Aproape toate warranturile legate de acţiuni sunt japoneze.

Obligaţiuni. Distingem obligaţiuni interne, străine şi euroobligaţiuni. Emisiunea lor se face fie la rată fixă, fie variabilă. Pot fi, de asemenea, obligaţiuni cu warrant, obligaţiuni de cupon zero, obligaţiuni perpetue şi obligaţiuni multi-devize.

Pe piaţa luxemburgheză sunt cotate, îndeosebi, obligaţiuni străine şi euroobligaţiuni, a căror cifră medie este foarte ridicată comparativ cu cea a obligaţiunilor în monedă proprie, în particular, piaţa euroobligaţiunilor este foarte activă, circa 88% din totalul emisiunilor acestor titluri fiind cotate la bursa din Luxemburg.

Pieţele de acţiuni şi obligaţiuni. Piaţa acţiunilor. Numărul titlurilor cotate este în creştere. Din 732 valori cotate, 182 sunt străine. Pe această piaţă există o multitudine de devize în care se face cotaţia: dolarul american şi canadian; coroana daneză; dolarul australian; dolarul Hong Kong etc. Serviciile financiare reprezintă cvasitotalitatea capitalizării bursiere şi a valorilor cotate. De exemplu, Banca Internaţională a Luxemburgului (B.I.L.) reprezintă aproximativ jumătate din capitalizarea sistemului bancar, urmată de Krediet Bank. În sectorul industrial trebuie notată importanţa societăţii ARBED, care acoperă 92% din totalul capitalizării bursiere. Repartiţia pe sectoare a capitalizării bursiere este: servicii financiare – 91,1%, mine şi comerţ – 8%; servicii publice – 9%. Piaţa obligaţiunilor. În ceea ce priveşte numărul de titluri la rată fixă, constatăm o creştere a acestora, remarcându-se importanţa celor străine.

Sistemele de negociere şi cheltuielile de bursă. Cele mai frecvente ordine date în bursă sunt: ordinul „cel mai bun" şi ordinul la „primul curs". Sunt, în general, valabile până la finele lunii. Se poate preciza, totuşi, că ordinul este valabil numai o zi sau până la o data determinată.

Valorile cu venit variabil sunt cotate fie în EURO, fie în devize. Sunt negociate prin strigare, la „corbeille". Valorile cu venit fix sunt cotate în procente la valoarea nominală, în 20 de devize şi în 2 monede composite.

Cheltuielile de curtaj sunt:

  • pentru obligaţiuni se aplică un tarif de bază de 0,5%. Există şi un tarif degresiv potrivit importanţei tranzacţiilor;
  • pentru acţiuni tariful de bază este de 0,8% din valoarea tranzacţiei.

Indicii bursieri sunt:

  • indicele de randament, care încorporează şi plata dividendelor;
  • indicele de curs, care are în compoziţie 13 valori luxemburgheze reprezentative.