Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 50

Caracteristicile pieţei extrabursiere

Spre deosebire de bursa de valori, ce se caracterizează printr-o funcţionare centralizată, piaţa extrabursieră este o piaţă de negocieri, unde confruntarea cererii cu oferta se realizează prin intermediul unui mare număr de comercianţi de titluri.

Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter”(OTC) sau piaţă „la ghişeu”. Prin tradiţie, societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi o performanţă notabilă sunt listate la bursă. Celelalte având dimensiuni mai mici, se tranzacţionează pe o piaţă difuză, nelocalizată într-un anumit sediu, ci concretizată prin ghişeele societăţilor de intermediere.

Piaţa OTC este o piaţă electronică, ce preia în mare măsură tehnicile de tranzacţionare şi exigenţe bursiere. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare, tranzacţionarea se face de la distanţă, din sediile societăţilor de intermediere, iar accesul în sistem este simplu.

Cel mai relevant exemplu de piaţă OTC este piaţa Nasdaq din SUA.

Sistemul Nasdaq este o reţea de comunicaţii între comercianţii (dealerii) şi următoarele faze: ordinul dat de client-direct sau printr-un broker - unui comerciant de titluri care „face piaţa”(market maker); comunicarea de către acesta din urmă a cotaţiilor „ask-bird”; încheierea contractului. Firmele de brokeri introduc, prin terminalele lor, preţurile pe care le cotează, astfel încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem pot vedea, pe propriile terminale, în orice moment, cotaţiile tuturor firmelor „market-maker”, pentru toate titlurile introduse în Nasdaq.

Tranzacţiile pe piaţa Nasdaq se desfăşoară astfel: investitorul dă ordin de vânzare/cumpărare de titluri unei firme broker/dealer, ordinul fiind preluat de un agent bursier al firmei (trader). Dacă firma respectivă este market-maker pe acel titlu, ea poate să încheie tranzacţia, executând ordinul pe cont propriu la cotaţiile afişate pe terminale, obţinând un „spread” (diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare) în calitate de dealer.

Dacă firma broker-dealer nu are calitatea de market-dealer sau nu este dispusă să încheie tranzacţia în cont propriu, ea îşi consultă terminalul pentru a identifica firma market-maker cu cel mai bun preţ şi telefonează acelei firme pentru a executa ordinul. În acest caz, ea va percepe un comision, pentru că acţionează ca broker.

Firma market-maker poate prezenta preţurile sale în două moduri:

-         ca o cotaţie fermă (bids/offers), când se obligă să cumpere/vândă un anumit volum de titluri la preţurile ask şi bid afişate; cotaţiile ferme se obţin numai prin contact direct cu firma maker;

-         ca o cotaţie facultativă (subject quote), când preţurile urmează să fie confirmate de către market-maker; preţurile cotate în „foile roz” (pink sheets) ale Biroului Naţional de Cotaţii (National Quotation Bureu-NBQ) au acest caracter.