De multe ori economia înregistrează scăderi bruşte din cauze variate cum ar fi instabilitatea politică sau economică, dezastre naturale,război, etc. Toate acestea nu pot fi controlate de investitorul individual. Cu toate acestea turbulenţele de pe pieţele financiare sunt adesea legate de psihologia investitorilor. În numeroase rânduri pierderile înregistrate de investitori pe pieţele bursiere îşi găsesc cauza în deciziile subiective şi influenţate pe care le iau aceştia[1]. Una din erorile comune făcute de investitorii de pretutindeni este legată de faptul că deciziile investiţionale ale acestora sunt rodul aşa numitei „mentalităti de grup”, în conformitate cu deciziile celorlalţi. Dependenţa de ceilalţi în ceea ce priveşte investiţiile reprezintă de multe ori motivul pentru care apar probleme pe piaţa bursieră. Astfel de multe ori investitorii încetează să mai investească conform unei strategii proprii bazate pe elemente concrete şi exacte, şi preferă să urmeze calea impusă de ceilalţi investitori. Conform finanţelor comportamentale cu cât un investitor ştie mai puţin cu atât este mai uşor ca acesta să fie afectat de „mentalitatea de grup”. Cu cât sunt mai ignoranţi investitorii cu atât intră mai repede în panică creându-se astfel premisele unor adevărate prabuşiri bursiere.

             Putem distinge două acţiuni provocate de „mentalitatea de grup”:

          -panic buying: moment în care investitorii observă creşterea preţului unei acţiuni şi fără să mai aştepte cumpără şi ei acţiunea respectivă în speranţa obţinerii unor profituri însemnate. Aceştia uită să mai studieze „dosarul” companiei respective şi îşi ghidează strategia conform cu parerea generală a celorlalţi investitori. Capcana în care cad aceşti investitori se rezumă însăşi la ideea că în măsura în care o investiţie pare a fi prea profitabilă pentru a fi adevărat, probabil aşa şi este.

         -panic selling: corespunde momentului în care bula speculativă care a produs creşterea nefondată a pieţei se „sparge” iar investitorii încearcă să îşi diminueze pe cât posibil pierderile prin vânzarea acţiunilor deţinute. Presiunea de vâzare a acţiunilor nu face decât să conducă la prăbuşirea bursei.

            Deşi este strict necesară,analiza oportunităţilor de investiţie nu poate pune investitorul la adăpost de riscurile inerente acesteia.Companiile implicate în scandaluri sau cele care şi-au „cosmetizat” situaţiile financiare pot dezamăgi şi cel mai prudent investitor. Chiar dacă o companie este corectă faţă de investitor, un posibil scandal în care este implicată nu face decât să scadă preţul acţiunii respective la bursă.

 

 

 

[1] Sornette Didier, Why Stock Markets Crash: Critical Events in Complex Financial Systems, EH.NET 2003