Pentru a înţelege mai bine acest aspect vom prezenta separat rolul pieţei de capital pe cele două segmemente principale, respectiv piaţa primară şi piaţa secundară.

 

Rolul pieţei primare de capital este asigurarea finanţării agenţilor economici publici şi privaţi şi a instituţiilor de stat (finanţare directă) alături de finanţarea prin intermediul sistemului bancar (finanţare indirectă). Totodată, pune la dispoziţia investitorilor instrumente alternative pentru plasarea disponibilului temporar de lichidităţi.

 

Piaţa primară asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri în stadiul iniţial. Aceasta dă o imagine de ansamblu asupra cererii directe de capital din economia reală. Cu alte cuvinte reflectă necesarul de finanţare al agenţilor economici. Bineânţeles, pentru ca imaginea să fie cât mai completă, la cererea de finanţare de pe piaţa primară de capital este necesar să se adauge creditele solicitate de agenţii economici pe piaţa monetară.

În anumite economii, precum cea din SUA, principala sursă de finanţare a agenţilor economici o reprezintă piaţa primară de capital. De altfel, din analiza costurilor de finanţare se poate observa faptul că piaţa de capital, în general este mai eficientă decât piaţa monetară. Cu toate acestea, în multe state, printre care şi în ţara noastră, piaţa primară de capital este slab dezvoltată, principala sursă de finanţare a agenţilor economici fiind piaţa monetară. Considerăm că acest lucru se datorează mentalităţii oamenilor, tradiţiei din sistemul financiar şi unei promovări necorespunzătoare a avantajelor specifice pieţei de capital.

 

Rolul pieţei secundare de capital este de asigurare a lichidităţii instrumentelor financiare, permiţând astfel investitorilor care au nevoie de capital, să transforme aceste instrumente în lichidităţi, rapid şi la un preţ rezonabil. Totodată, ca şi în cazul pieţei primare, piaţa secundară pune la dispoziţia investitorilor diferite alternative de investitii.

 

Pentru ca o piaţă secundară de capital să fie funcţională, se impune respectarea următoarelor condiţii:

  1. să confere lichiditate instrumentelor financiare tranzacţionate;
  2. să aibă transparenţă. Aceasta vizează orientarea investiţională a celor care au investit pe piaţa de capital sau doresc să o facă şi totodată contracararea tendinţelor de monopol, prin asigurarea accesului facil şi rapid la informaţii;
  3. să instituie un climat de siguranţă şi corectitudine prin reglementări specifice;
  4. să aibă o adaptabilitate crescută la condiţiile economice şi extraeconomice;
  5. să asigure mecanisme operative de tranzacţionare şi informare, la costuri cât mai reduse.

 

Organizarea unei pieţe de capital depinde de următoarele condiţii:

  1. existenţa cererii de capital (emitenţi şi investitori care vor să vândă instrumentele financiare achiziţionate în prealabil);
  2. existenţa ofertei de capital, care vine din partea investitorilor individuali şi instituţionali şi provine în principal din economisire. Condiţia este însă ca această ofertă de capital să fie direcţionată către piaţa de capital. Aceasta se face prin promovarea corespunzătoare a avantajelor oferite de această piaţă, crearea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat şi oferirea unor instrumente financiare cât mai diversificate;
  3. existenţa unei pieţe organizate de tip bursier sau extrabursier care să permită efectuare unor tranzacţii cât mai rapide, cu un grad ridicat de siguranţă. Pentru aceasta este nevoie să se adopte şi să se aplice un set de reguli clare şi coerente;
  4. asigurarea unei transparenţe ridicate în cadrul pieţei, astfel încât investitorii să aibă acces rapid şi facil la informaţii.