Tranzacţiile cu titluri financiare derivate sunt atractive pentru o largă paletă de operatori: producători, comercianţi, importatori, exportatori, societăţi financiare, investitori instituţionali sau persoane fizice. Tranzacţiile cu derivate ce au ca activ de referinţă mărfuri nu fac excepţie. Ele prezintă interes din partea unor astfel de protagonişti datorită diversităţii obiectivelor ce pot fi atinse prin utilizarea acestor instrumente.

         Menţionăm aici, doar categoriile generale de tranzacţii deoarece vom detalia obiectivele specifice care pot fi atinse în cadrul lor în capitolele următoare.

         Tranzacţiile derulate pe pieţele instrumentelor financiare derivate ale burselor de mărfuri sunt următoarele:

  1. Tranzacţiile comerciale, respectiv acele operaţiuni ce se finalizează cu vânzarea / cumpărarea efectivă, fizică, a activului ce face obiectul contractelor futures, sau a celor opţionale. Obiectivul “comercianţilor” pe piaţa derivatelor este în general acela de a valorifica în modul specific fiecăruia cumpărarea sau vânzarea concretă a produsului la preţul convenit în avans cu luni de zile înaintea procurării sau livrării cantităţilor contractate. Acest obiectiv este foarte important pentru mulţi operatori şi poate fi dus la bun sfârşit prin mecanismul bursier. De multe ori sunt preferabile însă, variante alternative, nebursiere, care evită unele dezavantaje ale implementării derivatelor în scopuri exclusiv comerciale.
  2. Tranzacţiile financiare, respectiv cele în care calitatea de vânzător sau cumpărător al unei cantităţi de marfă fungibilă se asumă doar în mod virtual. Vânzarea sau cumpărarea se exercită nu asupra mărfurilor ce reprezintă activele suport ale acestor contracte derivate, ci chiar asupra contractelor. Nu se tranzacţionează mărfuri, ci contracte derivate cu efectul unor rezultate financiare în conturile participanţilor.

Funcţie de obiectivul general urmărit prin aceste tranzacţii financiare, delimităm două subgrupe de operaţiuni:

 

  • operaţiuni de hedging, respectiv de acoperire a riscului decurgând din variaţia preţului unor mărfuri. Este cunoscut faptul că preţurile locale, regionale sau internaţionale ale mărfurilor ce fac obiectul tranzacţionării prin bursă prezintă o variabilitate de preţ semnificativă (condiţie de altfel pentru cotarea la bursă). Toţi cei care sunt expuşi într – o formă sau alta, prin tranzacţii angajate sau viitoare, vis – a – vis de cantităţile disponibile sau ce vor fi disponibile în viitor, la orizonturi de timp mai apropiate sau mai îndepărtate, riscului unei evoluţii adverse, nefavorabile de preţ, vor putea compensa în mare măsură pierderile financiare înregistrate cu câştigurile financiare rezultate în urma tranzacţiilor bursiere.

 

  • Operaţiunile pentru profit. În această categorie se includ două tipuri de operaţiuni:
  • operaţiunile speculative, respectiv acele tranzacţii în care speculatorii preiau asupra lor în mod deliberat şi în urma unei analize serioase asupra pieţei, riscul unei evoluţii posibile, previzionate, a preţurilor, în speranţa obţinerii pe această cale a unor câştiguri financiare. În ringul bursei, sau în sistemul ei electronic coexistă în permanenţă speculatori care mizează pe creşterea preţului la o marfă, alţii care mizează pe scăderea acestuia faţă de un anumit nivel previzionat, alături de hedgeri, care se protejează de riscul creşterii şi alţi hedgeri care acoperă riscul scăderii preţurilor la termene viitoare, sau arbitrajişti.

Coexistenţa acestora dă lichiditate pieţei bursiere şi face posibilă tranzacţionarea.

  • operaţiunile de arbitraj, care spre deosebire de cele speculative nu implică asumarea unui risc de preţ. Arbitrajiştii sunt cei care profită de diferenţele existente în cotaţiile existente la acelaşi contract pe pieţe diferite, sau între cotaţiile la acelaşi produs pe aceeaşi piaţă dar la termene diferite, sau între cotaţiile materiei prime şi cele ale produselor rezultate din prelucrarea ei primară. Tranzacţiile de arbitraj sunt executate de regulă de membrii bursei sau traderii care se află în ringul bursei sau la care informaţiile de piaţă ajung mai repede şi care pot, pe această bază sa sesizeze primii discrepanţele de preţ. Activitatea lor este importantă şi pentru piaţă, deoarece adoptarea poziţiilor lucrative de arbitraj contribuie la ajustarea corespunzătoare a cotaţiilor în sensul eliminării diferenţelor nejustificate.