În categoria valorilor mobiliare primare, pe lângă acţiuni şi obligaţiuni intră titlurile aferente emisiunilor acestor instrumente financiare. Aceste titluri sunt:

  • dreptul de subscriere;
  • dreptul de atribuire;
  • warantul.

 

Dreptul de subscriere permite unui acţionar vechi al emitentului să achiziţioneze, într-o perioadă şi la o valore precizate prin prospectul de emisiune, acţiuni nou emise. Prin intermediul dreptului de subscriere se urmăreşte protejarea intereselor acţionarilor vechi, permiţându-le să-şi conserve cota de participare la capitalul social. Se evită astfel pierderile potenţiale înregistrate de acţionarii vechi datorită diluţiei patrimoniului, diluţiei dreptului de vot, diluţiei profitului şi reducerii cursului acţiunilor vechi (vezi cap. 3). Drepturile de subscriere se acordă gratuit acţionarilor vechi, în funcţie de numărul de acţiuni nou emise şi de cota de participare a acţionarilor la capitalul social al emitentului înainte de majorare. Treptat dreptul de subscriere a început să fie tranzacţionat pe piaţă transformându-se intr-o valoare mobiliară. Acţionarii vechi au astfel posibilitatea să utilizeze drepturile de subscriere în perioada de preemţiune, pentru achiziţionarea unor acţiuni nou emise sau să le vândă pe piaţă, transformându-le în lichidităţi. Perioada de preemţiune este intervalul de timp în care nu au dreptul să achiziţioneze acţiuni nou emise decât acţionarii vechi, utilizând dreptul de subscriere. De regulă această perioadă durează de la câteva săptămâni până la câteva luni.

Dreptul de atribuire este un titlu financiar negociabil şi transferabil care conferă unui acţionar vechi al emitentului dreptul de a primi în mod gratuit un anumit număr de acţiuni nou emise, proporţional cu ponderea deţinută în capitalul social înainte de majorarea. Acestea se emit atunci când Adunarea Generală a Acţionarilor hotărăşte majorarea capitalului social prin înglobarea rezervelor. Majorarea se poate realiza fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor şi pastrarea în circulaţie a acţiunilor existente în piaţă fie prin emiterea de noi acţiuni şi menţinerea constantă a valorii nominale. Drepturile de atribuire se emit doar în cazul în care majorarea capitalului se face conform celei de-a doua variante. Numărul de drepturi de atribuire primite de un acţionar vechi este în funcţie de cota de participare la capitalul social înainte de majorare şi de numărul de acţiuni nou emise. Drepturile de atribuire trebuie să le permită acţionarilor vechi să primească gratuit un anumit număr de acţiuni nou emise astfel încât să-şi poată păstra cota de participare la capitalul social al emitentului, după majorare. Acţionarii vechi au posibilitatea să opteze pentru utilizarea drepturilor de atribuire sau pentru vânzarea acestora pe piaţă, transformându-le în lichidităţi. Investitorii care cumpără drepturi de atribuire au posibilitatea să le utilizeze pentru achiziţionarea gratuită a unor acţiuni nou emise.

Warantul are caracteristici similare dreptului de subscriere cu deosebire că perioada de valabilitate este mult mai extinsă putând ajunge la câţiva ani. Sunt cazuri în care se emite pe perioadă nelimitată. Acesta dă posibilitatea deţinătorului să achiziţioneze acţiuni ordinare (comune) ale emitentului la o valoare prestabilită prin prospectul de emisiune. Este un titlu financiar negociabil putând fi tranzacţionat pe bursă. Valoarea warantului depinde de cursul acţiunii comune a emitentului, de perioada rămasă până la termenul de expirare şi de înclinaţia spre risc a investitorilor.