Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În condiţiile actuale pe piaţa noastră interbancară se efectuează mai ales operaţiuni de refinanţare şi mai puţin operaţiuni de creditare inter-bănci . Refinanţarea constituie principalul instrument de intervenţie a BNR pe piaţa monetară (în 1995 , refinanţarea a reprezentat în medie circa 18 %) .

Marea dependenţă a sistemului nostru bancar de resursele BNR se explică prin ponderea mare a proprietăţii de stat în cele mai multe dintre sectoarele economice . Aceste intreprinderi înregistreză , de regulă , mari pierderi , implică subvenţii de la bugetul statului şi , de asemenea , credite bancare fără şanse de rambursare , credite numite eufemistic neperformante . Nivelul excesiv al refinaţării se mai explică prin gradul redus al monetizării economiei (înţelegem prin monetizare capacitatea economiei – a intreprinderilor şi populaţiei – de a constiui rezerve băneşti şi de a le utiliza în plasamente) .

Odată cu creşterea ponderii proprietăţii private în economie , criteriul eficienţei va predomina , iar lichidităţile ecomoniei vor creşte . BNR va dobândi posibilităţi mai largi de intervenţie prin operaţiunile de open market .

În cadrul acestor operaţiuni , banca centrală cumpără şi vinde pe piaţă titluri ale împrumururilor publice , cu scopul de a lărgi sau restrânge lichidităţile băncilor , de a influenţa volumul creditelor şi evoluţia generală a cursurilor titlurilor pe piaţă .

În măsura în care banca centrală cumpără titluri de pe piaţă , ea distribuie monedă , lichidităţi . În situaţia inversă , are loc un reflux de monedă şi astfel scade lichiditatea de pe piaţă .

Tranziţia de la piaţa interbancară la piaţa deschisă presupune glisarea formelor actuale de finanţare spre formele consacrate pe plan internaţional . Se are în vedere introducerea reescontului , operaţiune prin care băncile comerciale îşi transformă o parte a protofoliului lor de efecte de comerţ în lichidităţi prin banca centrală ; introducerea operaţiunilor de open market , ca alternativă faţă de reescont şi instrument mai eficient de influenţare a dobânzilor în economie .

Punerea în circuitul economic a efectelor cambiale a fost legiferată la începutul anului 1994 , fără însă să existe premisele necesare necesare utilizării lor normele de către agenţii economici şi instituirii mecanismului scontului , care să remodeleze raporturile dintre băncile comerciale şi banca de emisiune . Trecerea la emisiunea de titluri de stat s-a realizat tot la începutul anului 1994 şi tot fără a beneficia de suficientă încredere din partea agenţilor economici şi a populaţiei .

Un factor esenţial care a limitat evoluţia pieţei titlurilor de stat  este capacitatea insuficientă a actualei pieţe primare de a absorbi un volum mai mare de astfel de titluri , volum care să depăşească 40 % din deficitul bugetului de stat . Absenţa unei palete mai largi de scadenţe a titlurilor este şi ea un impediment în realizarea flexibilităţii necesare în politica de dobâzi şi de transmitere a impulsurilor politicii monetare .

Tranziţia la piaţa deschisă presupune şi privatizarea băncilor comerciale , întărirea concureţei , înlăturarea dominaţiei nete a unora dintre ele , creşterea numărului de bănci , dezvoltarea reţelei bancare[1].

 

[1] Vasile Turliuc , Vasile Cocriş : “Monedă şi credit” , Editura Ankarom , Iaşi , 1998 , pag.  203

Загрузка...