Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Mărimea Fondului, de 145 mld. DST[1] este egală cu suma contribuţiilor ţărilor membre. 75 % din mărimea cotei se plăteşte în moneda naţională iar restul intr-o monedă general acceptată. Înainte de 1978, un sfert din prima cotă şi suplimentările ulterioare se plăteau în aur. Deşi nu au un rol semnificativ în procesul de creditare, rezervele de aur oferă totuşi o garanţie solidă pentru solvabilitatea Fondului.

               Fondul Monetar Internaţional realizează un buget valutar trimestrial care evidenţiază ţările cu o balanţă de plăţi suficient de stabilă, a căror monedă poate fi folosită pentru acordarea creditelor de către acesta. Fondurile de care dispune Fondul Monetar Internaţional pentru acordarea de credite sunt în diferite monede naţionale şi în DST-uri. Dacă o ţară solicită credit, acesta foloseşte o metodă specială: se ia valută general acceptată de la Fondul Monetar Internaţional şi se returnează echivalentul în moneda naţională.

               Fondul Monetar Internaţional poate utiliza această metodă de plată deoarece membrii, cu o balanţă de plăţi solidă şi o anumită situaţie a rezervelor, sunt obligaţi, la cerere, să schimbe banii din propria monedă în valuta indicată de fond, în general dolari, deoarece aceasta este valuta solicitată pentru plăţile internaţionale. De exemplu, dacă Fondul Monetar Internaţional foloseşte lira sterlină pusă la dispoziţie de Marea Britanie pentru a credita o ţară care preferă să primească dolari americani, atunci Banca Angliei trebuie să schimbe lirele în dolari.

               În condiţii speciale, atunci când propriile resurse nu mai sunt suficiente, Fondul Monetar Internaţional apelează la împrumuturi. În primii 30 ani de la constituire, Fondul Monetar Internaţional a acordat facilităţi de creditare în funcţie de resursele disponibile, care erau determinate de valoarea cotelor. După prima criză a petrolului, în 1973, au fost create facilităţi de creditare temporare ca multiplu al cotelor şi astfel Fondul Monetar Internaţional a fost nevoit să se împrumute. Vechea balanţă între credite şi potenţialul de finanţare a fost distrusă iar resursele proprii ale Fondului erau insuficiente pentru a onora solicitările pentru facilităţi temporare. Ca urmare, în perioada 1974-1990 au fost împrumutate de la ţările industrializate 30 mld. DST-uri.

               Iniţial, Fondul Monetar Internaţional a fost creat pentru a supraveghea ratele de schimb în ţările membre iar conform sistemului, pentru a efectua o modificare în rata de schimb era necesară aprobarea Consiliului Executiv al Fondul Monetar Internaţional. Cel mai important efect al aplicării acestui sistem a fost devalorizarea monedei naţionale în raport cu dolarul american, care era principalul curs de referinţă în cadrul sistemului. Totuşi, când preţurile interne au crescut vertiginos în SUA, ca urmare a războiului din Vietnam, eficienţa unui curs valutar etalon ($) a devenit îndoielnică. Astfel s-a trecut din anii ’80 la un sistem de rate de schimb flexibile.

               Internaţionalizarea pieţelor financiare şi amplificarea mişcărilor de capital au contribuit la o mai mare propagare şi la o mai rapidă transmitere a disfuncţionalităţilor asupra sistemelor monetare. Dezordinea de pe pieţele valutare – crizele sistemului monetar internaţional, variaţiile postbelice ale yenului japonez, ale dolarului american, criza peso-ului mexican – a întărit necesitatea funcţiei de supraveghere a sistemului monetar de către Fondul Monetar Internaţional. Efectele unei astfel de supravegheri depind în cele din urmă de cooperarea ţărilor membre, mai ales atunci când mecanismele pieţei reclamă o politică de disciplină strictă.

 

[1] DST-urile (drepturile speciale de tragere) sunt lichidităţi internaţionale, conţinând părţi prestabilite din cele cinci monede importante – dolarul, yenul, frncul francey, euro şi lira sterlină – a cărui valoare era de 0,96 $ în 1998. Valoarea DST-urilor este influenţată de modificările ratei de schimb pentru fiecare dintre aceste valute iar rata dobânzilor se calculează ca medie ponderată a ratelor dobânzilor

Загрузка...