Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru a înţelege conţinutul şi esenţa proceselor de management comparat, specialistul în materie, practician sau om de ştiinţă, are obligaţia de a cunoaşte acest trecut frământat şi laborios. Aceasta pentru faptul că ”fără fundament istoric cunoştinţele noastre sunt incomplete iar judecarea fenomenelor din prezent este precară şi lipsită de maturitate”.

Dezvoltarea cercetărilor de management a fost influenţată, pe de o parte, de perspectiva abordării sistematice a problematicii managementului şi, pe de altă parte, de elaborarea contextuală a managementului. Ambele abordări au impulsionat numeroase investigaţii referitoare la asemănările şi deosebirile dintre sistemele de management din diferite ţări sau culturi. Au apărut şi argumentări referitoare la necesitatea apariţiei şi dezvoltării managementului comparat. Fără a intra în detalii, ne referim în continuare la argumentarea structurată de Raghu Nath în felul următor:

  • procesele de comparare sunt de neevitat, iar consecinţa se regăseşte în conturarea managementului comparat;
  • existenţa unor puternice interdependenţe internaţionale în toate domeniile de activitate şi mai ales pe tărâmul economic necesită ca investigarea proceselor de management implicate să se sprijine pe o bază informaţională superioară care să influenţeze desfăşurarea proceselor economice internaţionale;
  • studierea realităţilor manageriale nu numai din ţara proprie ci şi din numeroase alte ţări conduce la înţelegerea necesităţii abordării diversităţii economice de natură internaţională;
  • extinderea sferei de variabile reţinute ca urmare a examinării culturale a proceselor de management dintr-o anumită ţară prin comparare cu alte ţări are consecinţe asupra managementului comparat în sensul amplificării unor trăsături ale elaborărilor teoretice şi rezolvărilor pragmatice (profunzimea investigaţiilor, nuanţarea soluţiilor şi acurateţea examinărilor);
  • însuşirea cunoştinţelor de management comparat contribuie la formarea şi dezvoltarea gândirii şi aptitudinilor managerialecu implicare directă asupra cunoaşterii şi influenţării realităţilor naţionale.

Argumentarea expusă anterior transformă managementul comparat în sursă a puterii capabilă să contribuie la integrarea şi eficientizarea activităţilor economice, ştiinţifice, tehnice şi manageriale în plan internaţional.

Pe de altă parte, dezvoltarea progresului tehnic, a celui economic şi strădania pentru progresul social au transformat treptat managementul comparat într-o ştiinţă, într-un instrument de cunoaştere şi organizare a fenomenelor economice şi sociale. Au fost depuse stăruinţe pentru căutarea de soluţii, mereu mai aproape de esenţa fenomenelor de management comparat. În acest câmp de preocupări un loc aparte revine analizei istorice pe care o oferă tratarea etapelor de cristalizare şi dezvoltare teoretică şi pragmatic a managementului comparat. Încercăm în continuare o sistematizare a acestor etape, după cu urmează:

  • etapa primelor cristalizări teoretice ale managementului comparat, apărută şi derulată prin anii ’50 ai secolului al XX-lea se concretizează prin formularea unor teorii urmate şi de aplicaţii pragmatice în cadrul unor studii comparative în viziune plurinaţională efectuate în Statele Unite ale Americii. De menţionat că în cadrul investigaţiilor respective apar primele concepte specifice de management comparat vizând realitatea managerială din mai multe ţări;
  • etapa de avânt a managementului comparat cuprinsă între 1965 şi 1972;
  • etapa de relativă stagnare între 1973 - 1980, caracterizată prin diminuarea interesului universitarilor faţă de managementul comparat şi orientarea acestora către problematica managementului general şi de specialitate incluse în planurile de învăţământ ale şcolilor de afaceri, care capătă o largă extindere în această perioadă. Starea de relativă stagnare a fost generată şi de atitudinea nefavorabilă a unor manageri din companiile multinaţionale, pornind de la greşita lor apreciere de irelevanţă a cunoştinţelor de management comparat;
  • etapa unui nou avânt al preocupărilor de management comparat, datând după anul 1980.

Managementul comparat ca teorie şi practică constituie de fapt o cale ştiinţifică de rezolvare a problemelor puse conducerii în condiţiile complexităţii, interdependenţelor şi schimbărilor care caracterizează lumea modernă dinamică. În asemenea condiţii, cunoaşterea obiectivelor, conţinutului şi dimensiunilor managementului comparat se dovedeşte a fi o chestiune deosebit de important şi necesară.

În acest cadru, specialiştii şi-au prezentat opiniile cu privire la obiectivele specifice, în a căror realizare se implică managementul comparat, după cum urmează:

William Newman stabileşte următoarele scopuri pe care să le îndeplinească managementul comparat:

  • descoperirea problemelor şi tehnicilor manageriale ce par a avea o valabilitate universală în toate ţările;
  • identificarea condiţiilor locale din fiecare perimetru naţional investigat care cer o specială adaptare a elementelor de management declarate ca universale;
  • asistarea directorilor corporaţiilor multinaţionale pentru a înţelege diferenţele dintre atitudinile şi practicile de management din diferite ţări, în vederea creşterii raţionalităţii şi eficacităţii activităţii economice.

Un punct de vedere diferit asupra scopurilor managementului comparat prezintă Richard Farmer, care le sistematizează în felul următor:

  • explorarea relaţiilor relevante între mediu şi management pentru a determina factorii de mediu care sunt cei mai importanţi într-o situaţie dată;
  • analiza comportamentelor diferite ale personalului în procesele de management din diverse ţări;
  • stabilirea cum se conduce eficient într-o altă ţară;
  • descoperirea modalităţilor de îmbunătăţire a performanţelor economice care ţin de apanajul managementului.

Acestea fiind obiectivele, ele trebuie să fie îndeplinite, în care scop managementul comparat se va ocupa practic de toate domeniile care fac obiectul de activitate al managementului. Dintre acestea reţinem pe cele mai semnificative categorii de probleme:

  • procesele, funcţiile şi principiile managementului;
  • sistemul de management al firmelor în ansamblul lor;
  • cultura organizaţională;
  • strategia şi politica firmei;
  • structura organizatorică;
  • sistemul informaţional;
  • sistemul decizional;
  • controlul în activitatea managerilor;
  • metodele, tehnicile şi procedurile de management;
  • participarea şi comunicarea în activitatea managerilor;
  • întreprinzătorii şi cadrele de conducere;
  • echipa managerială;
  • consultanţa în management;
  • managementul activităţii de cercetare-dezvoltare;
  • managementul aprovizionării şi desfacerii;
  • managementul resurselor umane;
  • eficienţa managementului;
  • ştiinţa managerială şi profilul managerului;
  • stilul de muncă al managerului;
  • metodologia cercetării manageriale;
  • formarea şi perfecţionarea gândirii şi aptitudinilor managerului.

Pe marginea acestor teme, este necesar ca în abordarea lor să se asigure un consistent conţinut managerial (în sensul situării pe primul plan a specificităţii managementului) dublat de o puternică dimensiune de mediu (pornindu-se de la ideea că esenţa managementului comparat constă în cercetarea şi rezolvarea pe bază multinaţională a proceselor de management). Numai asigurând respectarea celor două cerinţe se poate pune în evidenţă relaţiile semnificative dintre management şi contextul cultural implicat.

Загрузка...