Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Între livrarea mărfii şi efectuarea plăţii există o strânsă interdependenţă, acestea fiind, de fapt, principalele obligaţii ale celor două părţi contractante, obligaţii care pot fi privite de pe poziţii divergente.

            Cerinţa de asigurare a interdependenţei dintre executarea principalelor obligaţii ale celor două părţi, a condus la o practică specifică activităţii de comerţ exterior - efectuarea tranzacţiilor în anumite condiţii de plată. De regulă, condiţiile de plată se referă la locul şi la termenul de decontare a preţului, la modalitatea de plată, la moneda în care se va efectua plata, la garanţiile oferite de cumpărător şi la documentele necesare.

            Modalitatea de plată constituie mecanismul prin care documentele ce atestă livrarea mărfii şi reprezintă marfa sunt trimise cumpărătorului, iar în schimbul acestora el va trebui să plătească preţul convenit, sau să se angajeze printr-un instrument de plată că va plăti ulterior.

            Modalităţile de plată internaţionale cuprind totalitatea operaţiunilor şi a tehnicilor de plată, controlul bancar, circuitul documentelor prin intermediul cărora creditorul încasează de la un debitor creanţa rezultată din schimburile economice externe. Modalităţile de plată mai frecvent folosite sunt: creditul documentar (în variantele acreditiv documentar şi scrisoare de credit comercială), incassoul documentar şi ordinul de plată.

            Pentru derularea corespunzătoare a plăţilor internaţionale, un rol însemnat îl au anumite reglementări recunoscute şi acceptate în relaţiile bancare: Regulile şi uzanţele internaţionale uniforme privind creditele documentare, Reguli uniforme pentru incassouri, elaborate de Camera de Comerţ Internaţional de la Paris. Asemenea reglementări permit desfăşurarea plăţilor internaţionale în condiţiile de siguranţă sporită şi contribuie la dezvoltarea schimburilor economice externe.

1.Plăţile prin incasso documentar

            Incasso documentar ca modalitate de plată utilizată în relaţiiile internaţionale este reglementată prin documentul intitulat "Reguli uniforme pentru incasso", cunoscut şi sub numele de Publicaţia 522, elaborată de Camera de Comerţ Internaţional de la Paris, şi constă în faptul că importatorul (cumpărătorul) acceptă plata documentelor remise de către exportator (vânzător), operaţiune care se realizează prin băncile celor doi parteneri: banca exportatorului, la care acesta depune documentele de expediţie şi cea a importatorului, care ţine contul acestuia.

În funcţie de documentele vehiculate, se disting două tipuri de incassouri:

            - simplu - este un incasso de documente financiare neînsoţite de documente comerciale;

            - documentar - este un incasso de documente comerciale însoţite sau nu de documente financiare.

Denumirea părţilor în derularea unui incasso, indiferent de caracterul său simplu sau documentar este consacrată prin Publicaţia 522:

            - ordonatorul sau exportatorul este cel care iniţiază operaţiunea.

            - cumpărătorul;

            - banca remitentă sau banca exportatorului;

            - banca însărcinată cu încasarea, în cazul în care operaţiunea nu poate fi realizată direct de banca însărcinată cu încasarea, aceasta apelează la o altă bancă - banca prezentatoare - care preia sarcina de a prezenta documentele şi de a obţine încasarea.

Riscurile derulării plăţii prin incasso documentar

Întrucât plata prin incasso nu presupune nici o obligaţie sau garanţie  în afara obligaţiei asumate de cumpărător prin contractul comercial, rezultă ca incassoul e o sursă de riscuri deloc neglijabile pentru vânzător. Cele mai frecvent întâlnite în practica curentă sunt următoarele:

  1. a) Riscul întârzierii la plată; b) Riscul de neplată din partea importatorului; c) Riscul diminuării încasării; d) Riscul pierderii mărfii
Modalităţi de diminuare a riscurilor

În faza întocmirii contractului riscul de neplată poate fi evitat prin includerea în contract a unor clauze acceptate de importator ce pot avea în vedere:

            - solicitarea unui avans de la importator;  stipularea în contract  a plăţii prin utilizarea cambiilor;  solicitarea unei scrisori de garanţie bancară prezentată de exportator privind efectuarea plăţii.

            În faza expedierii şi întocmirii documentelor spre a fi remise importatorului, trebuie avute în vedere: executarea cât mai corectă a contractelor; stoparea livrării oricând; întocmirea unor documente, care să permită exportatorului controlul asupra mărfii; vinculaţia.

           

Plăţile prin acreditivul documentar

            Acreditivul documentar reprezintă un angajament prin care o bancă (emitentă, ordonatoare), acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile clientului său (ordonatorul acreditivului, cumpărătorul), se obligă să efectueze o plată către o persoană (beneficiarul acreditivului, vânzătorul) sau să plătească, ori să accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de către aceasta.

            În derularea plăţii prin acreditiv documentar (AD) sunt implicate patru părţi principale, care au denumiri consacrate:

  1. Ordonatorul AD - în relaţia contractuală este importatorul
  2. Beneficiarul AD - în relaţia contractuală este exportatorul
  3. Banca emitentă - este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, îşi asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiţii
  4. Banca exportatorului - este banca corespondentă băncii emitente, situată de regulă în ţara exportatorului.

Forme şi tipuri de acreditiv documentar

            În practică, termenul de AD este însoţit de una sau mai multe sintagme care îl definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare şi utilizare. Sintetic aceste precizări se referă la:

  1. a) forma AD: revocabile; irevocabile; confirmate; neconfirmate.
  2. b) după locul domicilierii AD: în ţara exportatorului; în ţara importatorului; într-o terţă ţară
  3. c) modul de utilizare: cu plata la vedere, cu plată amânată (diferată), cu plată prin acceptare,  cu plată prin negociere.
  4. d) după clauzele pe care le conţine: transferabil, revolving (reînnoibil), clauză roşie (red clause), stand-by, de compensaţie, subsidiar (back to back),  transferabil, cesionat.

Opţiunea exportatorului pentru plata prin acreditiv trebuie să aibă în vedere avantajele pe care această modalitate le prezintă pentru el.

            Avantajele utilizării AD pentru exportatori:

  • risc minim de neplată a mărfurilor livrate.
  • cumpărătorul nu poate revoca plata sub diferite pretexte.
  • derularea plăţii e promptă şi strict reglementată de Publicaţia 500.
  • riscul de pierdere sau deteriorare pe canal bancar este minim.
  • în măsura în care AD presupune utilizarea prin cambii trase la anumite termene, exportatorul poate utiliza cambiile acceptate de bănci ca o metodă de finanţare

             Dezavantajele utilizării AD de către exportator:

  • poziţia competitivă a exportatorului este diminuată deoarece comisioanele şi spezele bancare sunt mari şi cad în sarcina ordonatorului.
  • sumele de încasat sunt inerent supuse riscului de curs valutar.

            Alegerea de către exportator a AD ca modalitate de plată trebuie să aibă în vedere cel puţin două considerente:

- creşterea rapidităţii şi siguranţei plăţii,

- corelaţia acreditivului cu construcţia financiară a afacerii în ansamblul ei.

 

Ordinul de plată. Caracteristici

            Ordinul de plată constituie cea mai simplă modalitate de realizare a unei plăţi, respectiv încasări. Esenţa sa constă în transmiterea unei sume de bani de la persoana care datorează acea sumă, în favoarea altei persoane care este titulara creanţei respective. Plata se derulează pe o anumită filieră, prin conturi bancare, în scopul de a transmite efectiv banii la distanţa care separă, de regulă, pe plătitor de benficiarul plăţii.

Din punct de vedere al modalităţilor de  încasare, poate fi:

            - simplu, încasarea nefiind condiţionată de prezentarea documentelor sau o explicaţie cu privire la scopul plăţii. Acest tip de ordin de plată se aseamănă cu cecul.

            - documentar, încasarea fiind condiţionată de prezentarea setului de documente specificate de ordonator.

            În relaţiile comerciale, utilizarea ordinului de plată ca modalitate de plată a unor exporturi e foarte rar întâlnită, datorită riscului de revocare pe care îl prezintă. Scrisoarea de garanţie bancară

             Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un înscris prin care o bancă, denumită garant, se angajează în mod irevocabil că, în cazul în care o anumită persoană (fizică sau juridică), debitorul principal, nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată şi indicată expres în scrisoare, să plătească ea însăşi suma neachitată în favoarea beneficiarului de drept.

            Prin scrisorile de garanţie bancară, băncile nu garantează fapte, ci preiau întotdeauna obligaţia de plată pentru situaţia în care cel garantat nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală. Luând în considerare drept criteriu de clasificare angajamentul băncii garante, scrisorile de garanţie bancare pot fi: simple şi solidare.

            În emiterea şi utilizarea scrisorilor de garanţie bancară nu există uzanţe internaţionale, astfel băncile emitente  trebuie să îşi ia toate măsurile de siguranţă necesare pentru ca debitorul principal să plătească suma cuvenită şi numai într-o situaţie extremă banca să achite această valoare (având posibilitatea de a-şi recupera sumele de la debitor).   

Загрузка...