Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Este pe larg cunoscut faptul ca termenul de marketing provine din verbul englezesc to market care are întelesul de a face piata, de a cumpara si a vine, de a face tranzactii pe piata etc., precum si din substantivul market care înseamna piata. A întelege prin marketing doar studiul actelor de schimb ar fi o îngustare inadmisibila a continutului acestui concept, dat fiind faptul ca, în acceptiunea actuala, preocuparile teoriei si practicii marketingului depasesc  mult piata, extinzâna du-se de la emiterea ideii de produs  nou pâna dincolo de asigurarea serviciilor postvânzari (pâna la formularea altei ide de produs nou, care sa-l înlocuiasca pe primul). Într-o astfel de acceptiune , tine de marketing tot ceea ce preocupa întreprinderea pentru asigurarea succesului ei pe piata (emiterea ideii de produs care sa vina în întâmpinarea dorintelor consumatorilor, conceperea si proiectarea acestuia, construirea si testarea prototipului, introducerea în fabricatie, asigurarea performantilor pretinse de clientela  - la costurile cele mai mici posibile -, conceperea si derularea campaniei publicitare, stbilirea preturilor, plasarea produsului pe piata, asigurarea service-ului pe perioada garantiei si pe cel postgarantie, urmarirea comportamentului în utilizare sau consum etc.). Cu alte cuvinte, marketingul desemneaza tot ceea ce trebuie întreprins de o firma, în conformitate cu mediul sau intern st extern, pentru satisfacerea clientelei mai bine decât concurenta, în vederea obtinerii profitului dorit.

                   Dintre numeroasele definitii date marketingului turistic, vom aminti doar câteva.

                   În viziunea OMT, acesta desemneaza o serie de metode si de tehnici  care vizeaza satisfacerea în cele mai bune conditii (psiho-sociale, tehnice, financiare etc.) a nevoilor  de servicii turistice ale populatiei (exprimate sau latente) , fara ca populatia de primire sa aiba de suferit[1]. O astfel de definitie ignora interesul fundamental al firmei de turism (obtinerea profitului).

                   O definitie ceva mai cuprinzatoare este cea formulata de Jost Krippendorf care considera ca marketingul turistic « este o adaptare sistematica si coordonata a politicii întreprinderilor turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, national si international, în vederea satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, în scopul obtinerii unui profit »[2].

                   Foarte sugestiva este definitia conform careia marketingul turistic este « un proces de "management" care permite întreprinderilor si organizatiilor turistice sa-si identifice clientela, actuala si potentiala, sa comunice cu ea pentru a-i cunoaste nevoile si a-i influenta  dorintele si motivatiile la nivel local, regional, national si international în vederea adaptarii produselor  în scopul optimizarii satisfactiei turistice si maximizarii obiectivelor lor organizationale »[3].

                   Rezulta asadar ca marketingul în general si cel turistic în particular opereaza, în esenta, cu doua categorii de agenti economici : producatorii si clientii (cumparatorii sau consumatorii).

                   Producatorii (inclusiv cei de servicii de turism) trebui sa-si puna  întrebari de genul :

  • Ce bunuri sa produca si de ce ?
  • Cât sa produca ?
  • La ce pret ?
  • Când si unde sa le puna în vânzare ? etc.
    • Vis-à-vis de clienti, firmele producatoare sunt confruntate cu întrebari cum ar fi:
  • Care sunt nevoile acestora (de ce ei cumpara) ?
  • Ce produse îsi aleg, une, cât, la ce pret, cât de frecvent ?
  • De la cine le cumpara ?
  • Cum se simt dupa ce le-au cumparat si utilizat ? etc.
    • Plecând de la acestia, marketingul îsi propune totodata sa defineasca modalitatile în care producatorii comunica, direct sau indirect, cu clientii lor înnainte, în timpul si dupa realizarea vânzarilor.
    • Este important de stiut ca nu exista mai niciodata o armonie naturala sau automata între ceea ce consumatorii doresc sa cumpere si sa plateasca si ceea ce producatorii sunt capabili sau dispusi sa ofere. De regula, exista o tensiune permanenta între nevoia de profit si de folosire eficienta a resurselor pe care o simte producatorul si dorintele de satisfactie ale consumatorului. Responsabilul de marketing al firmei este acela care trebuie sa gestioneze conflictele dintre producatori si consumatori care apar odata cu actul de vânzare-cumparare si sa echilibreze cele doua categorii de interese (fara a pierde din vedere obiectivele si interesele firmelor concurente).
    • Chiar daca, în general, principiile teoretice de baza ale marketingului sunt valabile si în turism, aplicatiile practice presupun anumite particularizari, ceea ce a condus la desprinderea marketingului turistic din marketingul general si constituirea lui ca o ramura de sine statatoare. La acest lucru au contribuit o serie de caracteristici care privesc:
  • natura cererii de servicii turistice;
  • natura ofertei;
  • natura produsului turistic si a preturilor aferente;
  • particularitatile actiunilor promotionale din turism;
  • particularitatile distributiei etc.
    • Din continutul capitolelor care urmeaza va rezulta mai clar care este continutul si care sunt caracteristicile marketingului turistic.

 

[1] Dupã Robert Lanquar ºi Robert Hollier: Le marketing turistique, PUF, Paris,1993,

  1. 9.

[2] Jost Krippendorf: Marketing et tourisme, Herbert Lang, Berne, 1971,p.11.

[3] Robert Lanquar, Robert Hollier: Lucr. cit., p.11.

Загрузка...