Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În afara firmelor producãtoare deservicii turistice pe care le vând si a consumatorilor – cumpãrãtori de servicii de acest fel, pe piatã actioneazã si alti agenti, cum ar fi prescriptorii, intermediarii si concurentii.

            Vânzãtorii  sau ofertantii de pe piata turismului (care sunt agenti de bazã ai pietei)  pot fi grupati în mai multe categorii.

            Astfel, în functie de ceea ce vând, ei se împart în:

                        - vânzãtori de produse turistice integrale, de acest gen fiind agentiile de turism care pun la dispozitia clientilor întregul set de servicii din care este constituit  fiecare produs în parte;

                        - vânzãtori de servicii de turism, care oferã clientelelei doar unul (transportul, sã zicem) sau câteva (cazarea si masa, de exemplu) servicii din componenta produsului global (în aceastã categorie încadrându-se, de regulã, producãtorii propriu-zisi de astfel de servicii (unitãtile hoteliere si de alimentatie, firmele de transporturi, complexele sportive etc.).

            În functie de distanta la care se aflã fatã de actul de productie, întâlnim:

                        - vânzãtori-producãtori, care-si comercializeazã singuri produsele turistice pe care le realizeazã;

                        - vânzãtori-comercianti, care oferã clientelei serviciile turistice produse de altii (cumpãrându-le la un pret si vânzându-le la altul). Acestia mai poartã si denumirea de distribuitori sau de comerianti propriu-zisi.

            Cumpãrãtorii sunt subiectii pietei care procurã serviciile de turism de la ofertanti. Ca si vânzãtorii, ei se împart, în functie de scopul cumpãrãrii, în:

                        - cumpãrãtori-consumatori, care procurã produsele turistice pentru a-si satisface propriile nevoi de consum, acestia fiind în acelasi timp si cumpãrãtori de produse integrale;

                        - cumpãrãtori-revânzãtori, care achizitioneazã, de regulã, servicii partiale, nu pentru propriul consum, ci pentru a le vinde, sub forma produsului integral, consumatorilor propriu-zisi. Evident cã si acestia se încadreazã în categoria distribuitorilor sau comerciantilor.

            Cumpãrãtorii si consumatorii de produse turistice se mai pot grupa în:

                        - efectivi (reali), care au solicitat deja (sau vor solicita în mod sigur) produsul;

                        - potentiali, care, desi nu au cerut (sau nu cer încã) produsul din motive obiective, îl vor cere de îndatã ce vor avea posibilitatea sã intre în posesia lui, dorinta de cumpãrare manifestându-se latent.

            Legat de acestã ultimã grupare, pentru firma de turism este foarte important sã-si cunoascã si noncumpãrãtorii, adicã persoanele care, nu numai cã nu cumpãrã, dar nici nu doresc sã cumpere produsul oferit de ea  pe piatã, ei împãrtindu-se în:

                        - nonconsumatori relativi, care , prin eforturi speciale, pot fi adusi cel putin la statutul de cumpãrãtori potentiali (de acest fel fiind consumatorii efectivi de produse ai firmelor concurente de turism), si

                        - nonconsumatori absoluti,  care sunt persoane ce dezagreeazã evident produsul firmei (de genul celor care oferã pe piatã produse concurente similare) sau care, din diverse cauze obiective (defectiuni fizice sau psihice, lipsã de venituri etc.) fie cã nu îsi doresc, fie cã nu vor avea efectiv sansa de a-l cumpãra.

Atât vânzãtorii cât si  cumpãrãtorii aflati pe piatã întrunesc si calitatea de comercianti.

            În general, prin comerciant se întelege orice persoanã (sau firmã) care este interesatã în realizarea actului de schimb. Dacã el actioneazã asupra celorlalti subiecti pentru a-i determina sã cumpere produsul turistc, se va numi vânzãtor, iar atunci când urmãreste sã-i determine pe ceilalti sã vândã, va fi cumpãrãtor. Existã, desigur, si comercianti care îndeplinesc ambele calitãti (care cumpãrã pentru a vinde).

În sens restrâns, termenul de comerciant este atribuit numai agentilor egal interesati în cumpãrarea (la un pret) si vinderea (la alt pret) a produselor turistice, pentru ei folosindu-se si termenul de distribuitori.

            Din cele prezentate pânã aici rezultã cã, în afara vânzãtorilor-producãtori si cumpãrãtorilor-consumatori, pe piatã mai actioneazã si agentii care asigurã intermedierile între acestia.

            Intermediarii sunt persoane sau firme care, asa cum ne sugereazã denumirea pe care o poartã, au rolul de a asigura legãturile între producãtori si consumatori (ori de câte ori acestia nu intrã în contact direct), ei îmbrãcând forma distribuitorilor si agentilor  (producãtorilor sau consumatorilor).

                        Distribuitorii sunt intermediarii care, interpunându-se între producãtorii si consumatorii produselor turistice, devin temporar proprietarii acestora (pe timpul cât are loc intermedierea). Cei mai cunoscuti distribuitori de produse de acest fel sunt agentiile de turism si tur-operatorii (care vor fi prezentati pe larg în capitolul privind distributia).

Agentii sunt persoane fizice saujuridice care, fãrã a deveni nici mãcar temporar proprietari, asigurã fie gãsirea cumpãrãtorilor (când actioneazã în numele si pe cheltuiala vânzãtorilor, fiind agenti de vânzãri),  fie gãsirea vânzãtorilor (când actioneazã în contul cumpãrãtorilor, fiind deci agenti de cumpãrare) produselor turistice, pentru asa ceva primind anumite comisioane. Din însãrcinarea si pe rãspunderea altor firme, ei actioneazã pe piatã asigurând vânzarea, cumpãrarea, plata, încheierea contractelor (inclusiv a celor de asigurãri) si alte operatiuni în care sunt specializati.

            Prescritorii sunt subiectii care, gratuit sau contra unor comisioane, recomandã produsul, sfãtuind deci consumatorii potentiali sã-l cumpere. Avem în vedere aici, de exemplu, medicii care recomandã pacientilor anumite statiuni de tratament,  profesorii care recomandã elevilor sau studentilor sã viziteze unele obiective istorice sau culturale, persoanele care-si sfãtuiesc rudele, colegii si prietenii sã-si petreacã zilele de concediu în unele statiuni de odihnã (si nu în altele) etc. Desi, în majoritatea cazurilor, acestia actioneazã în sprijinul firmei de turism, uneori ei pot îndepãrta clientii potentiali prin sfaturi în defavoarea ei (cazul clientilor nemultumiti).

            Din categoria prescriptorilor, se detaseazã prin puterea de influentare asa-numitii lideri de opinie, adicã persoanele (de genul stelelor de cinema, campionilor sportivi,  politicienilor de renume, sefilor de colective etc.) care, prin pozitia sociã cu totul specialã pe care o detin, sunt în mãsurã sã influenteze considerabil comportamentul (de consum) al oamenilor de rând (generând  - sau impunând chiar -  tendinta de imitare). Câti tineri nu-si doresc oare sã-si  petreacã vacanta (dacã au bani)  ca Silvester Stalone,  sã cãlãtoreascã împreunã cu Ronaldo, sã schieze în Apuseni pe pârtia lui  Victor Ciorbea etc.?

            Concurentii sunt agentii pietei asupra cãrora firma de turism trebuie sã-si orienteze atentia cu prioritate, importanta acordatã lor trebuind sã fie cel putin egalã cu cea îndreptatã spre clienti.

            Pozitia pe piatã a unei firme de turism este influentatã sensibil si de alti agenti, cum ar fi: unele organisme ale statului (care fixeazã limite de tarife si preturi, care acordã licentele de turism etc.), asociatiile de protectie a consumatorilor (care impun conditiile minime de calitate pe care trebuie sã le respecte firma), uniunile patronale din domenoiul turismului (care sprijinã interesele acesteia), institutiile financiare (care asigurã accesul firmei la sursele de investitii),  ambasadele si consulatele (care acordã sau nu vizele pentru turismul extern),  unele organizatii internationale (GATT, OMT etc.).

Загрузка...