Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Complexitatea fenomenului administrativ a făcut ca din secolul al XVIII-lea şi în special al XEX-lea să apară din ce în ce mai necesară structura unei ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu în măsură să aprofundeze acest fenomen.

Din acest motiv în majoritatea statelor cu tradiţie în studiul fenomenului administrativ se observă o abordare a acestui fenomen prin prisma a două ştiinţe: pe de o parte,ştiinţa dreptului administrativ ca ştiinţă juridică chemată să facă o abordare a fenomenului din punct de vedere al dreptului public cu aplicare în special asupra drepturilor şi obligaţiilor, asupra raporturilor juridice specifice dintre administratorii şi administraţi şi asupra răspunderii administrative a acestora, iar pe de altă parte,ştiinţa administraţiei ca o ştiinţă socială.

De remarcat este faptul că şi una şi alta, din punct de vedere al obiectului de studiu, îşi propune să examineze şi să clarifice fenomenul administrativ, să stabilească participanţii la raporturile administrative şi efectele acestora, principiile care guvernează raporturile dintre guvernanţi şi guvernaţi,etc.

Indiferent că din punct de vedere al succesiunii temporale sau în funcţie de sistemul social în care ne propunem să o examinăm,ştiinţa administraţiei sau ştiinţa dreptului administrativ au fost abordate una cu prioritate faţă de cealaltă sau una în lipsa alteia, ambele ştiinţe şi-au manifestat întotdeauna utilitatea şi oportunitatea în contextul sistemului de drept în care au apărut şi au evoluat. Întrepătrunderea acestor două ştiinţe a condus în anumite ţări ia dizolvarea uneia în alta cu toate că au unghiuri de abordare a obiectului de studiu şi metode, respectiv domenii distincte de cercetare. De altfel,cele prezentate nu exclud posibilitatea de a folosi şi termenul de "ştiinţe administrative", dar cu un alt sens sau altă accepţiune.

Astfel Jerzy Starosiak, arată că termenul ştiinţe administrative" poate desemna întregul grup de ştiinţe care studiază ansamblu organizării şi activităţii organelor administrative,adică grupul de ştiinţe care cuprinde întreaga problematică a dreptului administrativ şi teoria lui, întreaga problematică a diferitelor ramuri ale politicii administrative,întreaga ştiinţă a administraţiei, precum şi capitolele corespunzătoare ale sociologiei, psihologiei,...

Cu alte cuvinte, această denumire ar cuprinde cercul larg al ştiinţelor privitoare la administrare. Acest cerc de ştiinţe este atât de larg,încât ar fi greu să i se stabilească în mod precis limitele,

Dintr-o analiză comparativă a mai multor sisteme de drept din Europa şi a celui din SUA se poate observa că raportul dintre cele două ştiinţe- ale administraţiei şi a dreptului administrativ-este un raport de complementaritate. Ambele ştiinţe examinează prin metode proprii fenomenul administrativ, organele administraţiei, competenţa acestora,principiile de organizare şi funcţionare şi problemele de eficienţă a activităţii executive. Toate acestea conduc la concluzia că diferenţa dintre cele două ştiinţe nu este dată de obiectul de studiu, care îl reprezintă administraţia, ci "de optica diferită a cercetării".

Aceste două ştiinţe nu se opun, dimpotrivă, chiar privite din perspectivă că una este o ştiinţă juridică, iar cealaltă o ştiinţă socială, vom avea imaginea de ce ele nu pot exista una fără cealaltă. Orice activitate examinată din punct de vedere al condiţiilor de eficienţă sau organizare şi funcţionare a organelor administraţiei, din punct de vedere al competenţei acestora nu poate fi ruptă sau independentă de principiile de stat sau de reglementările legale care determină cadrul lor de funcţionare. Aşadar, ştiinţa administraţiei este cea care oferă ştiinţei dreptului administrativ principiile de bază şi permite individualizarea particularităţilor acestei ramuri de drept. Totodată cercetarea strict juridică a activităţii administrative nu poate fi realizată izolat de mediul social,economic, politic în care aceasta se desfăşoară, fără înţelegerea modului de exprimare la un moment dat Aceste două ramuri ale ştiinţei se completează reciproc, prin urmare sarcina fundamentală a ştiinţei administraţiei, spre deosebire de raporturile juridice din sfera administrativă trebuie să se prezinte tocmai aşa cum se prezintă şi nu altfel, şi de a indica în ce fel să fie folosite posibilităţile pe care le creează dreptul în vederea obţinerii unor efecte economice sau sociale optime.

Privit dintr-o perspectivă istorică raportul dintre cele două ştiinţe ne permite a distinge două orientări:

>  o tendinţă potrivit căreia suntem în faţa a două ştiinţe cu obiect de
studiu diferit(pe de o parte, cea care studiază raportul dintre stat şi
cetăţean, iar pe de altă parte ştiinţa administraţiei redusă doar la o
simplă ştiinţă ce studiază sarcinile administraţiei).Această tendinţă
caracterizează perioada cuprinsă înainte de al doilea război mondial.

cea de a doua tendinţă ,resimţită mai ales după al doilea război
mondial, sub influenţa ideologică americană, se axa în studiile sale pe
problema eficienţei organizării activităţii executive, recunoscând
coexistenţa celor două ştiinţe cu obiect şi metode proprii de studiu,care
aşa cum preciza Charlews Debbasch"coexistă raţional".

În România primul care a realizat o delimitare a celor două ştiinţe a fost profesorul Constantin Disscscu. Acest autor a apreciat că "ştiinţa administraţiei stabileşte principiile raţionalităţii administraţiei de stat având un caracter dinamic în permanentă evoluţie şi căutând soluţii noi pentru viitor, precum şi un caracter larg cercetând diferite domenii de activităţi sociale, pe când dreptul administrativ formează numai o parte a ştiinţei administraţiei.

Continuator al acestuia,Paul Negulescu şi-a dedicat toată activitatea didactică demonstrării trăinicie! celor două ştiinţe, necesităţii creării unei orientări proprii, unitare în România şi a unui învăţământ de specialitate, respectiv a unui Institut de cercetare. Potrivit opiniei profesorului Negulescu "ştiinţa administraţiei este o ramură specială a ştiinţelor politice, cu caracter practic, care tinde mai mult să formeze administratori, pe când dreptul administrativ,studiind normele după care se conduce activitatea administrativă degajează în mod ştiinţific principiile care guvernează raporturile dintre administraţiune şi administraţi”.

Chiar înainte de începutul acestui secol şcoala românescă se înscria între cele mai progresiste curente ideologice şi doctrine ale vremii îmbogăţind teoria cunoaşterii cu ideile sale privind necesitatea recunoaşterii celor două ştiinţe interdependente cu obiect şi metode proprii de cercetare, indisolubil legate prin fenomenul socio -juridic analizat,respectiv fenomenul (faptul) administrativ.

Aşa cum se arată în literatura de specialitate ştiinţa dreptului administrativ este, în anumite situaţii"închisă" în obiectul ştiinţei administraţiei, iar în alte situaţii ştiinţa administraţiei este închisă în obiectul dreptului administrativ. În alţi termeni, între aceste două ramuri ale ştiinţelor sociale are ioc o permanentă inversare de roluri, ele completându-se reciproc, dar păstrându-şi fiecare propria sa fizionomie şi autonomie:ştiinţa dreptului administrativ de ramură a ştiinţei juridice, iar ştiinţa administraţiei de ştiinţă socială de sinteză ce nu are, ca esenţă caracter juridic".

Complementaritatea dintre cele două ştiinţe se observă şi practic în necesitatea ca specialistul în ştiinţa administraţiei şi funcţionarii din administraţia publică să aibă o formaţie profesională preponderent juridică.

Загрузка...