Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deşi, în mod tradiţional, a fost considerat un element ale economiei naţionale, mai precis un accesoriu al procesului de producţie şi distribuţie de bunuri, sectorul serviciilor şi-a sporit continuu importanţa şi ponderea în schimburile economice internaţionale din ultimele decenii.

Preocupările pentru definirea comerţului internaţional cu servicii au sporit la sfârşitul anilor 70 după deciziile de a negocia problema serviciilor sub auspiciile GATT.

Astfel, dezbaterile în cadrul Rundei Uruguay de negocieri multilaterale în comerţ, începute la Punta del Este în anul 1986, s-au concentrat mult asupra trasării liniei de demarcaţie între comerţ şi investiţii în servicii.

Prin analogie cu comerţul cu bunuri, comerţul internaţional cu servicii este definit ca activitatea de export şi import de servicii, respectiv de vânzări şi cumpărări ce depăşesc efectiv frontiera vamală a ţării.

Prin conţinutul lor, serviciile internaţionale implică atât operaţiuni comerciale, cât şi operaţiuni investiţionale, ceea ce face ca schimburile internaţionale de servicii să fie constituite concomitent atât din comerţul internaţional cu servicii propriu-zise, cât şi din fluxurile determinate de mişcarea capitalului şi a muncii.

Prin urmare, definite în sens mai larg, serviciile pot fi considerate ca făcând obiectul comerţului internaţional când sunt de origine externă, deci când sunt furnizate de o întreprindere ce nu aparţine ţării consumatoare.

Pe fondul unor creşteri ce pot fi caracterizate pe ansamblu ca rapide ale tranzacţiilor invizibile, anumite sectoare de serviciu se remarcă printr-un dinamism deosebit şi anume: turismul internaţional, transferul internaţional de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice, fluxurile investiţionale, serviciile bancare şi de asigurări internaţionale şi altele.

Загрузка...