Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Fluxurile financiare legate de mişcarea capitalului şi a forţei de muncă reprezintă cel mai dinamic segment al tranzacţiilor internaţionale invizibile.

Ele cuprind veniturile directe din investiţii străine, dobânzi şi dividende la capitalul investit, chiriile pentru bunuri imobiliare deţinute în străinătate şi veniturile remise în ţara de origine ale forţei de munca temporar angajate peste hotare.

În ceea ce priveşte investiţiile directe în străinătate, o investiţie se consideră a fi cu capital străin atunci când investitorul străin are efectiv un cuvânt de spus în cadrul managementului întreprinderii, valoarea participării cu capital variind de la ţară la ţară, dar fiind în general de cel puţin 10 %.

În cele mai multe ţări, serviciile financiare şi comerţul sunt principalele domenii ale investiţiilor străine directe în servicii.

În ţările dezvoltate, investiţiile străine directe în servicii de afaceri şi profesionale au crescut într-un ritm rapid, iar în ţările în dezvoltare, construcţiile şi turismul sunt relativ mai importante ca domenii ale investiţiilor străine directe.

Pe piaţa investiţională internaţională, se manifestă în ultimii ani o concurenţă severă între state pentru atragerea unor fluxuri cât mai mari de capital investiţional. Concurenţilor deja tradiţionali-ţările nou industrializate din Asia sud-estică şi ţările în curs de dezvoltare din America Latină şi Africa-li s-au adăugat în ultimii ani şi ţările est-europene.

Investitiile directe străine pot fi atât sub forma investiţiei directe, cât şi a investiţiei de portofoliu.

Investiţia directă se poate concretiza prin participarea la  constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare din formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acţiuni sau de părţi sociale ale unei societăţi comerciale, cu excepţia investiţiilor de portofoliu sau înfiinţarea şi extinderea în România a unei sucursale de către o societate comercială străină, prin:

  • aport financiar in monedă naţională sau în valuta convertibilă;
  • aport în natură de bunuri imobile sau/şi bunuri mobile, corporale şi necorporale;
  • participarea la creşterea activelor unei întreprinderi, prin orice mod legal de finanţare.

Investiţia de portofoliu constă în dobândirea de valori mobiliare pe pieţele de capital organizate şi reglementate şi care nu permit participarea directă la administrarea societăţii comerciale.

Tendinţa de liberalizare a tranzacţiilor internaţionale cu servicii poate fi definita ca o mişcare de înlăturare (sau atenuare) a barierelor sau măsurilor protecţioniste practicate de diferite state împotriva desfăşurării libere a comerţului internaţional cu servicii.

Ea se poate referi la comerţul internaţional cu servicii propriu-zise (serviciile transferabile), respectiv la celelalte modalităţi de furnizare şi comercializare a serviciilor în străinătate. În acest din urmă caz masurile de liberalizare vizează înlăturarea (sau reducerea) obstacolelor la intrarea furnizorilor străini (persoane juridice sau persoane fizice) sau la mişcarea consumatorilor, sau reducerea discriminărilor împotriva lor.

Загрузка...