Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Legea asigurărilor defineşte contractul de asigurare ca acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească asiguratorului o primă, iar acesta se obligă ca, la producerea acelui risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi la termenul convenit.

            Contractul de asigurare are următoarele caracteristici juridice:

  • • caracter consensual, formându-se prin simplul acord de voinţă al părţilor. Dovada încheierii contractului şi existenţa lui se poate face prin poliţa sau certificatul de asigurare, adică înscrisul prin care se manifestă voinţa asiguratului de a încheia contractul;
  • • caracter sinalagmatic – părţile au obligaţii reciproce, interdependente una faţă de cealaltă, şi anume: asiguratul se obligă să facă declaraţii reale, să plătească primele de asigurare, iar asiguratorul se obligă să acopere riscul prin despăgubire;
  • • caracter aleatoriu – pentru că efectele acestui contract, pentru părţi, depind de un eveniment viitor, incert;
  • • caracter oneros – pentru că părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale, a unor contraprestaţii băneşti, a căror înfăptuire are loc pe toată durata de valabilitate a contractului;
  • • caracter succesiv – contractul de asigurare comportă o realizare în timp variabilă, în funcţie de forma de asigurare, de obiectul şi riscurile asigurate etc.

            Contractul de asigurare are valenţele unui contract de aderare: formalizarea clauzelor din contract aparţine societăţilor de asigurare, asiguraţii având latitudinea să le accepte sau nu, în totalitate. În cazul asigurărilor de bunuri, societatea de asigurare aduce în discuţie un proiect de contract, a cărui definitivare are loc cu acordul părţilor. Trebuie remarcat faptul că reglementările în materie diferă de la o ţară la alta, dar, în cadrul naţional, organele de supraveghere a societăţilor de asigurare impun încadrarea contractului de asigurare, prin conţinut şi structură, în anumite coordonate juridice de fond şi formă.

            Contractul de asigurare este unic în raport cu întreaga perioadă de asigurare, chiar dacă plata primei de asigurare are loc prin divizare. În fapt, unicitatea contractului generează consecinţe juridice, între care faptul că, contractul de asigurare este guvernat de condiţiile iniţial stabilite, pe întreg parcursul perioadei de realizare. Stabilirea primei anuale are în vedere întreaga durată a contractului de asigurare.

            Contractul de asigurare implică buna-credinţă, pe de o parte, din partea asiguratului, cu ocazia perfectării asigurării, apoi în legătură cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despăgubirilor, iar pe de altă parte din partea asiguratorului în legătură cu: clauzele impuse, răspunderea asumată, modul de evaluare a pagubelor şi stabilirea despăgubirii.

            Înscrisul constatator al asigurării poartă denumiri diferite: poliţă de asigurare, contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, după caz:

  • • nominal;
  • • la ordin;
  • • la purtător.

            Contractul de asigurare îşi defineşte specificul în funcţie: de ramura de asigurare, de riscurile asigurate şi de caracterul asigurării.

Загрузка...