Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Asigurarea de viaţă se defineşte ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurări se angajează, în schimbul primelor încasate de la o persoană fizică sau juridică (contractantul) să plătească asiguratului sau unui terţ beneficiar, o anumită sumă, în cazul decesului asiguratului şi/sau al supravieţuirii lui după vârsta înscrisă în contract.

            Formele simple, tradiţionale, ale asigurărilor de viaţă sunt următoarele:

  1. 1. asigurarea de supravieţuire;
  2. asigurarea de deces;
  3. 3. asigurarea mixtă de viaţă.

            Asigurările de deces (de viaţă): Asigurarea de deces încheiată pe termen limitat obligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este exonerat de orice obligaţie faţă de asigurat, decurgând din contractul respectiv. Cum decesul este un eveniment viitor şi sigur, dar incert ca dată, asigurătorii folosesc diverse forme de asigurare, care să satisfacă  cele mai diferite preferinţe. Astfel, într-o formulă asigurarea acoperă riscul de deces la orice dată ar surveni aceasta. În acest scop, pentru a beneficia de o asemenea protecţie, asiguratul se angajează să plătească prime toată viaţa. Există şi o soluţie care, limitează totuşi, plata primelor la o anumită perioadă de timp: pe o durată de n ani, până la data x, până la ieşirea la pensie a asiguratului etc.

            Asigurările de supravieţuire: cÎn perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă la dispoziţia sa, sumă care devine exigibilă la expirarea contractului. Potrivit condiţiilor contractuale, asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul în care este în viaţă la expirarea contractului. dacă, însă, acesta a decedat anterior expirării termenului de valabilitate a contractului, asigurătorul se consideră eliberat de angajamentul luat prin contract, ca urmare, nu are nici o obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului. Suma acumulată de asigurat pe parcursul valabilităţii contractului rămâne de drept asigurătorului, după decesul prematur al asiguratului.

            Asigurările mixte de viaţă: pentru a veni în sprijinul asiguraţilor, asigurătorul oferă un “produs” care acoperă ambele riscuri de deces şi de supravieţuire printr-un singur contract, denumit asigurare mixtă de viaţă.

Datorită acoperirii celor două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, nu dispare caracterul contradictoriu al celor două riscuri, ci se creează numai impresia că asiguraţii câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire, asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în contract. Este adevărat că asiguratul câştigă în ambele împrejurări, dar lucrul acesta îl obţine cu preţul aferent acoperirii celor două riscuri distincte, adică cu suportarea primelor datorate atât pentru riscul de deces, cât şi pentru cel de supravieţuire.

Societăţile de asigurări au căutat să facă cele trei produse de bază tot mai atractive pentru asiguraţi. Acest deziderat s-a transpus în practică pe două căi:

- prin restructurarea contractelor de către asigurători, ceea ce a generat produse noi de asigurare, oferite ca atare;

- prin oferta de clauze opţionale suplimentare pentru produsele oferite, ceea ce dă posibilitatea chiar clientului să restructureze unele aspecte ale contractului, de la bun început sau pe parcursul derulării acestuia, conform noilor cerinţe sau posibilităţi financiare.

            În ce priveşte prima modalitate de diversificare a contractelor, se pot menţiona următoarele căi:

  1. Pentru asigurările de viaţă (de deces):

Principala componentă inovativă o constituie ataşarea posibilităţii de economisire, în diverse scopuri şi cu mai multe variante de utilizare a resurselor acumulate.

  1. a) utilizări în scop personal:

Este cazul asigurărilor permanente de viaţă (viagere) care oferă asiguratului, spre deosebire de asigurarea temporară de viaţă, avantajul capitalizării primelor de asigurare. De asemenea poliţa poate fi răscumpărată parţial, valoarea sumelor asigurate micşorându-se cu valoarea răscumpărării. În plus se poate oferi şi posibilitatea de a obţine împrumuturi în baza poliţei.

Din punctul de vedere al duratei de plată a primelor, se oferă asigurarea permanentă de viaţă obişnuită, în care primele se vor plăti toată viaţa, dar şi varianta cu plata limitată ca durată şi cu menţinerea valabilităţii asigurării până la vârsta de 95 sau 100 ani a asiguratului.

Mărimea primelor de asigurare poate fi de asemenea flexibilizată, existând variante cu prime fixe (nivelate) sau cu prime variabile (primele cresc în mod normal odată cu avansarea în vârstă a asiguratului).

            Flexibilitatea contractului se obţine şi la capitolul sumei asigurate la deces care poate fi constantă, la nivelul prevăzut iniţial, sau crescătoare, cumulând o parte din valoarea capitalizată.

            Formele tradiţionale de asigurări de viaţă nu ofereau posibilitatea satisfacerii de către asigurat a unor cheltuieli inopinate pe seama poliţei de asigurare. S-au realizat însă variante ce dau dreptul la retrageri parţiale din economiile acumulate.

  1. b) utilizări pentru alţi beneficiari:

            Beneficiarii asigurării de viaţă (deces) sunt cei desemnaţi în poliţă să primească indemnizaţia de asigurare sau dacă nu sunt menţionaţi, indemnizaţia va fi plătită moştenitorilor legali ai asiguratului, conform legilor în vigoare. Pe durata contractului asiguratul poate să modifice beneficiarul sau beneficiarii asigurării, iar în cel din urmă caz poate modifica de asemenea procentele de alocare a beneficiului în caz de deces între aceşti beneficiari.

  1. c) utilizări pentru copii:

Aceste asigurări de viaţă sunt menite să ofere la decesul asiguratului în perioada de valabilitate a contractului, un sprijin financiar pentru copii, prin preluarea de către asigurător a plăţii primelor restante până la sfârşitul perioadei contractuale de plată a acestora şi plata sumei economisite fie printr-o singură tranşă, fie în rente eşalonate pe durata studiilor.

  1. Pentru asigurările de supravieţuire:

Principala componentă inovativă adăugată variantei clasice de plată integrală a sumei asigurate la expirarea poliţei, o constituie asigurarea de rentă, care presupune plăţi periodice cu titlu de rentă, din fondul constituit fie pe seama unei prime unice achitate de asigurat la încheierea contractului, fie pe seama primelor achitate treptat pe perioada de valabilitate a contractului.

Plata rentelor poate fi structurată de asigurat să înceapă imediat după expirarea contractului sau la o dată ulterioară, sincronizată eventual cu ieşirea la pensie a asiguratului. Aceste rente pot constitui o pensie suplimentară, eşalonată pe o perioadă mai scurtă (în sume mai mari) sau mai lungă de timp (în sume mai mici).

  1. Pentru asigurările de viaţă:

Variantele de diversificare au mers pe următoarele direcţii:

  1. a) economisire;
  2. b) investiţii;
  3. c) pachete bancare.
  1. a) Componenta de economisire este aferentă riscului de supravieţuire. Suma asigurată pentru supravieţuire, spre deosebire de suma asigurată pentru deces, nu poate fi, în general, modificată pe parcursul contractului, dar raportat la ea societatea de asigurări oferă clientului:

- o rată garantată a dobânzii;

- o participare la profit, în general în mărime de 90% din dobânda câştigată ca urmare a investirii soldului contului de participare la profit (rezerva matematică plus sumele alocate la aniversările anterioare ale contractului) plus 90% din dobânda câştigată peste cea garantată ca urmare a investirii rezervei matematice.

La fiecare a treia aniversare a contractului clientul are posibilitatea, dacă a ataşat la încheierea contractului această opţiune, să majoreze atât suma asigurată la supravieţuire, cât şi suma asigurată la deces, cu 10, 20 sau 30 de procente, fără evaluare medicală.

  1. b) Componenta de investiţii a apărut şi în România începând cu anul 1998, fiind ataşată asigurărilor de viaţă. Aceste asigurări sunt denumite, datorită mecanismului investiţional, asigurări de tip unit-linked.

Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de către asigurător, din care asiguratul primeşte apoi o cotă-parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca pe parcursul derulării asigurării să schimbe această structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.

Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine companiei de asigurări (în consecinţă, asigurătorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat care, deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure), la asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului. Astfel, beneficiile obţinute din investiţii depind de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dispoziţie de asigurător.

Aceste produse pot avea în structura lor următoarele componente:

Protecţia, care este reprezentată de o asigurare de viaţă pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eşalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurător. În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată şi valoarea contului sau la momentul respectiv, unde suma asigurată este stabilită de către client între o valoare maximă şi una minimă, în funcţie de vârsta sa şi de prima plătită, iar valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în fondurile financiare ale asigurătorului.

Investiţia – constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiare

constituite de asigurător. Aceste fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării.

Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziţionării de unit-uri în fondurile financiare. Plata primelor se poate face anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar şi în orice moment, atunci când se doreşte mărirea părţii de investiţie. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi poate în orice moment să schimbe gratuit aceste procente de alocare.

Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-se în mărimea preţului de vânzare, preţ care este folosit în evaluarea costului asigurării de viaţă, în momentul în care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului său.

Componenta rentelor – apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării contului şi constă în transformarea la sfârşitul perioadei de plată a primelor (la vârsta pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare, plătibile atât timp cât asiguratul este în viaţă. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantată indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval.

Preţul de cumpărare reprezintă preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile financiare menţionate, iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare sunt transformaţi în funcţie de acest preţ.

Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături:

  1. prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare;
  2. clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această sumă este garantată pe toată durata contractului şi poate fi modificată oricând;
  3. plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului;
  4. clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cota exprimată ca procent sau sumă fixă;
  5. în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare, contractul unit-linked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adică noua sumă asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor;
  6. în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului sau reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atât timp cât contul nu este nul;
  7. contractantul asigurării are dreptul, de regulă o dată pe an, să transforme unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.
  8. În cazul asigurării de tip unit-linked, ca şi în cazul celorlalte asigurări de viaţă, se pot adăuga clauze suplimentare cu deosebirea că prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numărului de unit-uri.

În alegerea unei asigurări de viaţă de tip investiţional nu trebuie uitat că riscul investiţiei aparţine clientului. Acesta poate selecta din oferta de programe de investiţii concepute de asigurător pe cele mai puţin riscante (având în componenţă numai titluri de stat şi depozite bancare) sau risc moderat sau cu un risc ridicat (formate de exemplu din 30% obligaţiuni şi 70% acţiuni cotate pe pieţele internaţionale).

  1. c) Asigurările mixte de viaţă cu pachet bancar opţional este o modalitate de a cupla asigurarea cu unele servicii şi produse bancare precum utilizarea contului curent, a cardurilor de debit şi accesarea creditului ipotecar pe termen mai lung.

În general, pentru alegerea unei poliţe de asigurare de viaţă din oferta diversificată a societăţilor de asigurări, potenţialul client ar trebui să compare primele de asigurare practicate pe piaţă, să aleagă un agent sau broker şi să verifice dacă societatea de asigurări este una pe care se poate baza pe termen lung.

Ofertele companiilor de asigurări includ, de regulă, grafice şi cifre ce reprezintă proiecţii în viitor ale derulării contractului de asigurare. Aceste proiecţii cuprind atât valori garantate, cât şi valori care nu sunt garantate. Elementele care nu sunt garantate, cum ar fi acumularea banilor la poliţele de asigurare mixtă de viaţă, se bazează pe experienţa şi previziunile pe care le face compania de asigurări. Este de reţinut că este vorba numai despre nişte estimări şi că sumele respective nu sunt garantate.

Poliţele de asigurare de viaţă cu acumulare de capital trebuie să aibă atât o creştere suficient de mare (excluzând rata inflaţiei, bineînţeles), cât şi valori de răscumpărare bune. Deşi s-ar putea ca asigurătorul să prezinte o ilustrare a valorii sumelor acumulate pe parcursul derulării contractului, aceasta nu este neapărat şi suma care va fi primită în cazul răscumpărării poliţei. Între două poliţe cu aceeaşi sumă asigurată, cu aceeaşi rată de acumulare şi cu aceeaşi primă de asigurare, poliţa cu cea mai mare valoare de răscumpărare este, probabil, şi cea mai bună.

Poliţa se poate cumpăra fie direct de la compania de asigurări, fie prin intermediul unui agent de asigurări sau broker. Costul va fi acelaşi, dar explicaţiile suplimentare şi ajutorul primite de la un consultant nu sunt de neglijat.

Înainte de semnarea unei cereri de asigurare, ar trebui verificată compania de asigurări aleasă. Din păcate, unele companii de asigurări cu un management defectuos pot întâmpina probleme financiare şi chiar pot intra în faliment.

Există constituit, conform legii, un fond special pentru protecţia asiguraţilor în caz de faliment al societăţilor de asigurări, dar din acest fond vor fi plătite numai valorile de răscumpărare ale poliţelor, dacă aceste există, valori care în primii ani de contract sunt mai mici decât suma primelor de asigurare plătite. În plus, durează, de regulă, destul de mult până la declararea falimentului unei companii de asigurări, stabilirea celor care au dreptul la despăgubiri şi plata efectivă a acestor bani. Pentru a se evita astfel de neplăceri, este necesară verificarea cu atenţie a solidităţii şi bonităţii companiei. Agenţiile de rating pot oferi o indicaţie deosebit de preţioasă în acest sens.

În contextul diversificării poliţelor de asigurare de viaţă, pe lângă asigurările individuale la care ne-am referit până acum, se cer menţionate şi asigurările colective (de grup).

Aceste asigurări se încheie fie de către angajatori (în calitate de asiguraţi) în beneficiul propriilor angajaţi (în calitate de beneficiari ai asigurării) fie de către societăţi comerciale sau bancare în favoarea unui grup generic de clienţi debitori. De regulă, în asigurarea colectivă sunt cuprinse toate persoanele care alcătuiesc grupul respectiv, cu condiţia ca fiecare în parte să-şi exprime acordul la această asigurare. Acest acord este necesar şi datorită faptului că deseori o parte din prima de asigurare este suportată de angajat, iar în cazul clienţilor debitori prima poate fi plătită integral de aceştia.

Asigurările colective de viaţă prezintă următoarele avantaje:

- constituie pentru multe firme o modalitate suplimentară de stimulare şi fidelizare a personalului, mai ales când plata primelor de asigurare este preluată, parţial sau integral de către angajator;

- este o cale de asigurare a riscului financiar de neplată pe motiv de deces a ratelor scadente la vânzările în rate sau leasing;

- prezintă avantajul că evită selecţia riscurilor specifică asigurărilor individuale şi din acest motiv asigurarea de grup este mai ieftină decât asigurarea individuală.

Загрузка...