Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Tipuri generale de clasificări:

  1. merceologica:
    • este arborescenta;
    • împarte produsele in familii, grupe, subgrupe, articole, sorturi;
    • pentru primele trei trepte de detaliere se folosesc criteriile: destinația, natura materiei prime, iar pentru ultimele doua se utilizează proprietăți.
  2. comerciala:
    • clasificarea comerciala este folosita în comerțul electronic;
    • grupează produsele după destiantie si care se găsesc pe mai multe situri;
    • servește ca ghid interactiv pentru clienții care doresc sa-si fundamenteze decizia de cumpărare pe un studiu comparativ pe mai multe produse ce satisfac aceleași nevoi;
    • permite cumpărarea online prin intermediul calculatorului după consultarea bazei de date, a fotografiilor, preturi si a proprietăților specifice.
  3. clasificări folosite în întreprinderi:
    • clasificări sistematice:
      • grupează produsele pe categorii omogene între care sunt relații de intercondiționare;
      • sunt arborescente, cu mai multe trepte de detaliere denumite diviziuni, secțiuni, grupe, clase etc.;
    • clasificări nesistematice:
      • evidențiază produsele în ordinea apariției lor.
    • clasificări combinate:
      • grupează produsele pe categorii omogene in cadrul lor se aplica clasificarea nesistematica.

În țara noastră se aplică din `98 clasificarea internațională a produselor / serviciilor, ca urmare a aderării noastre la NISA, are 34 clase de producție și 8 clase de servicii.

Unele dintre cele mai folosite clasificări sunt pentru Biroul Național de Statistică și Departamentul Vamal. Clasificatorul economic se utilizează la analiza sectoarelor economice pe activități, iar nomenclatorul vamal se folosește la asigurarea procesului de devamare a mărfurilor în vamă. Nomenclatorul vamal este anual revizuit de Ministerul Economiei și afișat oficial pentru a fi utilizat.

Clasificarea merceologică a produselor alimentare exprimă un sistem logic de grupare a produselor alimentare, care ţine seama de origine, compoziţie chimică, proprietăţi merceologice, gradul prelucrării tehnologice, ordonând produsele alimentare în 10 grupe.

Modelul clasificării ştiinţifice merceologice, acceptat în mare măsură pe plan internaţional, ordonează mărfurile în următoarele grupe principale:

  • Cereale şi derivate
  • Legume, fructe şi derivate
  • Zahărul şi produse zaharoase
  • Produse gustative (stimulente, condimente, băuturi)
  • Grăsimi alimentare (vegetale, animale, mixte)
  • Lapte şi produse din lapte
  • Ouă şi produse din ouă
  • Carne şi produse din carne
  • Peşte şi produse din peşte
  • Concentrate alimentare.

Privind clasificarea merceologică observăm, că produsele grupelor I-IV şi parţial a grupei V sunt de origine vegetală, următoarele grupe VI-IX şi parţial grupa a X fiind de origine animală. O  altă caracteristică priveşte regăsirea trofinelor în grupele prezentate, astfel în produsele grupelor I-III predomină glucidele, în produsele grupei IV nu regăsim trofine (sau prin excepţie în cantităţi foarte mici), în produsele grupei V predomină lipidele, iar în produsele grupelor VI-IX regăsim protide, dar şi cantităţi variabile de lipide.

Clasificarea merceologică se aseamănă în mare măsură cu cea utilizată în cadrul activităţilor comerciale, la organizarea depozitelor, a reţelei de magazine şi raioane.

Modelele practice oficiale de clasificare a mărfurilor, utilizate pe plan mondial, sunt cunoscute sub denumirea de nomenclaturi. Pentru activităţile comerciale, cu cât nomenclaturile sunt mai detaliate şi precise, cu atât sunt mai utile.

Principalele nomenclaturi utilizate în prezent în lume sunt:

  1. Nomenclaturile vamale, cum ar fi Nomenclatura Vamală de la Bruxelles (NVB), Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamală (MCCV), Nomenclatura Sistemului
  2. Nomenclaturile destinate analizei economice, cum ar fi Clasificarea Tip pentru Comerţul Internaţional (CTCI), revizuirile 1,2 şi

În România, pentru activităţile de import este utilizat Tariful vamal de import al României. Ministerul Comerţului şi Industriei are obligaţia de a publica periodic modificările şi regimul de import şi export al produselor alimentare

  • Criterii de clasificare

Criteriile folosite sunt proveniența, destinația și natura produselor, și serviciilor.

În practica economică se utilizează o mare diversitate de clasificări ale mărfurilor. Ele pot fi grupate în clasificări sistematice, nesistematice şi combinate.

Clasificările sistematice asigură ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se un sistem de relaţii între categoriilor constituite.

În clasificările nesistematice produsele sunt cuprinse în ordinea apariţiei lor, fără a se ţine seama de categorii înrudite de produse.

Clasificările combinate asigură ordonarea produselor pe un anumit număr de categorii omogene, în cadrul cărora se realizează, în continuare, clasificarea nesistematică a elementelor componente.

Cel mai important criteriu de clasificare a mărfurilor este scopul sau destinaţia utilizării lor, care conduce la delimitarea a două categorii: mărfuri de consum şi mărfuri de producţie  (industriale). Se constată că în practică multe mărfuri se găsesc simultan în ambele grupe: calculator, electricitate, automobile etc.

  1. mărfurile de consum se adresează direct consumatorului final şi sunt cumpărate pentru uzul personal sau al gospodăriei. Ele sunt denumite mărfuri ale cumpărătorului. În funcţie de tipul de cumpărare ca rezultat al efortului făcut pentru luarea deciziei de cumpărare, mărfurile de consum se clasifică în:
    1. produse uzuale (de uz curent) sau de convenienţă – cele cumpărate frecvent şi stabil în timp, cu minim de efort pentru decizia de cumpărare, deci cu “implicare redusă”, fără ezitări şi deliberări prelungite. De obicei au preţuri mici şi sunt disponibile pe piaţă. În această categorie se include:
      • produsele principale sau de bază, ce se achiziţionează cu regularitate pentru că se consumă/înlocuiesc rapid (ex. pâine, zahăr, alte alimente, ţigări, săpun). Sunt produse de serie, pentru care contează marca în care consumatorul are încredere;
  • produsele de moment, sunt cumpărături neplanificate, generate de stimulul vizual sau ambalaj şi care se găsesc în multe locuri, deci nu se depune efort pentru a le căuta. Sunt mărfuri cumpărate din impuls fără a avea intenţia iniţială de a le cumpăra (ex. ciocolata). Se disting mărfuri cumpărate din:
  • impuls pur,când produsul este nou sau se doreşte evitarea rutinei;
  • sugestie când se sugerează cumpărarea;
  • planificare când se face oferta pe o anumită perioadă dinainte stabilită (ex. cadouri de Crăciun).
  • produse de urgenţă, sunt cumpărături ad-hoc, nu din dorinţa de moment, ci ca urmare a unei nevoi de moment (ex. pălărie sau ochelari de soare la mare). De obicei consumatorul  este în criză  de timp şi de aceea nu este sensibil la preţ.

Pentru produsele uzuale accentul trebuie pus pe distribuţie intensivă, amplasare convenabilă, program de lucru corespunzător, autoservire etc.

  1. mărfuri comparabile, sau la alegere pe care cumpărătorul le achiziţionează prin comparare cu alte produse în funcţie de calitate, preţ, stil. Efortul cumpărătorului de a culege informaţii şi a face comparaţii este mare, dorinţa lui fiind să facă alegerea optimă. Se disting bunuri:
  • omogene - care sunt aproape similare şi în acest caz alegerea se va face în funcţie de preţul cel mai mic (ex. îmbrăcăminte, încălţăminte).
  • eterogene - care se cumpără în funcţie de atribute: caracteristici, garanţii, performanţe, etc., ca termen de comparaţie (ex. produse electronice) şi sunt în general mărfurile de folosinţă îndelungată. Între anumite limite, preţul nu influenţează decizia de cumpărare ci trăsăturile tangibile, serviciile post-vânzare. Pentru aceste mărfuri accentul se pune pe avantajele competitive, publicitate, garanţii, imaginea mărcii, activitatea distribuitorilor care trebuie să ofere un sortiment bogat în vederea satisfacerii nevoii diversificate a indivizilor.
    1. mărfuri speciale sunt bunurile, ce posedă o caracteristică unică ce-l interesează pe cumpărător, determinată de calitatea deosebită sau design deosebit. Cumpărătorii fac de obicei un efort deosebit pentru a intra în posesia unui asemenea bun al unei mărci recunoscute, care poate să nu aibă trăsături distincte deosebite, unicitatea fizică nu este susţinută (ex. parfum).

Pentru aceste mărfuri accentul se pune pe menţinerea caracteristicilor ce-i conferă unicitate, pe publicitate, informaţiile ce trebuie să le primească consumatorii.

  1. mărfuri nedorite sau fără căutare, sunt produsele pe care cumpărătorii nu simt nevoia să le cumpere, pentru că nu le cunosc sau nu se gândesc să le cumpere, dar pot fi convinşi să o facă printr- o susţinută campanie publicitară. Se includ două categorii:
  • produse noi – cele ce introduc un nou concept pe piaţă (ex. cuptorul cu microunde) dar care trebuie să-i convingă pe consumatori de avantajele lor deosebite.
  • produse periferice – sunt cele pe care cumpărătorul nu le caută deoarece consideră că poate trăi liniştit şi fără ele.

Pentru această categorie de produse accentul se pune pe publicitate susţinută şi alte eforturi  de marketing. Cumpărarea acestor mărfuri este un exemplu tipic de manipulare a consumatorului  prin publicitatea care-i stârneşte interesul şi-l determină să încerce produsul respectiv.

  1. mărfurile industriale sau mărfurile de producţie sunt cele care permit unei întreprinderi să funcţioneze, să producă şi să ofere produse consumatorilor. Ele sunt produsele utilizatorului de produse, folosite pentru producţia altor mărfuri şi servicii. În postura de cumpărător industrial se poate afla: producătorul de bunuri, angrosistul, detailistul, guvernul sau organizaţiile non-profit. O caracteristică a acestor mărfuri de care trebuie să se ţină seama în activitatea de marketing, constă în faptul că cererea lor este considerată derivată, deci dependentă de cererea de mărfuri de consum. De aceea întreprinderile producătoare de mărfuri industriale trebuie să urmărească şi tendinţele manifestate în rândul consumatorilor finali, pentru a anticipa schimbările în nivelul

În funcţie de modul în care participă la procesul de producţie şi la formarea costurilor de producţie, distingem trei categorii de mărfuri industriale.

  1. mărfuri de capital sau de investiţii, achiziţionate pentru a produce propriile produse

Ele sunt considerate mijloace fixe, care participă la mai multe procese de producţie, se uzează treptat şi îşi transmit într-o perioadă de timp îndelungată valoarea în noul produs prin amortizare, care este element al costului de producţie, reprezentând consumul de capital fix. Include două categorii de bunuri:

  • instalaţii, maşini, utilaje, clădiri ce participă la realizarea produselor finite şi care se cumpără de la producător după un proces complex de luare a deciziei şi în urma unor negocieri îndelungate. Asemenea produse sunt vulnerabile la declinurile economiei şi foarte serios afectate în perioada de recesiune, în care trebuie diminuat preţul pentru a se vinde. Aceasta îi determină pe cumpărătorii lor să-şi reînnoiască tehnic capitalul în perioada respectivă şi astfel se reia producţia şi treptat se iese din criza economică.

Pentru aceste produse se pune accent pe alegerea lor în funcţie de preţ, capacitate, întreţinere, gabarit, durabilitate, fiabilitate etc.

  • echipamente accesorii consumabile ce sunt utilizate în procesul de producţie sau activităţile de birou, denumite în contabilitate obiecte de inventar. Ele nu participă direct la crearea noului produs, dar contribuie la buna desfăşurare a activităţi întreprinderii, cu o durată de funcţionare cu mult mai scurtă decât maşinile, utilajele şi instalaţiile. În general sunt produse standardizate, în cumpărarea cărora sunt implicate mai multe persoane, iar atunci când preţul este mare, în alegerea lor au mare importanţă facilităţile oferite la cumpărare cum ar fi: ratele, împrumutul, leasingul etc.
    1. materii prime, materiale şi subansamble denumite şi produse de proces, care devin parte componentă a produsului creat de întreprindere. Se includ în această categorie:
  • materiile prime – sunt elemente neprocesate care sunt convertite în procesul de producţie. Acestea pot fi produse agricole şi produse naturale ce sunt extrase din sol şi subsol, care în general au volum mare şi valoare unitară mică. În general sunt furnizate de câţiva mari producători şi au tendinţa de a fi distribuite direct utilizatorilor industriali. De aceea, se urmăreşte asigurarea calităţii relativ constante, livrarea promptă, transport fluent şi obţinerea lor pe baza unor contracte pe termen lung.
  • materialele sunt semiprelucrate, ca urmare a suportării de către materiile prime a unui proces de prelucrare (ex. minereu, scândură etc.).
  • componentele prefabricate sau subansamblele – sunt cele care au suferit un proces superior de prelucrare (ex. termostat, motor, comutator etc.) care se distribuie atât pe piaţa producătorilor de produse finite cât şi pe cea a post-vânzărilor ce sunt vândute depanatorilor (ex. piese auto).

Accentul în cazul lor se pune pe servicii şi preţ.

  1. furnituri şi servicii – sunt mărfuri de uz curent ce intră însă în componenţa produselor, dar necesare activităţii normale a întreprinderii.
  • furniturile sunt: de exploatare (hârtie, lubrifianţi) şi sunt echivalentul produselor de convenienţă pentru consumatorii casnici şi de întreţinere (rulmenţi, siguranţe electrice) folosite pentru repararea sau înlocuirea accesoriilor stricate.

Asemenea mărfuri se negociază şi se cumpără prin contracte pe o anumită perioadă prin intermediul distribuitorilor.

  • Serviciile cumpărate de întreprindere sunt oferite de agenţii publicitare, birouri de avocatură, firme de contabilitate, de recrutare a personalului etc. pe baza unui contract de prestări- servicii cu mici producători sau producătorul echipamentului.

Pentru aceste mărfuri accentul se pune pe disponibilitate, promtitudine şi uşurinţa în relansarea comenzilor.

Un alt criteriu important, pentru activitatea de marketing, de clasificare a produselor îl reprezintă durabilitatea sau caracterul tangibil, conform căruia distingem:

  1. mărfuri durabile sau de folosinţă îndelungată – sunt produse fizice foarte rezistente la uzură mai ales fizică, dar şi morală într-o anumită măsură, ce se utilizează pe perioade lungi de timp şi au folosire repetată (mobilă, electrocasnice ).

Pentru acest gen de mărfuri  accentul se pune pe fiabilitate, service, garanţie, calitate.

  1. mărfuri de scurtă folosinţă sau non-durabile – sunt cele ce se consumă într-un timp  scurt, în una sau mai multe utilizări, se uzează rapid fizic şi sunt sensibile la uzura morală, la orientările modei.
  1. serviciile – sunt activităţi, avantaje sau satisfacţii oferite spre vânzare, care în esenţă au caracter intangibil şi nu au drept rezultat transferul proprietăţii asupra vreunui

Se caracterizează prin: intangibilitate, inseparabilitate, variabilitate, perisabilitate şi lipsa proprietăţii.

Intangibilitatea – este caracteristica esenţială a serviciilor care exprimă imposibilitatea de a le determina nu ajutorul celor cinci simţuri ale omului. Pentru că ele nu sunt obiecte ci “experienţe” nu pot fi testate înainte de a fi cumpărate.

De aceea un rol esenţial îi revine reclamei şi relaţiilor publice, promovării în general, prin care ofertantul îşi prezintă “produsul” încercând să-l convingă pe viitorul beneficiar de eficienţa utilizării serviciului său. Aceasta implică o strategie de promovare mai complexă şi mai incisivă.

Datorită intangibilităţii consumatorii nu pot compara serviciile între ele în vederea stabilirii valorii, ceea ce implică un risc de cumpărare mai mare decât în cazul produselor şi ca urmare preţul serviciului respectiv se poate justifica doar prin calitate.

Oportunitatea pentru “produse auxiliare” (produse ce sporesc valoarea prin adăugarea lor la oferta principală) este o altă consecinţă a intangibilităţii serviciilor care poate spori eficienţa activităţii prestatorului de servicii (ex. turismul şi arta prin: articole de îmbrăcăminte, cărţi sau înregistrări, etc. sporesc valoarea ofertei întrucât produsele respective sunt reflecţii ale experienţei serviciului care le acompaniază.

Inseparabilitatea producţiei de consum se datorează faptului că serviciile sunt fabricate şi consumate în acelaşi timp, consumatorul fiind adesea partener în procesul fabricaţiei ceea ce implică mare grijă în asigurarea condiţiilor optime de confort, care contribuie la creşterea încrederii beneficiarului (ex. băncile sunt foarte preocupate de realizarea confortului şi încrederii clienţilor).

În general beneficiarii asociază serviciul cu prestatorul ceea ce impune o preocupare  deosebită pentru asigurarea unui comportament faţă de client plin de solicitudine, pentru ca acesta să devină un consumator fidel.

De asemenea inseparabilitatea impune acordarea unei atenţii deosebite distribuţiei serviciului respectiv la locul şi în momentul în care îl solicită consumatorul, ceea ce conduce la diversificarea modalităţilor de realizare a acestora pentru satisfacerea nevoii cât mai rapid şi comod (ex. planificarea telefonică la cabinetul medical la ora convenabilă pacientului).

Perisabilitatea constă în faptul că serviciile nu pot fi inventariate sau depozitate, acumulate, deoarece partea rămasă neutilizată se pierde. De aceea este esenţială sincronizarea ofertei cu cererea, la aceasta contribuind în mare măsură şi diferenţierea preţurilor în funcţie de loc şi timp în aşa fel încât să se realizeze o nivelare a maximelor şi minimelor într-un interval de timp, asigurându-se astfel eficienţa de ansamblu.

Variabilitatea serviciilor e determinată de faptul că producţia şi consumul sunt simultane  ceea ce conduce la apariţia diferenţelor de calitate şi de aceea accentul în activitatea de marketing trebuie pus pe diferenţa faţă de ofertele simultane. Marca unui serviciu, a unei firme mai ales, are un rol important şi în general relaţiile cu publicul, publicitatea.

Lipsa proprietăţii – ca atribut, face ca un consumator al serviciilor să nu poată beneficia de el decât un timp limitat, fără a-l avea în posesie, la dispoziţie, fără să-l poată închiria. În general după consumul unui serviciu, cumpărătorul rămâne doar cu o factură, o amintire. Aceasta face ca ofertanţii de servicii să fie mai mult preocupaţi pentru reamintirea mărcii, pentru păstrarea relaţiilor cu consumatorul.

Toate aceste caracteristici ale serviciilor imprimă şi marketingului particularităţi, mai ales în alcătuirea mixului de marketing.

Se disting trei categorii de servicii:

  1. serviciile de închiriere pentru o perioadă a unor mărfuri ca: maşini, utilaje, birouri,
  2. serviciile mărfurilor personale se referă la reparaţii, spălătorii, întreţinere a mărfurilor personale, colective şi organizaţionale folosite în mod
  1. serviciile nonmărfurilor - care nu se adresează unui bun cum ar fi servicii contabile, de consultanţă juridică, psihologică, asistenţă socială, de prospectare a pieţii

Importanţa pe care serviciile o capătă o dată cu dezvoltarea economico-socială şi existenţa caracteristicilor specifice ale acestora a condus la specializarea marketingului pentru acest domeniu important.

Clasificarea produselor alimentare are ca scop elaborarea metodelor si criteriilor de  ordonare a produselor şi încadrarea lor in sisteme raţionale pe baza unor caractere distinctive. In funcţie de domeniul de utilizare se folosesc diferite sisteme criteriale. Principalele criterii de clasificare a produselor alimentare sunt prezentate în tab. 1.

Tabelul 4Criteriile de clasificare a produselor alimentare

C r i t e r i u

C l a s i f i c a r e

Origine

Produse vegetale, produse animale, produse minerale, produse mixte

Gradul prelucrare tehnologica

de

Materii prime, semifabricate, produse semipreparate, produse finite

Compoziţia chimică

Produse cu preponderenţă lipidică , protidică, glucidică , produse gustative

Destinaţia consum

în

Produse pentru consum uman, produse pentru consum industrial

Conservare

Produse proaspete, produse conservate

Stabilitate

Produse uşor alterabile, produse alterabile, produse greu alterabile

Modul ambalare

de

Produse vrac, produse ambalate

Metabolic

Produse alimentare energetice (bogate în lipide, sau în glucide sau în lipide si glucide),

produse alimentare constructoare (bogate în protide, aminoacizi, săruri de calciu), produse alimentare protectoare (bogate în vitamine, enzime, săruri minerale).

Загрузка...