Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Ambalajul este învelişul exterior al unui produs destinat vânzării cumpărării şi constituie un important promotor al desfacerii, denumit şi “vânzătorul mut”. Ambalajul produsului îndeplineşte mai multe funcţii; chiar dacă nu toate cu aceeaşi importanţă.

Din punct de vedere istoric, funcţiile ambalajului s-au limitat iniţial la păstrarea şi ocrotirea produselor, dar odată cu dezvoltarea şi diversificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, funcţiile ambalajului s-au multiplicat, cea mai mare influenţă având-o în acest sens magazinele cu autoservire. Principalele funcţii ale ambalajului modern sunt:

Principalele funcţii ale ambalajelor sunt:

  1. funcţia de protecţie;
  2. funcţia de raţionalizare;
  3. funcţia de reclama si promovare a vânzărilor (funcţia de marketing).

a)Funcţia de protecţie

Ambalajul trebuie sa asigure păstrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor. Pe timpul transportului, manipulării, depozitarii produselor sunt supuse unor serii de solicitări mecanice (tracţiune, frecare, lovituri, căderi, trepidaţii, vibraţii etc.). In aceste condiţii ambalajele trebuie sa fie capabile sa preia aceste solicitări, protejând produsul.

Funcţia de protecţie se rezuma a trei aspecte particulare după cum urmează

  • protejarea produsului de acţiunea unor factori interni si externi;
  • protejarea mediului înconjurător împotriva caracterului toxic al unor produse;
  • păstrarea intacta a calităţii mărfii la contactul direct produs ambalaj (evitarea influenţării negative de către ambalaj a calităţii produsului).

Factorii de mediu (temperatura, radiaţiile infraroşii si ultraviolete, şocurile mecanice, particulele de praf, microorganismele, insectele, rozătoarele, diverse gaze, umiditatea relativa a aerului) pot acţiona direct asupra produselor ambalate si/sau indirect, prin facilitarea acţiunii unor factori interni

Factorii interni (compoziţia chimica a produselor, aciditatea, microorganismele) acţionează atât asupra produselor, cat si asupra ambalajelor sau a mediului înconjurător prin reacţii chimice, biochimice sau electrochimice (Biro A., 1998).

La alegerea materialului din care este confecţionat ambalajul se tine seama de:

  • natura produsului care urmează sa fie ambalat (stare de agregare, proprietatea fizico- chimice, biologice);
  • chimismul propriu (alegerea unor materiale pentru ambalare care sa fie inerte chimic fata de produs si mediu);
  • tehnologia aplicata la ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Funcţia de protecţie este deosebit de importanta in cazul ambalajelor de transport, precum si in situaţia in care produsele care fac obiectul ambalării sunt alimente sau produse periculoase pentru sănătatea organismului uman sau pentru mediul înconjurător.

In cazul cartonului ondulat, prezenta concomitenta a proprietarilor rigide si elastice face posibila obţinerea unui ambalaj suficient de rigid, dar si elastic, protejând foarte bine produsul ambalat.

b)Funcţia de raţionalizare

Raţionalizarea si promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care sa faciliteze operaţiile de manipulare, transport si depozitare, utilizarea unor materiale de amortizare si fixare, sunt aspecte  care demonstrează funcţia de raţionalizare a ambalajelor.

Importanta acestei funcţii reiese din faptul ca in timpul manipulării, sistemul marfa – ambalaj, este supus la aproximativ 30-40 operaţii care, in funcţie de caz, pot ridica cheltuielile cu 15-40% din costul produselor ambalate. De aici reiese ca operaţiile din circuitul tehnic al mărfurilor trebuie raţionalizate si tipizate, prin varianta de paletizare-containerizare in funcţie de: sistemul de ambalare, volumul mărfurilor manipulate, mijloacele de transport folosite (pentru distante mici sau mari), respectiv modul si locul de depozitare.

Manipularea poate fi înlesnita prin intermediul ambalajului daca acesta are o forma, un volum si nişte accesorii care sa permită prinderea cu mana sau cu un utilaj specializat. De asemenea, ambalajul trebuie proiectat in aşa fel încât sa se asigure securitatea maxima a operatorilor si stabilitatea optima pe timpul manipulării. Se folosesc in acest scop materiale auxiliare de amortizare, ancorare si fixare.

Aceasta funcţie devine din ce in ce mai importanta, din mai multe motive: creşterea  volumului mărfurilor manipulate si transportate, diversificarea mijloacelor de transport. Atenţia acordata este deosebita atât la nivel de unitatea economice, cat si la nivelul unor organisme internaţionale. (Organizaţia mondiala pentru ambalaje W.P.O. – Organizaţia internaţionala de standardizare, Federaţia europeana pentru ambalaje etc.)

c)Funcţia de reclama si de promovare a vânzării (funcţia de marketing)

Ambalajul are o importanta funcţie de comunicare la prezentarea si desfacerea produselor.

Întrucât majoritatea produselor se vând ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vânzării si de purtător al informaţiei către consumator. Ambalajul reprezintă  o interfaţa cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gândit pentru a atrage comparatorii si pentru a declanşa actul de cumpărare. De aceea, ambalajul a fost denumit si "vânzător mut" al produsului, pornind de la următoarele considerente:

  • identifică si prezintă produsul si producătorul/distribuitorul;
  • stimulează si atrage atenţia comparatorului;
  • informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;
  • comunica date legate de modul de utilizare a produsului si a naturii ambalajului .

Ambalajul poate contribui la diversificarea sortimentala, aprecierea calitativa a mărfurilor si nu in ultimul rând ca factor psihologic care acţionează asupra comparatorilor potenţiali. Pentru aceasta, este important ca ambalajele sa prezinte produsul fora a induce in eroare comparatorii prin crearea unor confuzii in legătura cu produsul sau marca. Ambalajul trebuie sa atragă atenţia consumatorilor si sa prezinte clar produsul si modul lui de întrebuinţare, închiderea ambalajului, sa prezinte modul de înlăturare a ambalajului după utilizarea produsului (se returnează, se reciclează).

Elementele care contribuie la realizarea funcţiei de promovare a vânzărilor si informare a consumatorului pe care o au ambalajele sunt: modul de confecţionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales estetica ambalajului, adică aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica, grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie armonizate pentru a atrage atenţia comparatorului.

Ambalajul trebuie sa asigure un impactul vizual pozitiv. Astfel, pentru a avea şansa de a fi cumpărat de consumator, un produs trebuie mai intui sa fie văzut si sa poată fi reperat din ansamblul produselor care ocupa raftul.

În alegerea ambalajului trebuie luate în considerare şi aspecte ecologice, ceea ce a condus la formarea unor criterii:

  • să se stabilească dacă ambalarea este necesară sau nu;
  • să se evite o ambalare suprapusă;
  • să nu se facă exces de ambalaj;
  • să se folosească materialele cele mai rentabile din punct de vedere energetic, în funcţie de sarcina urmărită;
  • să se ia în considerare reciclarea ori de câte ori este posibil; - să se  folosească materiale reciclate;
  • să se încerce folosirea unui singur material în întreaga structură a ambalajului;
  • să se indice pe ambalaje, natura materialului folosit.

De reţinut că ambalarea nu are doar o influenţă negativă asupra mediului (risipa de materiale, gunoaie) ci şi o latură pozitivă deoarece împiedică risipirea produselor, lărgeşte gama de opţiunii a cumpărătorului şi se potriveşte stilului de viaţă activ.

ar fi:

Asupra deciziei cu privire la ambalaj, acţionează o serie de factori ce nu trebuie ignoraţi, cum

  • conceptul de ambalaj – ambalajul este un produs sau trebuie făcut pentru un produs.
  • imaginea pe  care  se  doreşte  a  se  da  firmei  prin  produse  (culoare,  structură,  materiale) influenţează percepţia consumatorului.
  • costul – deşi clienţii doresc ambalaje sigure şi atractive, ele nu trebuie să fie prea scumpe.
  • siguranţa – ambalajul trebuie să protejeze conţinutul în special în cazul unor produse periculoase (ex. produse chimice şi petroliere).
  • materialul folosit: carton, plastic, metal, sticlă, celofan.
  • caracteristici: înşurubare sau fixare, sacoşe prin care să se vadă, carton pliant sau nu etc.
  • împachetare multiplă sau nu: mai multe produse într-un pachet.
  • învelire individuală sau nu.
  • standardizare sau nu a ambalajului.
  • modul de apariţie a etichetei.
  • impactul asupra mediului înconjurător: aruncarea ambalajului.
  • corelarea cu celelalte elemente de marketing: ambalaj scump, distribuit în magazine de lux, cu preţ ridicat şi publicitate intensă.

Dacă se ţine seama de aceşti factori, ambalajul va putea răspunde unor minime cerinţe: să fie uşor pentru a nu spori cheltuielile de transport prea mult; să fie rezistent pentru a proteja integritatea produsului; să fie estetic pentru a atrage atenţia consumatorilor potenţiali.

Respectarea acestor cerinţe va face ca ambalajul să asigure succesul produsului, care corespunde informaţiilor transmise de ambalaj. Un design bun, ce corespunde specificaţiilor de marketing va contribui la succesul produsului. Nu trebuie ratată nici o oportunitate de a încorpora în ambalaj avantajele pentru consumator. Ambalajul trebuie, nu numai să fie performant, dar şi să arate că a fost conceput pentru performanţă.

De aceea, în alegerea ambalajului se va ţine seama de criterii economice, el trebuind să ofere maximum de utilitate şi protecţie, cu cheltuieli minime. Importanţa ambalajului este evidenţiata de principiile pe care acesta trebuie sa le îndeplinească pe parcursul circuitului străbătut de produs intre furnizor (producător) - distribuitor - reţeaua comerciala en detail - consumator final. Ambalajul poate avea o importanta minora, cum este in cazul materialelor de construcţii sau o importanta majora, cum este in cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.

Funcţiile ambalajelor sunt in legătura cu produsele ce se ambalează, metodele de ambalare si transport, de locul de depozitare etc.

Conservarea si protecţia proprietarilor produselor insa, este considerata funcţia de baza a unui ambalaj si se refera la menţinerea in parametrii calitativi iniţiali a produsului ambalat.

In privinţa decorului ambalajului, trebuie sa se tina seama de:

  • importanta acordata numelui sau mărcii, ilustraţiilor, graficii;
  • informaţiile care trebuie precizate: modul de folosire, compoziţia;
  • elementele fundamentale de recunoaştere si de identificare care trebuie păstrate in cazul reînnoirii unui ambalaj.

Ambalajul trebuie sa asigure consumatorului posibilitatea de a identifica produsul si de a-l recunoaşte, chiar fora a-i citi numele. Aceasta funcţie este asigurata prin folosirea unor coduri de culori sau a unor elemente distinctive de grafica. Este importanta identificarea si recunoaşterea produsului, deoarece adeseori mărcile de prestigiu sunt obiectul imitării sau al contrafacerii.

Ambalajul reprezintă un vector de informare util pentru consumator privind: modul de folosire, regulile de utilizare, compoziţia produsului si indicaţiile obligatorii privind datele limite de utilizare.

Pentru produsele agroalimentare vândute prin autoservire, ambalajul de prezentare reprezintă singura legătura intre client si produs. Din aceasta cauza, ambalajul trebuie sa îndeplinească însuşiri (stil, ingeniozitate) care sa-i confere putere de promovare vânzătorului.

Forma de prezentare a mărfii are aproape aceeaşi importanta ca si produsul in sine, deci caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca si elemente strategice ale societarilor producătoare cu o importanta din ce in ce mai mare. Ambalajul trebuie sa convingă consumatorul de calitatea produsului. Forma, culoarea si grafica ambalajului, realizate in condiţii optime au influente psihologice deosebite asupra potenţialilor comparatori. O culoare poate atrage atenţia  comparatorului, grafica conduce la o identificare uşoara a produselor si la o popularizare a caracteristicilor merceologice a mărfurilor, pe când forma contribuie la eliminarea uniformismului si monotonia sortimentală. De asemenea, apare ca o cerinţa la ambalaje si comoditatea in utilizare, determinata de forma lor care permit o mânuire uşoara, sa poată fi deschis cu uşurinţa, de cantitatea de produs conţinuta, de raportul dintre masa ambalajului si a conţinutului.

Загрузка...