1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 1.00 (1 Vote)

În cadrul unui depozit comercial întâlnim un flux comercial compus din următoarele procese: preluare-recepţie, depozitare-stocare, livrare. În general, pentru orice suprafaţă comercială care întruneşte atributele unui depozit, fluxul tehnologic se compune din: intrare - păstrare - depozitare - stocare - vânzare - livrare. În proiectarea tehnologiei amenajării unui depozit trebuie să se aibă în vedere ca diferitele operaţii şi procese de bază, necesare îndeplinirii scopului pentru care a fost creat, să se deruleze într-o înlănţuire logică în spaţiu şi timp. Organizarea depozitului trebuie astfel făcută încât cele două circuite, respectiv circuitul de stocaj, constituit din recepţie şi stocaj, şi circuitul de service, constituit din livrarea mărfurilor, să nu se suprapună.

La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele elemente:

  • Sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul nivelurilor pe care se desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe de încărcare - descărcare;
  • Condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de temperatură şi umiditate, necesitatea accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării, asigurarea respectării ordinii primul produs intrat - primul produs ieşit;
  • Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor de transport;
  • Tipul de palete folosite.

Preluarea mărfurilor din spaţiile de depozitare are o mare importanţă datorită costurilor de manipulare pe care le presupune. În principiu, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor pentru constituirea comenzilor:

  • Selecţia individuală. Produsele sunt prelucrate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit loc din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de expediere spre clienţi. Ulterior, este preluat un alt produs.
  • Ruta de prelucrare. Personalul responsabil de manipularea mărfurilor parcurge în depozit o anumită rută, care îi permite să preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre platforma de expediere. Numărul produselor preluate depinde de caracteristicile acestora şi de capacitatea echipamentului de manipulare folosit.
  • Aria repartizată pe lucrător. Fiecare membru al personalului depozitului este responsabil de o anumită zonă. Pentru asamblarea comenzilor, aplică fie selecţia individuală fie ruta de prelucrare, în aria atribuită.

Pentru aranjarea mărfurilor în depozit se aplică urătoarele criterii:

  • Complementaritatea. Produsele care sunt folosite împreună în consum şi sunt solicitate de clienţi în cadrul aceleiaşi comenzi vor fi amplasate în apropiere.
  • Compatibilitatea. Aranjarea mărfurilor în depozit trebuie să ia în considerare caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt cele care pot fi amplasate în apropiere, fără a genera riscuri.
  • Popularitatea. Utilizarea acestui criteriu are la bază diferenţele existente între produse în privinţa vitezei de circulaţie. În cazul în care un produs cu circulaţie rapidă este preluat din stoc în cantităţi mai mici decât cele în care este furnizat, se recomandă amplasarea lui în apropierea punctelor de expediere către clienţi. În consecinţă, cu ocazia fiecărei operaţiuni de preluare, distanţa pe care o vor parcurge astfel mărfurile va fi cea mai scurtă.
  • Mărimea. Potrivit acestui criteriu, mărfurile de dimensiuni mici se amplasează în apropierea zonelor de expediţie. Se asigură în acest mod o densitate mare de produse în proximitatea punctelor de livrare. Criteriul mărimii garantează cel mai mic cost de manipulare doar în cazul în care produsele de dimensiuni mici sunt cele care au o circulaţie rapidă.

O exploatare raţională a unui depozit se realizează prin respectarea următoarelor principii generale:

  • Depozitarea mărfurilor corespunzător proprietăţilor de utilizare;
  • Alocarea unor spaţii izolate specializate, pentru mărfurile cu proprietăţi particulare deosebite ( camere frigorifice, de uscare)
  • Exploatarea, într-o concepţie tehnologică unitară, a întregii suprafeţe de depozitare;
  • Utilizarea la maximum a capacităţilor de depozitare;
  • Corelarea mobilierului de păstrare cu funcţiile principale pe care le îndeplineşte depozitul respectiv;
  • Asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor;
  • Proiectarea şi construcţia depozitului în consens cu cerinţele de mecanizare a muncii.

În funcţie de amplasarea principalelor zone recepţie, depozitare, expediţie există trei variante de flux al mărfurilor într-un depozit:

  1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele, fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului; - proces tehnologic liniar;
  2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90o, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;- proces tehnologic în L;
  3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180, când zonele de recepţie sunt amplasate pe aceeaşi latură a depozitului. - proces tehnologic în U.

Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a oricărui depozit este formată

din:

  • suprafaţa pentru păstrarea efectivă a mărfurilor, care are greutatea specifică cea mai mare în suprafaţa totală a depozitului şi un rol principal în funcţionarea acestuia;
  • suprafaţa auxiliară, menită a deservi operaţiunile adiacentei funcţiei principale a depozitului, constituită din mai multe încăperi şi spaţii, în care au loc diferite operaţiuni: dezambalare, recepţionarea mărfurilor, preambalarea produselor, păstrarea provizorie a mărfurilor respinse la recepţie, laboratoare de analiză;
  • suprafaţa administrativă şi cu caracter social;
  • spaţiul de circulaţie - culoare, coridoare, spaţiul ocupat de scări, lift;
  • spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii - stâlpi, coloane de susţinere, ziduri interioare despărţitoare.

Este eficient şi recomandabil ca cea mai mare parte din suprafaţa totală a construcţiei să fie rezervată încăperilor operative, respectiv între 80-90%. Din suprafaţa operativă a depozitului se delimitează şi se separă aşa-numita suprafaţă utilă a depozitului. Ea se compune din.: încăperile unde se păstrează efectiv mărfurile; suprafaţa trecerilor dintre stive, stelaje, respectiv trecerile pe unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit.

Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar formării comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor, presupune dotarea, pe de o parte, cu tipuri de mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne, care au la bază paletizarea şi conteinerizarea mărfurilor, iar, pe de altă parte, cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizare proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite. Tipuri de mobilier şi utilaje comerciale

În funcţie de anumite caracteristici, dotările dintr-un depozit se clasifică în diferite grupe:

  1. după natura lor:
  • un sistem intern de recipiente, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt: containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
  • mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele şi utilajele mecanizate şi automatizate; instalaţii de transport, de ambalare, sortare;
  1. după funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite procese tehnologice:
  • mijloace pentru depozitare: palete, recipiente, tancuri, silozuri;
  • mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor: mijloace de ambalare, aparate de control;
  • mijloace pentru porţionare şi condiţionare: echipamente pentru dozare, maşini de măsurat, tăiat, mijloace de ambalare;
  • mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare, maşini de calibrare;
  • mijloace pentru transport şi ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea rafturilor, palete;
  • mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, împachetare. 3. după locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:
  • dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a depozitului;
  • dotări complementare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează capacitatea de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care asigură depozitarea, mijloace care ajută la transportul intern.
Loading...