1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În categoria riscurilor generale se include:

  • riscurile comerciale (riscul clent/produs, riscul de piaţă, riscul de imagine comercială);
  • riscurile aferente bunurilor şi persoanelor (riscul accidentelor, riscul de delict);
  • riscurile operaţionale şi tehnice (riscul asupra tratamentului operaţiunilor, riscul asupra sistemului legat de telecomunicaţii);
  • riscuri de gestiune internă (riscul reglementărilor, riscul deontologic, riscul strategic, riscul de insuficienţă funcţională, riscul asupra gestiunii personalului, riscul de dependenţă tehnologică, riscul de comunicaţii);

Riscurile specifice băncilor cuprind:

  • riscurile financiare (riscul de rată a dobânzii, riscul de lichiditate, riscul asupra titlurilor cu venit variabil);
  • riscuri de semnătură sau de contrapartidă (riscul clientelei, riscul interbancar, riscul de ţară).

Principalele riscuri bancare sunt:

Riscul de rată a dobânzii denumit şi risc de transformare, corespunde unui risc de pierdere sau de absenţă a câştigului, fiind legat de evoluţia ratei de dobândă. De exemplu, o bancă ce acordă un credit la o rată fixă a dobânzii de 30%, pe o perioadă de 5 ani, în decursul căreia rata dobânzii ajunge la 35%, se va confrunta cu acest tip de risc.

Riscul de schimb corespunde pierderii antrenate de variaţia cursului devizelor în raport cu devizele de referinţă în care banca şi-a exprimat creanţele sau datoriile. De exemplu, o bancă românească acordă un credit în dolari, la momentul t0 când nivelul cursului este de 20000 lei/$, iar la momentul rambursării cursul de schimb este de 28000 lei/$. Acest tip de risc este generat de o evoluţie nefavorabilă a cursului de schimb între monede şi de o repartizare nefavorabilă a riscurilor pe devize, antrenează o pierdere financiară sau absenţa câştigului estimat.

Riscul de lichiditate corespunde riscului de încetare a plăţilor datorită imposibilităţii băncilor de se refinanţa, sau pierderilor legate de dificultatea băncilor de a-şi procura fondurile în condiţii normale de pe piaţa monetară.

Principala cauză a acestui risc este structura dezechilibrată a bilanţului, respectiv credite acordate pe termen mediu, lung şi finanţate prin depozite la vedere, precum şi cotarea bursieră tot mai degradată. Principalul efect antrenat de acest risc îl constituie majorarea costului împrumutului pe care banca trebuie să îl suporte pentru a-şi onora angajamentele sale la scadenţă.

Riscul asupra titlurilor cu venit variabil, denumit şi risc asupra acţiunilor, risc de emisiune sau risc de tranzacţionare, corespunde riscului de pierdere sau de absenţă a câştigului ca urmare a variaţiei valorii titlurilor deţinute de bancă. De exemplu, o bancă deţine un portofoliu de acţiuni evaluate la un anumit curs iar valoarea acestuia se va diminua, întrucât rezultatele financiare ale întreprinderii emitente sunt slabe şi nu se distribuie dividende.

Riscul de faliment, denumit şi risc al clientelei, risc de credit sau risc contencios, corespunde riscului asumat de bancă în cazul falimentului unuia dintre clienţii băncii. O bancă puternic angajată într-o întreprindere prin participanţii la capitalul acesteia, precum şi prin credite de exploatare, se va confrunta cu acest risc, în cazul falimentului sectorului respectiv.

Riscul de ţară (risc suveran) corespunde sumei totale a creanţelor, indiferent care este termenul sau natura acestora, asupra debitorilor privaţi sau publici, rezidenţi într-o ţară cu risc sporit, sau reprezintă suma totală a creditelor acordate debitorilor rezidenţi într-o ţară considerată neriscantă, dar a căror naţionalitate este cea a unei ţări considerate riscantă.

Riscul client/produs, constituie riscul de lansare al unui nou produs sau riscul concurenţial şi provine din inadaptarea unui produs sau serviciu la nevoile şi aşteptările clientelei, sau din starea concurenţei la un moment dat. De exemplu, o bancă decide, în cadrul diversificării activităţilor sale, să practice alte tipuri de servicii, să ofere servicii de asigurări sau de voiaj, ceea ce va afecta alte activităţi.

Riscul sectorial corespunde riscului legat de strategia de poziţionare a băncii pe piaţă şi poate fi generat de o puternică concentrare a rentabilităţii asupra unui număr redus de pieţe. Acest risc poate genera pierderi financiare şi o rentabilitate tot mai scăzută.

Riscul accidental denumit şi risc de insecuritate fizică corespunde riscului legat de un eveniment neintenţionat care afectează securitatea fizică a persoanelor din bancă, sau a bunurilor băncii.

Riscul de deturnare a fondurilor, sau riscul de furt, corespunde unei operaţii ilegale efectuate de un angajat al băncii în profitul său.

Riscul din tratamentul operaţiunilor, denumit risc operaţional, administrativ sau risc de "back-office" corespunde riscului legat de tratamentul administrativ şi contabil al operaţiunilor. Faptele generatoare ale acestui risc sunt o supraveghere incorectă a operaţiilor, o procedură de control ineficientă şi erori neconstatate la timp, situaţii care necesită timp de corectare a anomaliilor, precum şi o deteriorare a imaginii băncii.

Riscul reglementărilor este cunoscut şi sub denumirea de risc juridic, risc fiscal sau penal şi corespunde riscului legat de neaplicarea dispoziţiilor legale sau a reglementărilor. Dacă o bancă nu respectă normele prudenţiale impuse de reglementările bancare, atunci va suporta consecinţele, sub forma unor sancţiuni ale Comisiei bancare, amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare.

Riscul deontologic - reprezintă riscul de procedură sau riscul de control intern, care corespunde riscului legat de nerespectarea de către bancă a principiilor deontologice specifice sectorului bancar. Profesia bancară posedă o foarte puternică deontologie care este comparabilă cu cea a medicilor, avocaţilor sau preoţilor.

Riscul strategic, cunoscut şi sub denumirea de risc politic sau risc de management, corespunde riscului generat de absenţa unei strategii sau experienţa uneia ineficiente, în unul sau mai multe sectoare ale băncii.

Riscul de insuficienţă funcţională corespunde insuficienţei organizării a uneia sau mai multor funcţiuni de gestiune importante ale băncii: contabilitate, audit, control intern, control de gestiune, organizare, resurse umane, marketing.

Riscul de dependenţă tehnologică apare atunci când utilizarea unei tehnologii leagă banca de furnizorul acesteia.

Загрузка...