Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Controlul prudenţial are ca obiectiv împiedicarea manifestării riscurilor interne cât şi externe, la nivelul unei instituţii bancare, precum şi evitarea propagării acestora.

Controlul intern corespunde autocontrolului, prin care se poate ameliora nivelul rezultatelor financiare şi raportul dintre costuri şi randament. Un control intern eficient constituie un instrument de gestiune indispensabil bunei funcţionări a instituţiilor de credit şi completează în mod necesar măsurile prudenţiale.

Norme prudenţiale europene şi internaţionale

Analiza diferitelor norme prudenţiale evidenţiază existenţa unor caracteristici comune, şi anume:

  1. nivelurile impuse prin reglementările prudenţiale nu constituie rezultatul unor studii teoretice aprofundate sau al unor demonstraţii obiective. Nimeni nu poate afirma că raportul de solvabilitate de 8% este cel mai bun nivel. De asemenea, nu s-a demonstrat, încă, existenţa unei corelaţii inverse între raportul fondurilor proprii ponderate şi falimentul bancar. Nu există justificări nici cu privire la modul de calcul al riscului de piaţă sau al restricţiilor de lichiditate.
  2. o altă caracteristică este aceea că reglementările prudenţiale vizează, în mod esenţial, instituţiile de credit, spre deosebire de constrângerile prudenţiale din domeniul industrial care vizează produsele: mărime, greutate, componenţă. În domeniul bancar, reglementările se referă la practicile bancare şi la structura instituţiei respective, ceea ce conduce la efecte asupra bilanţului bancar;
  3. pentru majoritatea reglementărilor, instrumentul central de măsură îl constituie noţiunea de fonduri proprii, ceea ce face posibilă armonizarea la nivel european şi internaţional a regulilor adoptate.

Informaţia de risc bancar, potrivit reglementării, cuprinde datele de identificare a unui debitor şi operaţiunile în lei şi în valută prin care băncile se expun la risc faţă de acel debitor, respectiv:

  • acordarea de credite;
  • asumarea de angajamente de către bancă, în numele debitorului, faţă de o persoană fizică sau juridică nebancară;
  • asumarea de angajamente de către bancă în numele debitorului, faţă de altă bancă.

Prin această reglementare sunt definite câteva noţiuni care sunt relevate pentru importanţa funcţionării Centralei Riscurilor Bancare.

Astfel:

  • riscul individual reprezintă suma valorilor operaţiunilor raportate la CRB de către o persoană declarantă pentru un debitor; acest risc reprezintă expunerea unei bănci faţă de un debitor şi se determină de persoana declarantă;
  • persoana recenzată reprezintă debitorul, respectiv persoana fizică sau juridică înscrisă în baza de date a CRB;
  • riscul global este suma riscurilor individuale raportate de toate persoanele declarante pentru aceeaşi persoană recenzată;
  • persoanele declarante sunt centralele băncilor, persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor străine;
  • persoana acreditată este angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante să transmită şi să recepţioneze la Centrala Riscurilor Bancare informaţiile de risc bancar.

Загрузка...