Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru explicarea realizării echilibrului monetar, se utilizează două tipuri de analiză: cea Keynesiană şi interpretarea lui Milton Friedman.

În teoria Keynesiană, schema realizării echilibrului macroeconomic se efectuează în termeni reali. Echilibrul se stabileşte prin egalitatea dintre economii şi investiţii. Economiile sunt definite ca o funcţie crescătoare a veniturilor, iar investiţiile ca o funcţie descrescătoare a ratei dobânzii. Orice dezechilibru între economii şi investiţii determină ajustări în termeni reali iar în cadrul acestora variabilele monetare nu îndeplinesc decât un rol limitat.

Curba economii - investiţii (IE) (echilibru real)

Pe piaţa bunurilor, echilibrul necesită manifestarea următoarei egalităţi:

R = venit sau produs global I = investiţii totale >-            E = economii totale

rd = rata dobânzii

Interpretarea lui Milton Friedman asupra schemei de realizare a echilibrului

În această abordare, variaţiile masei monetare reglează ritmurile activităţii economice. Modelul are ca rol să probeze importanţa cantităţii de monedă în activitatea economică. Structurile financiare şi monetare şi comportamentul agenţilor financiari nu sunt integrate în cadrul modelului. Unica variabilă este M, masa monetară, oferită agenţilor economici şi care stă la baza fluctuaţiilor veniturilor şi preţurilor. O legătură de cauzalitate este stabilită între M şi alte variabile fundamentale, fiind implicată, astfel, ipoteza caracterului exogen al ofertei de monedă.

Analiza lui Friedman are ca punct de pornire două principii:

  • valoarea produsului naţional şi preţul, ca principală componentă, sunt determinate de cantitatea de monedă;
  • cantitatea de monedă este determinată, la rândul său, de cantitatea de monedă centrală, pusă la dispoziţia băncilor.

Rezultă astfel, că masa monetară determină fluctuaţiile venitului naţional. Dacă se admite că impulsurile monetare exercită o influenţă totală asupra activităţii economice, atunci cererea de monedă trebuie să fie considerată stabilă şi oferta de monedă trebuie definită ca fiind exogenă (se află în mâinile autorităţii monetare).

Загрузка...