Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

1. Teoriile pre-adamiste

Andre Nivollet arată că noţiunea de inflaţie era utilizată în antichitate de Marcus Tullius Cicero (106-43 î. Hr.) şi Plinius cel Tânăr.

Înainte de începutul secolului al XIX-lea moneda şi preţurile erau strâns asociate, generându-se o intimitate strânsă între problema preţurilor şi cea a măsurării lor.

2. David Ricardo

În tratatul său asupra Preţurilor ridicate la lingouri: o problemă a deprecierii monedei de hârtie scrisă în 1810, Ricardo enunţă teza de la "Currency School" prin care se arată că excesul de monedă de hârtie este cauza simultană a scăderii valorii biletelor de bancă în raport cu lingourile de aur şi a inflaţiei engleze. Ricardo era, deci, un "cantitativist".

3. Karl Marx - Funcţiile inflaţiei

Potrivit lui Marx, funcţiile inflaţiei în mecanismul economiei capitaliste sunt următoarele:

  1. eliminarea (devalorificarea) unei părţi a capitalului supraacumulat pentru a asigura valorificarea la o rată a profitului considerată normală, a capitalului rămas, deblocând astfel mecanismul de funcţionare a economiei capitaliste;
  2. redimensionarea raportului între timpul de muncă necesar şi timpul de supramuncă, în aşa fel încât să asigure şi o cantitate sporită de plusvaloare, pentru remunerarea la o rată a profitului corespunzătoare unei mase a capitalului social, relativ mai reduse.

4. Knut Wicksell - procesul cumulativ

Wicksell abandonează la sfârşitul secolului al XIX-lea teoria cantitativistă şi propune o teorie a preţurilor într-o economie de credit.

El ia ca ipoteză de lucru deplina ocupare prin intermediul unei perfecte flexibilităţi a preţurilor şi o monedă în întregime monedă de credit.

Wicksell ia în considerare trei rate ale dobânzii:

  • rata bancară, fixată de sistemul bancar şi care este rata debitoare (rata de bază);
  • rata naturală (sau normală) care este eficienţa marginală a capitalului. Este o rată "reală".
  • rata pieţei care realizează echilibrul de piaţă al "fondurilor împrumutabile".

5. John Maynard Keynes - gap-ul inflaţionist

Keynes a fost mult influenţat de Wicksell în lucrarea sa Tratat asupra monedei în care el insistă când asupra excesului de cerere, când asupra spiralei preţuri-salarii.

Pe lângă aceasta, crearea de venituri suplimentare, îngăduită de aceste creşteri ale preţurilor, va genera o dinamică inflaţionistă, bineînţeles, îndeosebi în cazul în care statul decide să-şi continue politica de înarmare.

Загрузка...