Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Instituţiile publice trebuie să manifeste o preocupare permanentă şi continuă pentru utilizarea eficientă a fondurilor puse la dispoziţie, respectându-se cerinţele de raţionalitate, egalitate, oportunitate şi necesitate a cheltuielilor, militând în acelaşi timp pentru creşterea calităţii serviciilor prestate. În asigurarea transpunerii în viaţă a acestor criterii, controlul îşi aduce contribuţie deosebit de importantă.

Sub raportul conţinutului, controlul financiar în instituţiile bugetare se caracterizează prin forma sa specifică de manifestare - controlul bugetar.

Controlul bugetar, ca formă specifică de realizare a controlului financiar în instituţiile bugetare şi având ca obiective, pe de o parte, modul de realizare a veniturilor, iar pe de altă parte, utilizarea mijloacelor băneşti puse la dispoziţie din buget, are o sferă mai restrânsă, urmărind:

  • întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli;
  • ansamblul de relaţii ce se nasc cu ocazia executării bugetul-de venituri şi cheltuieli;
  • utilizarea cu maximă eficienţă a fondurilor băneşti puse la dispoziţie de buget.

Deşi controlul bugetar are o sferă de obiective bine determinată şi conturată în cadrul activităţii instituţiilor publice, el nu cuprinde întreaga problematică a controlului. Pentru acest motiv, se împleteşte în mod armonios cu celelalte forme ale controlului economico-financiar, obiectivele specifice ale acestuia îmbinându-se cu obiectivele comune ce intră în sarcina controlului din unităţile economice.

Controlul din interiorul instituţiilor publice se organizează şi se exercită la următoarele niveluri:

  • conducătorul instituţiei care, în calitatea sa de ordonator de credite şi în virtutea atribuţiilor cu care este investit de lege în domeniul controlului
    urmăreşte angajarea şi cheltuirea creditelor bugetare în conformitate cu prevederile din plan şi respectarea condiţiilor de necesitate, oportunitate şi
    economicitate;
  • conducătorul compartimentului financiar-contabil care exercită de drept controlul financiar-preventiv;
  • controlorul delegat care exercită controlul financiar preventiv delegat;
  • organul de control financiar de gestiune. Legea prevede ca la instituţiile subordonate ministerelor sau altor organe centrale, controlul financiar de gestiune se organizează în funcţie de necesităţi, pentru verificarea subunităţilor şi a gestiunilor proprii, este evident că organizarea controlului financiar de gestiune se realizează numai la instituţiile bugetare de subordonare centrală şi la acestea numai atunci când volumul şi complexitatea o impun;
  • conducătorii compartimentelor funcţionale care exercită controlul ierarhic operativ-curent.

Controlul financiar propriu al instituţiilor publice, reglementat de Legea nr. 84/2003, cunoscut şi sub denumirea de control financiar public intern, are ca scop verificarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificând slăbiciunile sistemului de control intern care au generat erorile, gestiunea defectuoasă sau frauduloasă şi de a propune măsuri de remediere a acestora.

Controlul financiar public intern se exercită în următoarele domenii:

  • veniturile publice, respectiv   stabilirea,   înregistrarea   debitelor   şi urmărirea încasării lor;
  • cheltuielile publice gestionate de ordonatorii principali, secundari şi terţiari ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor extrabugetare şi cele aparţinând colectivităţilor locale;
  • utilizarea fondurilor publice externe rambursabile şi nerambursabile, inclusiv a fondurilor primite din partea Uniunii Europene;
  • veniturile şi cheltuielile societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi a altor persoane juridice de drept privat care utilizează fonduri publice şi/sau administrează patrimoniul public.

Tipurile de control financiar public intern sunt: auditul intern, controlul financiar preventiv şi inspecţia.

Controlul din afara instituţiei este un control ulterior şi se exercită de organele  Ministerului  Finanţelor Publice,  de  către  bănci,  organele ierarhic superioare în subordinea cărora aceste instituţii îşi desfăşoară activitatea şi organele de control ale Curţii de Conturi.

În acest context organizatoric, rolul conducătorilor instituţiilor publice şi cel al  conducătorilor  compartimentului  financiar-contabil  în  exercitarea controlului, este deosebit de important, ei fiind aceia care asigură pe de o parte încadrarea cheltuielilor efective în creditele bugetare aprobate, iar pe de altă parte, utilizarea lor eficientă. Controlul efectuat de organele de specialitate din afară, au rolul doar de a verifica modul cum au fost respectate de conducătorul instituţiei şi cel al compartimentului financiar-contabil, prevederile legale în angajarea cheltuielilor urmărind în permanenţă criteriul de eficienţă precum şi valorificarea tuturor rezervelor interne.

Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu, se exercită în toate entităţile publice de către persoane desemnate de către ordonatorul de credite ca activitate ce cuprinde toate operaţiunile de angajament   şi de plată ce au efect asupra fondurilor proprii şi/sau patrimoniului public.

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează în principal:

  • angajamentele legale şi angajamentele bugetare sau creditele de angajament;
  • modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
  • deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
  • efectuarea de plăţi din fonduri publice;
  • vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
  • constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de încasare;
  • reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
  • ordonanţarea cheltuielilor;
  • recuperarea sumelor avansate şi care ulterior s-au dovedit ca fiind necuvenite;
  • concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale;
  • constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene reprezentând contribuţia viitoare a României la această organizaţie;
  • alte tipuri de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

            În funcţie de specificul instituţiei publice, conducătorul acesteia poate decide  exercitarea  controlului  financiar preventiv  şi  asupra  altor  tipuri  de proiecte de operaţiuni de cele anterioare.

Controlul   financiar   preventiv   constă   în   verificarea   sistematică a proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia din punct de vedere legalităţii, regularităţii şi încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilii potrivit legii.

Ministerul   Finanţelor   Publice    este   instituţia   abilitată    să    asigure coordonarea activităţii de control financiar preventiv prin:

  • elaborarea şi perfecţionarea continuă a cadrului normativ;
  • elaborează cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi a normelor metodologice de exercitare a acestui tip de control;
  • elaborează rapoarte   naţionale,   trimestrial,   cuprinzând  principal rezultate şi propuneri de îmbunătăţire a sistemului de control intern.

Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită sub forma controlului financiar preventiv propriu, respectiv control financiar preventiv delegat.

Загрузка...