Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Controlul prin cenzori funcţionează distinct la societăţile comerciale, drepturi şi atribuţii stabilite prin lege şi statutele proprii.

 

1. Alegerea cenzorilor

Pentru exercitarea auditului statutar sau legal, adunările generale acţionarilor din cadrul societăţilor comerciale aleg trei cenzori şi tot ari supleanţi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai m. numărul cenzorilor (titulari) este în toate cazurile impar, din care unul e preşedinte şi tot atâţia supleanţi. Cel puţin unul din cenzori trebuie să contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil. La societatea pe acţiuni, cenzorii trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorilor contabili. Majoritatea cenzorilor şi a supleanţilor trebuie să fie cetăţeni români.

Cenzorii se aleg de adunarea generală a societăţii comerciale cu mandat pe o durată de trei ani şi cu posibilitatea de realegere. La societăţile comerciale, în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, unul dintre cenzori este recomandat de Ministerul Finanţelor Publice.

Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi decad din mandatul lor:

  • rudele sau afinii până la al patrulea   grad   inclusiv   sau administratorilor;
  • persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt  în   raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;
  • persoanele care, potrivit legii,  sunt incapabile  sau  care  au condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită   etc. sau pentru alte   infracţiuni prevăzute de societăţilor comerciale;
  • persoanele care ocupă funcţii în cadrul instituţiilor publice cu atribuţii de control financiar, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.

Cenzorii sunt obligaţi să-şi exercite personal mandatul şi sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin statut sau de adunarea generală care i-a numit.

În caz de moarte, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai în vârstă îl înlocuieşte. Dacă în acest mod, numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii rămaşi numesc alte persoane în locurile vacante până la întrunirea celei mai apropiate adunări generale. În   situaţia  în   care,  nu  mai  rămâne  în   funcţie   nici  un   cenzor, administratorii convoacă de urgenţă adunarea generală, care procedează la numirea altor cenzori.

Cenzorii au obligaţia să depună, înainte de intrarea în funcţiune, a treia parte din garanţia cerută pentru administratori prevăzută în contractul de societate sau în statut, ori aprobată de adunarea generală a acţionarilor; excepţie de la această obligaţie fac cenzorii experţi contabili sau contabilii autorizaţi care fac dovada încheierii asigurării  de răspundere civilă profesională. Garanţia fiecărui administrator este de cel puţin valoarea a zece acţiuni sau dublul remuneraţiei lunare. Dacă garanţia este constituită prin depunerea de acţiuni, acestea sunt inalienabile şi se păstrează la societate, pe perioada mandatului. Garanţia rămâne în gestiunea societăţii şi nu poate fi restituită decât după ce adunarea generală a aprobat bilanţul ultimului exerciţiu în care cenzorul a funcţionat şi nu au fost situaţii de gestiune frauduloasă.

 

2. Atribuţiile cenzorilor

Conform prevederilor legale, cenzorii au ca principală obligaţie să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului este făcută conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Concluziile rezultate din control şi propunerile asupra bilanţului şi repartizării profitului se prezintă, de către cenzori adunării generale, în care scop întocmesc un raport amănunţit.

Prin întocmirea raportului, cenzorii deliberează împreună. Deliberările cenzorilor şi constatările făcute de ei se trec într-un registru special (registrul deliberărilor şi constatărilor făcute de comisia de cenzori). În caz de neînţelegere, cenzorii întocmesc rapoarte separate care se prezintă adunării generale. Adunarea generală nu aprobă situaţiile financiare dacă acestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor (sau al auditorilor financiari).

În îndeplinirea acestei obligaţii legale, cenzorii controlează prin sondaj: conturile contabile, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, prezentate de Consiliul de administraţie, având în vedere următoarele obiective:

  • la conturile de capitaluri: operaţiunile de inventariere şi reevaluare a patrimoniului net şi înregistrarea capitalului social; legalitatea operaţiunilor de modificare a capitalului social şi vărsămintelor efectuate, precum şi contabilizarea acestor operaţiuni; legalitatea rezervelor şi reflectarea corectă în contabilitate a operaţiunilor referitoare la acestea;
  • la conturile de imobilizări: organizarea evidenţei cantitative şi valorice a mijloacelor fixe şi a celorlalte bunuri de natura imobilizărilor, a mişcării lor, a controlului existenţei fizice şi a evaluării acestora; dacă diferenţele constatate între datele din evidenţa contabilă şi inventarul faptic sunt explicate, imputare şi regularizate şi sunt corect reflectate în contabilitate; delimitarea imobilizărilor de celelalte active; dacă datele referitoare la imobilizări, cuprinse în bilanţul contabil şi note, sunt cele rezultate din contabilitate; modul de calcul al amortizării şi înregistrarea acesteia în contabilitate;
  • la conturile de stocuri: organizarea evidenţei cantitative şi valorice a stocurilor materiale, a mişcării lor, a controlului existenţei fizice şi evaluării acestora; dacă diferenţele constatate între datele din evidenţa contabilă şi inventarul faptic sunt explicate, imputate şi regularizate şi sunt corect reflectate în contabilitate; modul de calcul al uzurii obiectelor de inventar şi înregistrarea acesteia în contabilitate; dacă datele înscrise în bilanţul contabil şi anexe cu privire la stocurile materiale sunt cele rezultate din contabilitate;
  • la conturile de decontări se urmăreşte să se asigure că datoriile şi creanţele sunt corect evidenţiate, evaluate şi clarificate. Pentru aceasta se analizează balanţele de verificare şi se controlează dacă s-a solicitat confirmarea soldurilor anuale de la principalii clienţi şi furnizori, existenţa unor eventuale creanţe sau obligaţii prescrise etc;
  • la conturile de trezorerie: în cazul conturilor de disponibilităţi băneşti se controlează concordanţa evidenţei cu extrasele de cont bancare, avându-se în vedere eventualele modificări efectuate pe extrasele respective fără certificarea băncii. Conform legii, cenzorii sunt obligaţi să efectueze în fiecare lună şi pe neaşteptate control asupra casei şi existenţei titlurilor şi valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune sau depozit. Inspecţia lunară a casieriei are în vedere: numerarul existent, în prezenţa celor în drept şi se compară cu soldul care figurează în registrul de casă; dacă documentele prezentate la justificarea soldului de casă în ziua inspecţiei casei au aprobările legale; frecvenţa depunerii numerarului la bancă şi dacă operaţiunile respective sunt în concordanţă cu cele reflectate în extrasul de cont; eventualele solduri sunt debitoare anormal de mari ale contului „Casa” şi cauzele acestor anomalii; obţinerea de la casieri a explicaţiilor cu privire la eventualele diferenţe constatate în urma controlului numerarului existent în casă; existenţa altor valori gestionate de casieri care sunt proprietatea societăţii, ori sunt primite în gaj, depozit, cauţiune;
  • la conturile de cheltuieli, venituri şi rezultate financiare, controlul cenzorilor are ca obiective: separarea operaţiilor privind exerciţiile financiare şi dacă, veniturile şi cheltuielile perioadei de raportare sunt corect contabilizate şi reflectate în situaţiile financiare anuale sau raportările semestriale, respectarea reglementărilor de ordin fiscal şi corecta stabilire a profitului şi destinaţiilor acestuia; stabilirea impozitului pe profit şi a celorlalte obligaţii faţă de bugetul statului;
  • controlul bilanţului contabil anual, al contului de profit şi pierderi şi a notelor explicative prezentate de Consiliul de administraţie urmăreşte dacă soldurile din balanţa sintetică a conturilor sunt corect preluate în bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi notele explicative sunt întocmite şi prezentate conform normelor metodologice legale şi cuprind toate datele.

Pe baza controlului efectuat în cursul anului, precum şi a altor elemente apreciate ca necesare în vederea obţinerii unor concluzii corecte cu privire la situaţia patrimonială şi financiară a societăţii comerciale, cenzorii elaborează raportul de control al bilanţului contabil anual, care se prezintă Adunării Generale a Acţionarilor. În  acest raport,  pe  lângă  concluzii  şi  eventuale  sugestii  şi propuneri, cenzorii se pronunţă, pe baza controlului efectuat pe parcursul anului, dacă: bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi concordă sau nu cu datele din contabilitate; contabilitatea este ţinută cu respectarea normelor legale; evaluarea   patrimoniului este făcută conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.

Cenzorii propun Adunării Generale a Acţionarilor aprobarea situaţiilor financiare anuale, confirmă propunerile Consiliului de Administraţie cu privire la destinaţiile profitului şi sugerează altele, bazate pe analiza şi cunoaşterea temeinică a situaţiei economico-financiare a societăţii comerciale.

Raportul cenzorilor cuprinde referiri la situaţiile în care elementele patrimoniale şi alte operaţiuni, care privesc exerciţiul financiar, nu sunt corect reflectate în contabilitate şi în bilanţul contabil, ca urmare a neţinerii corecte şi la zi a contabilităţii, precum şi cele de imposibilitate de a emite concluzii cu privire la bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, generată de faptul că deşi s-au solicitat Consiliului de Administraţie şi compartimentelor de resort documente şi situaţii asupra mersului operaţiunilor financiare, acestea nu au fost prezentate.

Controlul efectuat, constatările rezultate şi măsurile propuse se consemnează de cenzori în registrul deliberărilor şi constatărilor, în care se specifică întinderea sondajelor prin menţionarea perioadelor cuprinse în control şi a documentelor analizate.

Cenzorii au şi alte obligaţii, cum sunt: să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când nu a fost convocată de administratori; să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare şi putând să insereze în ordinea de zi propunerile pe care le consideră necesare; să vegheze ca prevederile legii contractului de societate sau statutului să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori.

Într-o societate pe acţiuni cenzorii mai au obligaţia:

  • să întocmească proces verbal pentru constatarea numărului acţiunilor la purtător depuse de acţionari şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi statut pentru tinerea adunării generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător, au dreptul la vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin statut sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin cinci zile înainte de adunare Acţiunile rămân depuse până la adunarea generală, dar nu pot fi reţinute mai mult de 10 zile de la data acesteia;
  • să elibereze administratorilor un certificat din care rezultă depunerea garanţiei, care  le  este  necesar pentru  depunerea semnăturilor la Registrul Comerţului;
  • să controleze faptele ce le sunt reclamate de oricare acţionar şi le dacă găsesc reale, să le  aibă în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală. Dacă reclamaţia este făcută de acţionari ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă statutul prevede astfel, cenzorii prezintă observaţiile şi propunerile lor asupra faptelor reclamate. Dacă cenzorii socotesc întemeiată şi urgentă reclamaţia acţionarilor ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, convoacă imediat adunarea generală. În caz contrar, ei reclamă la prima adunare care ia hotărâre, asupra celor reclamate;
  • împreună cu ceilalţi administratori, să delibereze în prezenţa a două treimi şi cu majoritate absolută, să procedeze la numirea unui administrator provizoriu până la convocarea adunării generale, în caz de vacanţă a unuia mai multor administratori.

Modul de lucru al cenzorilor pentru obligaţiile stabilite de lege este separat, cu excepţia raportului ce trebuie prezentat adunării generale care se elaborează împreună, pe bază de deliberări.

Pentru finalizarea constatărilor controlului, cenzorii aduc la cunoştinţa administratorilor, neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată. Cazurile mai importante se prezintă adunării generale.

Cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administrator o situaţie despre mersul operaţiunilor şi să participe la adunările administratorilor, fără drept de vot.

Cenzorilor le este interzis să comunice acţionarilor în particular sau terţilor datele referitoare la operaţiile societăţii constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.

Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. Revocarea lor se poate face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunările extraordinare.

Răspunderea cenzorilor este similară cu cea a administratorilor, în limita mandatelor   încredinţate. În acest context legal, cenzorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

  • realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
  • existenţa reală a dividendelor plătite;
  • existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor întocmire (societăţile comerciale pe acţiuni trebuie să ţină: registrul acţionarilor, registrul acţiunilor, registrul obligaţiunilor, registrul şedinţelor şi deliberărilor adunării generale a acţionarilor, registrul şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie, registrul şedinţelor şi deliberărilor comitetului de direcţie, registrul deliberărilor şi constatărilor făcute de comisia de cenzori); evidenţa acţiunilor şi obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată este ţinută de un registru independent privat;
  • exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
  • stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate şi statutul le impun.

Acţiunea în răspundere împotriva cenzorilor aparţine şi creditorilor, însă numai în caz de faliment al societăţii.

O persoană nu poate funcţiona ca cenzor în mai mult de trei societăţi concomitent. Persoana care nu respectă această interdicţie pierde de drept calitatea   de cenzor obţinută prin depăşirea numărului legal, în ordinea cronologică a numirilor şi este condamnată în folosul statului, la plata remuneraţiei şi la restituirea sumelor încasate.

Membrii comitetului de direcţie şi directorii unei societăţi nu pot fi, fără autorizarea Consiliului de Administraţie, cenzori în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect, sub pedeapsa revocării şi răspunderii pentru daune.

Acţiunea în răspundere contra cenzorilor aparţine Adunării Generale care desemnează şi persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

Constituie infracţiuni privitoare la societăţile comerciale şi se pedepsesc cu închisoare sau amendă, următoarele fapte omisive sau comisive, ale cenzorilor:

  • neconvocarea Adunării Generale, ordinare sau extraordinare când nu a fost convocată de administrator;
  • arătarea cu rea credinţă în prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului ori în adunările generale, a unor fapte neadevărate asupra constituirii societăţii, asupra condiţiilor economice sau ascunderea cu rea-credinţă a acestor fapte în tot sau în parte;
  • împrumutarea sub orice formă, fie direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea la care sunt cenzori, ori obţinerea unor garanţii pentru datorii proprii;
  • acceptarea cu ştiinţă sau păstrarea însărcinării de cenzori, iar dacă au
    fost aleşi decad din mandatul lor atunci când: sunt rude sau afini până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorului; primesc sub orice formă pentru alte funcţii decât aceea de cenzori, un salariu sau o remuneraţie de la administrator sau de la societate; sunt persoane incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, etc.
  • exercitarea funcţiei de cenzori cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilitate

 

3. Auditul intern la societăţile comerciale

Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale care intră sub incidenţa reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate sunt auditate de auditori financiari, persoane fizice sau juridice, în condiţiile prevăzute de lege. Aceste societăţi comerciale trebuie să-şi organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Românie în acest scop.

La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse auditului financiar, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor va hotărî fie contractarea auditului financiar, fie numirea cenzorilor.

Загрузка...