Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă. În acest scop, se stabileşte un raport între resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe, şi nevoile sociale

Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În mod similar, autorităţile publice locale identifica acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic.

De asemenea, bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.

La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate între ele care alcătuiesc un sistem.

   Sistemul bugetar  reprezintă ansamblul bugetelor întocmite într-o ţară, relaţiile de interdependenţă existente între componentele sale şi între acestea şi mediul extern, precum şi metodele, procedeele şi instituţiile prin intermediul cărora se pun la dispoziţia autorităţilor publice (centrale şi locale) resursele financiare necesare realizării obiectivelor  de dezvoltare economică şi socială a ţării.  

Structura sistemului bugetar al unui stat este determinată de structura organizatorică a acestuia.

În statele de tip unitar există un sistem bugetar organizat în două trepte (niveluri): bugetul administraţiei centrale de stat şi bugetele locale corespunzătoare unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică.

Bugetul administraţiei centrale (denumit şi buget de stat, buget ordinar sau general) este alimentat din principalele impozite şi taxe, suplimentate, dacă este cazul, prin intermediul împrumuturilor publice. Din acest buget se finanţează obiective şi activităţi de interes naţional şi strategic.

Bugetele locale sunt alimentate cu resurse pe seama veniturilor proprii (impozite şi taxe locale, venituri din exploatarea întreprinderilor şi domeniilor care aparţin administraţiei locale etc.) dar şi prin transferuri de la bugetul de stat şi chiar din împrumuturi publice. Din aceste bugete sunt finanţate o serie de servicii publice de interes local.

   Sistemul bugetar în statele de tip federal este organizat în trei trepte   şi  cuprinde: bugetul federaţiei, bugetele statelor (provinciilor, landerelor, cantoanelor  sau regiunilor) membre ale federaţiei şi bugetele locale.

Sistemele bugetare din uniunile de state prezintă o particularitate aparte, datorită faptului că uniunea este formată printr-o asociere de state, care nu presupune apariţia unui nou stat, uniunea fiind fundamentată pe regula de agregare, nu şi pe cea de integrare juridică. Ca atare, fiecare stat membru (unitar sau federal) are propriul său sistem bugetar, care devine subsistem al sistemului bugetar unional, iar la nivel unional (supranaţional) se întocmeşte bugetul uniunii.

Între bugetul uniunii şi celelalte ansambluri bugetare există conexiuni în ambele sensuri. Bugetul comunităţii este alimentat pe baza unor resurse proprii (taxe vamale, prelevări agricole, o cotă parte din taxa pe valoarea adăugată încasată în statele membre) dar şi prin contribuţia statelor membre stabilită prin procedura bugetară anuală în funcţie de produsul naţional brut al fiecărui stat. Din bugetul uniunii se finanţează cheltuielile implicate de funcţionarea şi întreţinerea autorităţilor unionale, implementarea de politici agrare, structurale, sociale, interne şi externe, diverse programe de preaderare şi de lărgire a uniunii.

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între verigile sistemului bugetar, în fiecare stat, se face în funcţie de modul în care au fost delimitate atribuţiile între autorităţile centrale şi cele locale. Această delimitare nu este definitivă şi evoluează în timp şi spaţiu, tendinţa ce se manifestă fiind aceea de descentralizare şi lărgire a competenţelor organelor locale, deşi, ca excepţie, pot apărea şi fenomene inverse.  

În România, aşa cum precizează legea finanţelor publice, constituirea şi gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete, care include:

  • bugetul de stat;
  • bugetele locale;
  • bugetului asigurărilor sociale de stat;
  • bugetelor fondurilor speciale;
  • bugetul trezoreriei statului;
  • bugetelor instituţiilor publice autonome;
  • bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
  • bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
  • bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
  • bugetul fondurilor externe nerambursabile.

   Acest sistem unitar şi corelat de fonduri constituie bugetul general consolidat, rezultat prin eliminarea transferurilor între bugetele componente şi prin care se dimensionează şi se compară, la nivelul unui an, veniturile şi cheltuielile statului, precum şi a celorlalte instituţii publice.

Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate şi reunite în două categorii, respectiv:

  • Bugetul public naţional este format din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale;

Bugetul de stat este documentul elaborat şi administrat de Guvern, adoptat de Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală. Aceasta autorizează fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaţii şi pe ordonatori principali de credite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-socială a ţării şi ale politicii financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul

Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Acesta autorizeazăfluxurile financiare publice de fi)rmare a veniturilor, pe baza contribuţiilor şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane juridice şiflzice, şi de repartizare a acestora pe destinaţii.

Bugetele locale sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale.

 Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. Consolidarea bugetară se referă la operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetarîn vederea evitării dublei evidenţieri a acestora. Această operaţiune include şi ajustările determinate de intrările anuale de credite externe şi rambursările ratelor de capital.

Bugetul general consolidat cuprinde:

  1. Bugetul public national
  2. Bugetele fondurilor speciale – se întocmesc în vederea fianntării anumitor obiective si actiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale.
  3. Bugetul trezoreriei statului - este documentul în care sunt înscrise veniturile şi cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale
  4. Bugetele instituţiilor publice autonome - includ veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de drept public.
  5. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz - includ cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, în funcţie de sistemul de finanţare şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome sau veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce primesc subvenţii de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome.
  6. Bugetele institutiilor publice finanţate integral din venituri proprii – sunt documentele în care sunt prevăzute si aprobate veniturile si cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea instituţiilor publice auto­nome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artis­tice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.
  7. Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate direct sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice - sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile creditelor externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice
  8. Bugetele fondurilor externe nerambursabile - sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate.

Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri şi chel­tuieli. Acestea, consolidate la nivel naţional, evidenţiază fondurile financiare publice şi nivelul efortului financiar public estimat, urmărindu-se asigurarea echilibrului între nevoile şi resursele publice.

Este cunoscut faptul că volumul total al resurselor financiare publice reprezintă limite minime ce pot fi depăşite, fiind determinate de nivelul cheltuielilor publice totale.

Spre deosebire de veniturile publice, cheltuielile publice reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite, întrucât aceasta ar genera dezechilibru la nivelul bugetului public.

Загрузка...