Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Sub aspectul conţinutului, procesul bugetar reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de instituţiile abilitate ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicată de autoritatea guvernamentală.

            Se impune, aşadar, existenţa cadrului juridic care să reglementeze pe de o parte categoriile şi nivelul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor percepute de la persoanele fizice şi juridice, iar pe de altă parte destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile bugetare în vederea furnizării bunurilor şi serviciilor publice.

            Etapele consecutive ale procesului bugetar se referă la:

  1. Elaborarea proiectului de buget;
  2. Aprobarea bugetului;
  3. Execuţia bugetului;
  4. Încheierea execuţiei bugetului;
  5. Controlul execuţiei bugetului;
  6. Aprobarea execuţiei bugetului.

            Dincolo de unele particularităţi care pot exista într-o ţară sau alta generate de nivelul de dezvoltare a democraţiei şi de experienţa acumulată în domeniul finanţelor publice, procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune care îi conferă trăsăturile specifice unui proces:

  1. a) are caracter decizional
  2. b) are caracter democratic
  3. c) este preponderent
  4. d) este un proces cu continuitate ciclică
  5. e) este un proces de larg impact public cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic ce se manifestă atât în plan social, cât şi economic

În derularea procesului bugetar, responsabilităţile revin Parlamentului, Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, autorităţilor admi­nistraţiei publice locale, precum şi ordonatorilor de credite

Parla­mentul este organul legislativ compus din două camere şi constituit din reprezentanţi ai diferitelor par­tide politice aleşi prin votul cetăţenilor. Acesta adoptă:

  1. legile bugetare anuale elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta; în cazul în care, legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către Parlament până, cel târziu, la data de 15 decembrie a anului, anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul solicită Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. În cadrul dezbaterilor nu se aprobă amendamente la legile bugetare anuale care determină majorarea nivelului deficitului bugetar.
  2. legile rectificative;
  3. legile contului general anual de execuţie.

 Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a adminis­traţiei publice.

Acesta are următoarele competente si responsabilităti:

  1. stabileşte politica fiscal-bugetară luând în considerare perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în programul de guvernare acceptat de Parlament;
  2. elaborează raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii trei ani;
  3. elaborează proiectele legilor bugetare anuale şi le transmite spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de Legea finanţelor publice;
  4. exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice examinând, periodic, execuţia bugetară şi stabilind măsuri pentru menţi­nerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar;
  5. supune proiectele legilor de rectificare şi ale contului general anual de execuţie spre adoptare Parlamentului;
  6. dispune utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe bază de hotărâri.

Autorităţile Administraţiei publice locale se referă la consiliile locale, consiile judetene şi Consiliul general al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.

Acestia formulează propuneri de transferuri consolidabile şi de sume defalcate pe care le comunică Ministe­rului Finanţelor Publice.

Ministerul Economiei si Finanţelor este organul de spe­cialitate al ad­ministraţiei pu­blice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică stra­tegia şi Pro­gramul de gu­vernare în domeniul finan­ţelor publice. Este un minis­ter cu rol de sinteză, in­stituţie publică cu personalitate juridică.

Acesta are următoarele competente si responsabilităti:

  1. coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guver­nului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
  2. dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal- bugetare;
  3. emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;
  4. emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;
  5. solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
  6. aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
  7. analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
  8. furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza flmdamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
  9. asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
  10. avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte normative, care conţin implicaţii financiare;
  11. stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;
  12. blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
  13. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;
  14. colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angaja­mentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;
  15. prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluri de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe;
  16. participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăţi;

Ordonatorii de credite sunt reprezentati de miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale ad­ministraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii institu­ţiilor publice autonome. Acestia sunt ordonatorii prin­cipali de credite;

Conducătorii insti­tuţiilor publice cu per­sonalitate juridică din subordinea ordonato­rilor principali de cre­dite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite.

Rolul ordonatorilor de credite:

  • ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite. Ordonatorii principali repartizează creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţionale, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestml al doilea după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.
  • ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;
  • ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condicile stabilite prin dispoziţiile legale.

Responsabilităţile ordonatorilor de credite:

  1. ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi respectarea dispoziţiilor legale;
  2. ordonatorii de credite răspund de:
  3. angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate;
  4. realizarea veniturilor;
  5. angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
  6. integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
  7. organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
  8. organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;
  9. organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
  10. organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

Potrivit Legii finanţelor publice, ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau secretarilor generali, împuterniciţi în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite precizează limitele şi condiţiile delegării.

În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare faţă de ordonatorii principali de credite şi sunt ierarhic superior faţă de cei terţiari de credite. Aceşti ordonatori nu au o relaţie directă cu bugetul de stat, dar, din creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace bugetare şi ordonatorilor terţiari de credite.

Загрузка...