Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Elaborarea bugetelor componente ale bugetului general consolidat se bazează, în primul rând, pe propunerile formulate de către ordonatorii principali de credite. Acestea reprezintă niveluri estimate pentru veniturile şi cheltuielile bugetare fundamentate pe baza unor metode.

Pentru a elabora un proiect de buget realist care să satisfacă cerinţele rezultate din programul de guvernare, este nece­sară folosirea unor tehnici de previziune şi de analiză la nivel macroeco­nomic care să permită evidenţierea impactului economico-social şi politic determinate de modul de procurare a veniturilor bugetare şi de nivelul şi destinaţia cheltuielilor bugetare.

Metodele (tehnicile) de previzionare a cuantumului veniturilor ce se pot realiza, depind de modul de înţelegere şi stadiul de funcţionare a eco­nomiei de piaţă şi instrumentele fiscale prin care statul doreşte să acţioneze, prin promovarea de acte normative în domeniul fiscal.

La determinarea şi previzionarea cheltuielilor bugetare metodele folosite trebuie să aibă în vedere sarcinile asumate de Guvern, prin programul de guvernare, pentru stimularea dezvoltării econornico-sociale, asigurarea unei protecţii sociale sau asumarea unei situaţii de auste­ritate, cu consecinţe care pot corecta sau agrava dezechilibrele econo­mice şi deficitele bugetare.

Pentru determinarea cuantumului veniturilor ce urmează a fi prevă­zute în bugetul de stat (ce reprezintă necesităţile de resurse financiare) şi nivelul cheltuielilor ce pot fi finanţate din bugetul de stat, în practica financiar-bugetară se folosesc metode clasice, cât şi metode moderne bazate pe analiza cost-avantaje, finanţarea pe bază de programe şi alte studii de eficienţă.

Între metodele clasice ce se pot folosi se pot enumera:

- metoda automată, care presupune că fundamentarea indicatorilor bugetari pentru anul bugetar „N” se realizează pe baza veniturilor si cheltuielilor anului „N-2”, al cărui exercitiu a fost încheiat, întrucât nu se cunosc realizările anului în curs „N-1”.

Chiar dacă această metodă este ușor de aplicat pentru că nu necesită un volum mare de lucrări, dacă avem în vedere faptul că propunerile pentru anul următor se fac în anul curent, iar datele privind execuţia bugetară, luată ca nivel de orientare, se referă la anul precedent, fără a ţine seama de evoluţia economică a anului în care se fac propunerile de proiect de buget pentru anul următor, această metodă este dezavantajoasă şi anacronică mai ales într-o economie instabilă.

metoda majorării (diminuării) presupune că pentru fundamentarea bugetului anului „N” să se realizeze prin aplicarea ritmului mediu anual de creștere sau de descreștere a indicatorilor bugetari la veniturile si cheltuielilor bugetare ale anului în curs „N-1”. Ritmul mediu se calculează pe baza rezultatelor executiei bugetare într-un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi. Această metodă are dezavantajul că necesită un volum mare de lucrări, iar prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru că nu pot fi previzionati în totalitate si într-un volum real toti factorii imprevizibili ce pot apărea între timp.

metoda evaluării directe ce presupune efectuarea de calcule concrete pentru fiecare sursă de venit, estimarea făcându-se ţinând seama atât de execuţia preliminată pe anul în curs, dar şi de previziunile în domeniul economic şi social în anul următor şi de propunerile făcute de executiv către legislativ cu privire la necesarul de resurse financiare pentru finanţarea acţiunilor şi activităţilor economico-sociale prevăzute în programul de guvernare pe anul următor.

Dimensionarea prevederilor indicatorilor bugetari trebuie să se reali­zeze în directă corelaţie cu nivelul produsului intern brut previzionat pentru anul următor, în condiţiile unei rate estimate a inflaţiei şi a unui curs de schimb previzibil al monedei naţionale.

La evaluarea cheltuielilor din fondurile bugetare nu trebuie urmărit în special, creşterea acestora în funcţie de influenţa ratei inflaţiei sau a scă­derii cursului de schimb a monedei ci trebuiesc avute în vedere reducerea acestora la nivelul strict necesar, creşterea eficienţei şi economicităţii lor, precum şi la suportarea acestora pe seama altor surse de finanţare.

Folosirea acestor metode clasice de elaborare şi aprobare a buge­tului de stat implică sau mai mult impun rectificări periodice în funcţie de realizarea indicatorilor bugetari, nivelul realizării veniturilor şi stadiul efec­tuării cheltuielilor pe parcursul execuţiei bugetului de stat, rectificări ce trebuiesc supuse aprobării puterii legislative.

Загрузка...