Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Operaţiunile pasive reprezintă operaţiunile de constituire a resurselor.

Principalele operaţiuni pasive la nivelul băncilor comerciale şi la nivelul Trezoreriei Statului pot fi grupate două categorii:

  1. resurse depozit - constituite din conturile curente şi de depozit ale diferitelor persoane care au dreptul şi/sau obligaţia să le deschidă;
  2. resurse nedepozit - formate din împrumuturi şi alte tipuri de resurse la care se face apel în situaţia în care resursele depozit nu sunt suficiente pentru acoperirea necesităţilor.

Altfel spus, putem considera resursele depozit ca fiind resursele ordinare, cele la care se face în mod obişnuit apel, iar cele nedepozit ca fiind resursele extraordinare, ce se utilizează doar în cazul în care resursele depozit sunt insuficiente.

Atât băncile comerciale cât şi Trezoreria Statului apelează la ambele tipuri de resurse, diferenţa fiind componenţa acestora.

 Resursele depozit sunt formate din două componente:

  1. componenta obligatorie;
  2. componenta voluntară.

Componenta obligatorie este generată de legislaţia în vigoare care prevede obligativitatea anumitor persoane de a-şi deschide conturi curente şi/sau de depozit la băncile comerciale şi, respectiv, la Trezoreria Statului.

În ceea ce priveşte băncile comerciale, componenta obligatorie este formată din conturile agenţilor economici obligaţi prin lege să-şi deschidă un cont la bancă dacă doresc să efectueze încasări şi plăţi peste un anumit plafon.

Pentru Trezoreria Statului componenta obligatorie este formată din:

  1. conturile curente ale instituţiilor publice. Astfel, conform legislaţiei în vigoare, instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului. De asemenea, legea precizează şi faptul că este interzis instituţiilor publice să efectueze aceste operaţiuni prin băncile comerciale. Există de la această regulă o singură excepţie reprezentată de conturile escrow deschise cu avizul Ministerului Finanţelor Publice la o bancă agreată de instituţiile finanţatoare externe sau interne, în care se colectează veniturile sau alte disponibilităţi încasate de către instituţiile publice în limita unor sume, în lei sau în valută, în condiţii stabilite prin convenţii încheiate între părţi.
  2. conturile curente ale agenţilor economici. În cazul în care agenţii economici livrează bunuri, prestează servicii sau execută lucrări pentru instituţiile publice, pentru a primi contravaloarea acestora sunt obligaţi să aibă cont deschis la unitatea teriotorială a trezoreriei statului în raza căreia sunt înregistraţi fiscal.

Statul garantează efectuarea acestor operaţiuni în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. În plus, pentru a nu crea distorsiuni în ceea ce priveşte fructificarea disponibilităţilor, Trezoreria Statului, întocmai ca şi băncile comerciale, acordă dobândă pentru disponi­bilităţile păstrate de agenţii economici şi instituţiile publice în conturile deschise la ea. Totuşi, fiind o bancă a statului ce are drept scop gestionarea banului public, legislaţia impune anumite reguli privind utilizarea disponibilităţilor din conturile agenţilor economici deschise la trezoreria Statului. Astfel, aceştia pot utiliza sumele încasate în conturile deschise la unităţile trezoreriei statului în următoarea ordine: pentru achitarea drepturilor de natură salarială, prin transferul sumelor aferente în conturile deschise la bănci, cu excepţia impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, pentru achitarea obligaţiilor către bugetul de stat şi celelalte bugete, iar sumele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la bănci.

Componenta voluntară este formată din totalitatea conturilor curente sau de depozit deschise la cererea deţinătorilor lor, fără ca aceştia să fie constrânşi de legislaţia în vigoare.

În ceea ce priveşte băncile comerciale componenta voluntară este formată din totalitatea conturilor curente sau de depozit deschise de persoanele fizice şi juridice la libera lor alegere. Caracterul voluntar al acestei componente se manifestă la două niveluri:

  1. în primul rând, persoanele fizice şi juridice decid dacă să-şi deschidă astfel de conturi sau nu;
  2. în al doilea rând, acestea decid asupra băncii pe care o vor alege pentru a-şi deschide contul.

Pentru Trezoreria Statului componenta voluntară este formată din conturile de depozit deschise pe bază de convenţie de instituţiile publice.

Pentru instituţiile publice, caracterul voluntar se manifestă pe un singur nivel, respectiv cel al alegerii de a-şi constitui sau nu depozitul, întrucât acestea nu pot alege între Trezoreria Statului şi o altă bancă pentru a fructifica disponibilităţile prin depozite.

 Resursele nedepozit

În cadrul resurselor nedepozit există diferenţe semnificative între băncile comerciale şi Trezoreria Statului.

Operaţiunilor pasive specifice Trezoreriei Statului sunt:

  1. Depozite pe termen scurt de la bănci sau alte instituţii financiare, atrase prin intermediul procedurilor bilaterale

Trebuie să subliniem încă de la început că, deşi portă denumirea de depozite, aceste resurse nu aparţin categoriei de resurse depozit întrucât nu se atrag în mod normal de către trezorerie ci numai în situaţia apariţiei unui deficit de lichidităţi. Tranzacţiile desfăşurate prin intermediul proce­durilor bilaterale nu sunt, de regulă, anunţate public. Acestea se efectuează prin negociere directă între Ministerul Finanţelor Publice şi banca respectivă.

Decizia privind atragerea de depozite pe termen scurt de la bănci este luată în preziua apariţiei lipsei de lichidităţi sau cel mai târziu în ziua respectivă. Limitele de negociere privind suma atrasă, perioada şi nivelul maxim al ratei dobânzii (marja de negociere) se stabilesc în ziua respectivă în funcţie de condiţiile pieţei şi de necesarul de atras pentru asigurarea lichidităţilor în contul curent general al Trezoreriei Statului.

Negocierea elementelor de referinţă (sume atrase, nivelul dobânzii, perioada pentru care este atras depozitul şi scadenţa acestuia) se efectuează având la bază ca element de referinţă tabloul Reuters cu privire la nivelul dobânzilor care se tranzacţionează în piaţă astfel încât dobânzile negociate să poată fi comparabile cu acestea. După confirmarea atragerii depozitului se încheie o convenţie între Ministerul Economiei şi Finanţelor şi banca respectivă, în care se menţionează volumul depozitului, perioada, rata dobânzii, scadenţa, precum şi contul în care se efectuează rambursarea capitalului şi plata dobânzii..

  1. Emisiunile de certificate de trezorerie

În cadrul emisiunilor de certificate de trezorerie trebuie să se facă distinctie între:

  • emisiunile de certificate de trezorerie pentru finanţarea deficitului bugetar;
  • emisiunile de certificate de trezorerie pentru acoperirea necesarului de lichidităţi al trezoreriei.

În ceea ce priveşte emisiunile de certificate de trezorerie efectuate pentru acoperirea necesarului de lichidităţi al trezoreriei, acestea sunt efectuate conform regulamentului privind operaţiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată, aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor, al Guvernatorului Băncii Naţionale a României şi al preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Aceasta operaţiune va fi autorizată de ministrul finanţelor prin ordin de emisiune şi va fi făcută publică cel târziu în ziua lucrătoare înaintea datei de organizare a licitaţiei. Certificatele se emit pe o perioadă de maximum 30 de zile, cu decontare în aceeaşi zi, în ziua următoare sau la două zile lucrătoare de la data tranzacţiei.

  1. Operaţiunile repo

Operaţiunile repo reprezintă un element nou în gestiunea activităţii Trezoreriei. El a fost introdus abia în anul 2002 în scopul lărgirii ariei instrumentelor ce pot fi utilizate pentru echilibrarea soldului contului curent general al Trezoreriei Statului. Aceste operaţiuni sunt importate din practica băncilor.

Operaţiunile repo constau în vânzarea unor titluri de valoare (procurându-se astfel resurse) cu angajamentul ferm al răscumpărării acestora la un termen prestabilit. Având în vedere instabilitatea pieţei financiare româneşti singurele titluri de valoare ce au fost acceptate, pentru realizarea de operaţiuni repo de către băncile comerciale, au fost titlurile de stat.

Astfel, dacă Trezoreria Statului ar apela la operaţiunile repo ar însemna practic să colateralizeze un împrumut cu propriile active (titlurile de stat fiind instrumente proprii ale Trezoreriei Statului).

Acest lucru este însă interzis de Regulamentele BNR. Astfel, datorită întârzierii unor prevederi legislative prin care să se admită şi alte titluri de valoare în cadrul operaţiunilor repo, acest procedeu este mai puţin utilizat.

  1. Împrumuturile pe termen lung atrase prin Trezoreria Statului pot îmbrăca mai multe forme:
  • obligaţiuni de stat emise pe piaţa internă sau extemă;
  • obligaţiuni de stat emise în baza unor acte normative speciale pe piaţa internă şi externă;
  • împrumuturi acordate de către instituţiile financiare internaţionale.

Aceste împrumuturi nu sunt destinate echilibrării trezoreriei ci unor necesităţi ale statului, printre care:

  • finanţarea deficitului bugetului de stat;
  • refinanţarea datoriei publice;
  • finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei ş.a.

Marea majoritate a operaţiunilor pasive prezentate mai sus se regăsesc în contul curent general al Trezoreriei Statului deschis la BNR. Există, însă, o excepţie în ceea ce priveşte disponibilităţile în valută gestionate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, provenite din împrumuturi interne şi externe contractate de stat, destinate finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice, precum şi din alte surse prevăzute de lege. Astfel, acestea se păstrează la Banca Naţională a României în conturi purtătoare de dobândă, care funcţionează în afara contului curent general al Trezoreriei Statului şi se utilizează pe măsura necesităţilor.

Загрузка...