Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pe piaţa cu concurenţă perfectă mărimea preţului este o mărime fixată de echilibrul dintre cerere şi ofertă şi este o mărime dată pe care o acceptă atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii.

Condiţia care reflectă mărimea preţului este P=AR=MR, adică preţul reprezintă încasările medii sau încasările marginale fiindcă mărimea lui este o mărime stabilită pe piaţă şi nu poate fi influenţată de nici unul din participanţii la tranzacţii.

În cadrul pieţei concurenţiale fiecare firmă va tinde să-şi maximizeze profitul care reprezintă diferenţa dintre încasările totale şi costul total (Pf=TR-TC).

Echilibrul pieţei caracterizată de concurenţa perfectă se realizează, pe termen scurt, în cazul în care cantitatea cerută dintr-un bun considerat este egală cu cantitatea oferită din acel bun. Dacă notăm prin C(Px) cantitatea cerută din bunul x la preţul Px, iar prin O(Px) cantitatea oferită din bunul x la preţul Px, condiţia de echilibru al pieţei cu concurenţă perfectă este C(Px)=O(Px). Această condiţie determină simultan preţul de echilibru şi cantitatea corespunzătoare acestuia. Deseori, preţul de fapt practicat de agenţii economici poate să nu fie acelaşi cu preţul de echilibru.

Metodele de fundamentare a preţului în condiţiile de monopol sunt:

  1. Pentru a asigura profitul maxim firma determină volumul producţiei care corespunde egalităţii dintre MR şi MC;
  2. Maximizarea cifrei de afaceri prin reducerea preţului cu scopul de a obţine profituri imediate, mai puţin ridicate, chiar să rişte pierderi uneori, pentru a­şi proteja situaţia de monopol şi de evita apariţia concurenţilor în ramură.
  3. Gestiunea la echilibru, care presupune egalarea preţului cu costul unitar şi atingerea pragului de rentabilitate. Strategia se aplică în cazul vânzării ultimelor cantităţi pentru evitarea creării stocurilor de mărfuri.
  4. Discriminarea prin preţ ce se manifestă atunci când firma vinde aceleaşi produse la preţuri diferite pe pieţe diferite cu scopul sporirii vânzărilor. Elementele de bază care determină varietatea preţurilor sunt: consumatorul, produsul, localizarea şi timpul.

Discriminarea între consumatori se bazează pe intensitatea cererii, pe de o parte, care diferă la un cumpărător faţă de altul, şi de informaţia diferită pe care aceştia dispun, pe de altă parte. Preţuri diferite solicitate pentru variante diferite de produs se manifestă atunci când niveluri diferite de preţ sunt cerute pentru versiuni

diferite ale aceluiaşi bun, dar la care schimbările suferite de marfa respectivă sunt ineficiente pentru a justifica diferenţa de preţ. Se pot manifesta preţuri discriminatorii în funcţie de locul diferit în care se practică. De exemplu, locurile într-o sală de teatru sunt diferit evaluate deşi au solicitat aceleaşi cheltuieli de instalare. Diferenţele de preţ se datorează intensităţii diferite a cererii. Dacă s-ar fi solicitat un preţ relativ ridicat pentru toate locurile în sală, rândurile apropiate de scenă ar fi pline iar celelalte libere. În caz contrar, spectatorii s-ar considera îndreptăţiţi să ocupe locurile după regula primului sosit. Preţuri discriminatorii pot fi utilizate în diferite momente de timp ca efect al cererii care cunoaşte intensităţi diferite de timp (zi, sezon). De exemplu, pentru convorbirile telefonice se percep taxe mai reduse seara decât în cursul zilei, sau taxe diferite la sfârşit de săptămână faţă de zilele lucrătoare.

Indiferent de forma sub care se întâlneşte discriminarea prin preţ, pentru ca strategia să fie eficientă firma care apelează la această variantă trebuie să asigure îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:

  • Piaţa trebuie să fie segmentată, iar segmentele de consumatori să prezinte diferite intensităţi ale cererii pentru unul şi acelaşi produs;
  • Să nu existe nici o modalitate prin care cumpărătorii care au plătit un preţ mai mic să revândă produsul la un nivel d preţ mai ridicat;
  • Să nu existe nici o posibilitate pentru concurenţă de a domina şi câştiga segmentul de consumatori căruia firma i-a vândut produsul la preţul mai înalt.

Există trei tipuri de discriminare prin preţ:

  1. discriminarea de gradul 1 sau perfectă - este situaţia în care preţul este ajustat exact la cât este dispus clientul să plătească şi se poate întâlni în cazul cumpărării unor cantităţi reduse de bunuri. Practicarea acestui tip de discriminare necesită ca firma monopolistă să cunoască cererea fiecărui consumator pentru bunurile şi serviciile sale, încercând să determine consumatorii să plătească preţul maxim şi să obţină tot surplusul consumatorului

Prin această practică se încearcă majorarea încasărilor şi a profitului. Există aşa-zisa discriminare personală ce se poate realiza, spre exemplu, prin perceperea de către medici a unor onoraţii diferite, în funcţie de venitul consumatorului sau discriminare materială, ce se realizează prin stabilirea unor tarife diferite pentru energia electrică consumată în scopuri casnice, respectiv industriale sau tarife diferite la transporturi de persoane în funcţie de scopul desfacerii (la locul de muncă sau turism). O astfel de situaţie este posibilă numai în cazul când pieţele nu comunică între ele.

  1. Discriminarea de gradul 2 - se realizează atunci când firma monopolistă stabileşte preţuri diferite pentru cantităţi diferite de bunuri, cunoscând curba cererii pentru fiecare categorie de consumatori şi încercând să obţină o parte din „surplusul consumatorului".
  2. Discriminarea de gradul 3 - se realizează prin fixarea unor preţuri diferite pentru vânzarea aceluiaşi produs pe pieţe diferite sau în localităţi diferite, ţinând seama de distanţă, de cheltuielile de transport şi de elasticitatea cererii diferită pe pieţele respective. Discriminarea se poate realiza şi între cumpărătorii autohtoni şi cei străini stabilind preţuri mai mari pe piaţa internă şi preţuri mai reduse pe piaţa externă pentru ca firma să fie mai competitivă la export. Este cazul preţului de dumping practicat în comerţul internaţional. Această situaţie presupune vânzarea unui produs pe o piaţă externă la un preţ mai mic decât preţul la care se vinde acelaşi produs pe piaţa internă şi dă posibilitatea de a distruge concurenţii instaurând poziţia dominantă pe piaţa respectivă. Practicarea preţului de dumping face parte din activităţile atribuite concurenţei neloiale.

De asemenea, discriminarea se poate realiza şi între membrii şi nemembrii unei organizaţii, adulţi şi copii etc. Firma va distribui în aşa fel cantităţile încât să egaleze încasările marginale de pe fiecare piaţă cu costul marginal total.

Загрузка...