Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Strategiile de preţ corelate cu concurenţa - au ca suport decizional cunoaşterea politicii de preţ adoptate de către concurenţii prezenţi pe piaţă cu produse similare,substituibile şi a celorlalte produse care în viziunea cumpărătorului reprezintă alternative de cumpărare. De asemenea important este estimarea reacţiilor prealabile ale acestor 3 tipuri de concurenţă, dar în special a cererii.

Orientarea preţurilor după concurenţă reprezintă o decizie unde preţul este considerat ca o mărime dată şi nu ca o variabilă de acţiune. Sfera de aplicare a acestei practici se răsfrânge asupra pieţelor concurenţiale ale unor produse omogene, pieţelor de materii prime, pieţelor oligopoliste ale bunurilor diferenţiate când întreprinderile practică o „politică de pace" sau îşi urmează liderul. Justificarea aplicării acestei metode se referă la următoarele aspecte:

  • dacă mărimea costurilor reale nu este posibilă (sau dificilă), se alege preţul curent al pieţei, care se presupune că recuperează costul şi generează un profit echitabil firmelor ce produc acelaşi bun;
  • dacă această practică menţine armonia în sector;
  • dacă se poate cunoaşte comportamentele cererii faţă de modificarea preţului. Principalele metode de orientare a preţurilor după concurenţă sunt:
    • Orientarea după preţul mediu pe ramură. Se foloseşte în cazul pieţei cu concurenţă perfectă sau în cadrul oligopolului omogen, unde preţul pieţei este o variabilă dată, acceptată de vânzători şi cumpărători. Firmele care folosesc ceastă orientare caută să menţină un nivel de preţuri corelat cu nivelul mediu de preţuri al pieţei în speranţa că acest preţ este acoperitor al costului. Aceasta este strategia cea mai frecvent folosită în cazul exporturilor.
    • Orientarea după preţul liderului pieţei. În această situaţie este necesar de determinat tipul liderului pieţei, şi anume dacă are o poziţie dominantă sau serveşte ca ghid de orientare pentru ceilalţi concurenţi. În primul caz, firma trebuie să înregistreze costuri suficient de mici pentru a impune pieţei şi preţuri mici. Concurenţii sunt nevoiţi să practice aceleaşi niveluri de preţuri. În al doilea caz, firmele mai mici, cu o cotă de piaţă redusă ori intrate recent în competiţie, vor alinia preţurile astfel încât să fie competitive şi să reziste concurenţei. Majorarea preţurilor de către liderul pieţei va fi urmată de majorarea preţurilor de către firmele concurente, şi invers.
    • Cartelul de preţuri. În cadrul cartelului firmele se înţeleg referitor la nivelul preţului, cota deţinută de piaţă şi volumului de producţie.
    • Tenderul de preţuri. Se foloseşte atunci când mai multe firme concurează pentru

a primi un anumit contract. Tenderul reprezintă oferta de preţ propusă de către firmă, reieşind din preţurile posibile ce pot fi înaintate de firmele concurente. Ofertele de preţ sunt plasate în plicuri, care se deschid la momentul negocierilor. Contractul este oferit firmei care propune nivelul minim de preţ, care se situează uneori chiar sub nivelul costului. De obicei tenderele de preţuri se anunţă de către stat în vederea executării unor lucrări.

Загрузка...