Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În procesul de tranziţie o ţară se află în faţa unei opţiuni fundamentale în ceea ce priveşte preţurile, şi anume: ori se acceptă practicarea unor preţuri relativ mici şi stabile, dar care nu asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă, menţinând sau accentuând dezechilibrul, ori se acceptă întroducerea unui sistem nou de preţuri care va asigura acest echilibru.

În vederea echilibrării cererii cu oferta se poate acţiona şi în direcţia manipulării cererii sau ofertei. Pe linie de cerere pot fi următoarele soluţii potenţiale: reforma monetară, stimularea atragerii economiilor băneşti şi acordarea, pe seama lor, de împrumuturi agenţilor economici, folosirea unui sistem fiscal care să combată evaziunea şi specula. Pe linia creşterii ofertei, trebuie acţionat în vederea creşterii producţiei. O altă soluţie ar fi creşterea importurilor, dar ea prezintă dezavantajul reducerii rezervelor valutare a ţării. Astfel, singura modalitate pentru aplanarea dezechilibrelor dintre cerere şi ofertă a rămas să fie liberalizarea preţurilor.

În R.M. crearea unui sistem de preţuri specific economiei de piaţă a început odată cu Decretul Preşedintelui R.M. N° 256 din 26-12-1991 „Despre liberalizarea preţurilor şi tarifelor şi protecţia pieţei interne" şi a inclus 4 etape:

Etapa I - prima subetapă între 2 ianuarie - 31 octombrie 1992; a doua

subetapă între 1 noiembrie 1992 şi 29 septembrie 1993;

Etapa II - 30 septembrie 1993 până la 22 mai 1994;

Etapa III - 23 mai 1994 - 31 decembrie 1997;

Etapa IV - de la 1 ianuarie 1998.

În cadrul primei etape erau reglementate preţurile la producţia importată, conform contractelor interstatale în cadrul CSI, la producţia monopolurilor naturale (energetică, telecomunicaţii), la serviciile de transport, la producţia de primă necesitate pentru consumul populaţiei. Au fost instituite plafoane de preţuri la resurse energetice, metale preţioase, chirie, produse de panificaţie, produse lactate, ulei vegetal, zahăr, sare, medicamente. Din 15 februarie 1992 s-au eliminat subvenţiile la mezeluri fierte, s-au liberalizat preţurile la unele produse din carne, iar din 15 octombrie 1992 au fost liberalizate preţurile la unele produse alimentare (ulei, zahăr, carne).

Din anul 1993 s-a redus lista produselor agricole pentru care statul garanta preţuri minimale, acestea aplicându-se doar la grâne cu excepţia porumbului (iniţial fiind fixate preţuri minimale la cereale, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tutun, legume, struguri, animale şi păsări, lapte şi ouă). Cheltuielile de fabricaţie şi desfacere a producţiei, clasificarea lor pe elemente şi articole de calculaţie, formarea rezultatelor financiare erau determinate de Regulamentul "Cu privire la structura cheltuielilor de fabricaţie şi desfacere a producţiei (lucrărilor, serviciilor), incluse în preţul de cost şi modul de formare a rezultatelor financiare ale întreprinderilor", adoptat prin Hotărârea Guvernului N°340 din 2 iunie 1993.

Adaosul comercial aplicat de unităţile de desfacere nu depăşea 20%. Etapa 2 a întrodus schimbări esenţiale în mecanismul formării preţurilor cu amănuntul care, în afară de preţul de livrare şi adaos comercial includ deja cheltuielile de transport şi dobânda pentru credite bancare. Cota-plafon de 20% adaos comercial a fost înlocuită cu 3 nivele a cotei: cota-plafon 20% (pentru 25 tipuri de produse de primă necesitate), cota plafon 30% (pentru celelalte mărfuri în afară de mărfurile de lux) şi cota liberă (pentru mărfurile de lux). A fost schimbată baza de dimensionare a adaosului comercial: dacă la prima etapă ea constituia preţul cu ridicata a mărfii, la etapa a doua - preţul de livrare, respectiv, preţul cu ridicata majorat cu suma impozitelor indirecte. Prin Decretul Preşedintelui R.M. N°185 din 4 noiembrie 1993, în scopul protecţiei pieţei interne, ca element al preţului de import a fost implementat tariful vamal cu cotele de 5%, 10%, 30%, 50% şi 70%, urmând ca din 6 decembrie 1993 unele cote să fie anulate, iar altele reduse de 1,5 - 3 ori. Din 10 ianuarie 1994 prin Decretul Preşedintelui N°220 în structura preţului de import, în afară de taxe vamale şi TVA de 20%, a fost implementat accizul. De rând cu aceste, se ridică nivelul preţurilor reglementate de stat pentru a reduce dotările din buget, are loc liberalizarea preţurilor la majoritatea produselor alimentare şi tarifelor în transport.

În cadrul etapei 3 au fost liberalizate preţurile la pîine, lapte, medicamente. Au intervenit schimbări substanţiale în formarea preţurilor la mărfurile întreprinderilor monopoliste: aplicarea înregistrării preţurilor şi argumentarea prin nota explicativă a intenţiei de modificare a lor; utilizarea a plafoanelor rentabilităţii de 25% şi 50% şi clasificarea agenţilor economici monopolişti. Au fost eliminate ori reduse cotele impozitelor indirecte la un şir de mărfuri. Prin adoptarea Legii "Cu privire la preţul normativ al pământului" se garantează un nivel minim al preţului de vânzare pentru posesorii de terenuri agricole.

Etapa 4 a început cu întroducerea Codului fiscal (titlurile I şi II) din 1 ianuarie 1998, conform căruia a fost schimbat modul de calcul al venitului. Implementarea standardelor naţionale de contabilitate a întrodus modificări substanţiale în clasificarea şi calculul costurilor. Implementarea titlului III al Codului fiscal din 1 iulie 1998 a intervenit cu schimbări în termenii de plată a TVA şi în modul de calcul al adaosului comercial. S-a revenit la metoda anterioară prin aplicarea cotei adaosului comercial la preţul cu ridicata fără TVA.

Potrivit datelor oficiale pînă la momentul actual 20% de preţuri sunt reglementate în mod direct de stat, celelalte 80% fiind considerate preţuri libere.

Загрузка...