Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În cazul pieţei turistice jocul liberei concurenţe este îngrădit, deformat, prin înţelegeri între producători (sub egida asociaţiilor profesionale, patronale, sindicale), prin alte forme de organizare a activităţii (lanţurile integrate, voluntare), şi prin intervenţia statului cu reglementări indirecte (politica fiscală, protejarea mediului, regimul construcţiilor).

Influenţa limitată a preţurilor turistice asupra consumului poate fi explicată prin faptul că turistul nu poate aprecia măsura în care preţul corespunde calităţii serviciilor/produselor turistice şi aşteptărilor sale (datorită intangibilităţii serviciilor turistice); practic, consumatorul potenţial de turism nu poate examina produsul turistic înainte de a-l cumpăra. În plus, slaba informare a cumpărătorilor cu privire la produsul în sine la nivelul preţurilor şi la oferta concurenţei, reduce posibilitatea unor analize comparative.

În sfera turismului, se poate aprecia că există un comportament subiectiv, neraţional (determinat de factori emoţionali, psihologici), de o anumită fidelitate a consumatorilor, ceea ce îi detaşează oarecum de componenta obiectivă, materială; în acest context, într-un mod evident importanţa preţului în manifestarea consumului se reduce sensibil. Toate aceste caracteristici, argumentează necesitatea ca preţul să reflecte cu fidelitate costurile de producţie şi comercializare a produselor turistice, ca oscilaţiile lui în jurul acestor costuri să nu fie foarte ample, indiferent de raportul ofertă - cerere. De asemenea, utilizarea preţului ca instrument de politică economică în domeniul turismului, trebuie făcută cu multă atenţie, deoarece cumpărătorii nu sunt foarte receptivi la modificările acestuia sau chiar pot avea reacţii adverse. În domeniul preţurilor şi tarifelor, practica turistică cunoaşte mai multe strategii:

  1. Strategia tarifelor forfetare (globale, "totul inclus") în care se oferă turiştilor un pachet minimal de servicii obligatorii (transport, transferuri, pensiune completă, excursii în cadrul sejurului) etc., la un nivel determinat de confort şi un cost mai redus. Ca variante ale acestei strategii sunt aranjamentele tip demipensiune sau numai cazare şi mic dejun, lăsând turistului libertatea de a -şi alege unitatea de alimentaţie publică.
  2. Strategia tarifului ridicat care poate fi practicată în următoarele situaţii: o în cazul unei oferte exclusive sau limitate din punct de vedere concurenţial, de exemplu: Delta Dunării, mănăstirile din nordul Moldovei, programele "Dracula", tratamentele balneare care folosesc resurse naturale limitate; o în cazul unei oferte de lux cu un grad ridicat de confort, accesibilă numai anumitor categorii de turişti. 3. Strategia tarifului scăzut, moderat, poate fi folosită ca: o strategie de "lansare", "de impulsionare" - tactica de pătrundere pe piaţă fiind aplicată în general de agenţiile de turism pentru un produs turistic determinat şi pentru o perioadă limitată de timp, urmând ca atunci când poziţiile au fost consolidate tariful să crească la un nivel cât mai competitiv.

Această strategie poate provoca însă şi reţineri din partea unei categorii de clientelă din neîncrederea în calitatea serviciilor oferite sau din considerente de prestigiu. o stategia de stimulare a cererii de servicii destinate unor anumite segmente de clientelă cu venituri mai modeste (ca urmare a tendinţei tot mai pronunţate de pătrundere în circulaţia turistică a acestor categorii de consumatori). Se include aici: turismul de masă, turismul social, turismul de tineret; acestor turişti li se oferă servicii de o clasă de confort adecvată puterii lor de cumpărare datorită folosirii unor capacităţi complementare de cazare şi a unor meniuri standard. Ea se combină cu strategia diferenţierii pe sezoane a tarifelor, completată cu strategia diferenţirerii pe segmente de turişti (persoane de vârsta a treia şi familii cu copii cărora li se poate acorda o serie de facilităţi la serviciile de transport, cazare, masă şi agrement).

  1. Stategia tarifelor diferenţiate - este tactica aplicării unor preţuri şi tarife care se diferenţiază după: - criterii temporale (sezon, extrasezon, pre-, post - sezon); - natura ofertei; - gradul de confort (produse turistice de lux); - conţinutul sau componentele pachetului de servicii. Strategia tarifelor psihologice, de exemplu 495 euro în loc de 500 euro, în care presupusa pierdere se compensează printr-un număr mai mare de înscrieri datorită situării tarifului sub pragul psihologic de 500 euro.
  2. Strategia tarifului de monopol care se poate utiliza în cazul unor produse turistice în exclusivitate (exemple: programul "Dracula" sau tratamente geriatrice). 6. Strategia tarifelor magice se referă la tarifele a căror valoare se termină în cifra 9, fiind considerate de specialişti tarifele care „ameţesc" consumatorii.

Componenta de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia publică se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi în ce priveşte ridicarea calităţii servirii turistice în condiţii de înaltă frecventă. Se tinde din ce în ce mai mult, ca alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologică propriu-zisă, să îndeplinească şi unele funcţii de agrement, odihnă, recreere - în general, de petrecere a timpului liber. Ţinând cont de faptul că turistul cheltuieşte o parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule, 20-25%) în unităţile de alimentaţie publică, o atenţie deosebită se acordă atracţiei pe care acestea o exercită, contactelor sociale ce se pot realiză în cadrul lor.

Загрузка...