Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru a se da o imagine fidelă  patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, trebuie respectate cu bună credinţă regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile cum sunt:

Principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire. Atunci când funcţionarea este delimitată în timp sunt menţionate datele de începere şi de încetare a activităţii. Dacă conducerea nu intenţionează şi nu este obligată să lichideze întreprinderea s-au să reducă esenţial volumul de producere, atunci se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare care sunt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care întreprinderea intenţionează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiţionale de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se va recurge la utilizarea aşa ziselor valori de lichidare, care de obicei sunt mai mici decât valoarea de bilanţ. De exemplu, în cazul funcţionării normale a întreprinderii, mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la valoarea de intrare diminuată cu suma uzurii acumulate, iar în cazul lichidării întreprinderii acestea vor fi evaluate  la valoarea de vânzare (lichidare).

Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Acest principiu asigură aplicarea pentru aceleaşi elemente, structuri, domenii de activitate etc., a aceloraşi metode de la o perioadă de gestiune la alta. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o profundă motivaţie, cum ar fi: fuziunea întreprinderii, modificarea legislaţiei contabile sau fiscale, schimbarea politicii economice sau comerciale, etc.

Principiul prudenţei. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii anului curent sau anterior. Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar ca probabilităţi pentru viitor, în schimb creşterile de valori nu se înregistrează până nu devin certe şi definitive prin obiectul şi suma lor.

Principiul specializării exerciţiilor constă în înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor pe măsura ce ele se câştigă sau se produc şi se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se referă, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti.

Principiul necompensării prevede că elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din raportul privind rezultatele financiare. Necompensarea trebuie înţeleasă în sensul că pentru fiecare element patrimonial cu substanţă materială, pentru orice resursă care reflectă drepturi şi obligaţii, etc. trebuie să fie deschis în contabilitate câte un cont.

Principiul concordanţei cheltuielilor cu veniturile prevede reflectarea simultană în contabilitate şi în rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi operaţiuni economice. De exemplu, costul produselor vândute se constată şi se reflectă în conturile contabile şi în rapoartele financiare concomitent cu venitul din vânzarea produselor, adică într-o singură perioadă de gestiune.

Prioritatea conţinutului asupra formei Metodele alese în politica de contabilitate trebuie să fie orientate spre reflectarea operaţiunilor economice în contabilitate, pornind nu numai de la forma juridică a acestora, dar şi de la conţinutul economic şi situaţia economică în care ele au fost efectuate. Respectarea acestui principiu este deosebit de importantă în condiţiile constituirii economiei de piaţă, când legislaţia rămâne în urma dezvoltării realităţii economice.

Esenţialitatea În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru evaluări şi luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţia se consideră esenţială atunci când lipsa sau insuficienţa acesteia poate să influenţeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor financiare. În acelaşi timp, dacă informaţia sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanţă mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesenţială.

Загрузка...