Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Balanţa de verificare este un procedeu specific metodei contabilităţii care asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla înregistrare a operaţiilor economice, oferind prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi, precum şi a întocmirii unor bilanţuri reale şi complete.

                   Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare, în care se înscriu datele valorice ale tuturor conturilor, folosite de o întreprindere într-o perioadă de gestiune, preluate din cartea-mare. Ea furnizează informaţii în legătură cu soldule iniţiale, mişcările intervenite într-o perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an) şi soldurile finale la data întocmirii ei.

          Funcţiile balanţei de verificare rezultă din definiţia acesteia:

  • Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi. Esenţa acesteia constă în verificarea şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi a operaţiilor economice, prin intermediul diferitelor egalităţi care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare. Înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării dublei înregistrări, trecerea eronată a sumelor din jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice în conturi (cartea mare) şi din conturi în balanţa de verificare, efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile compuse, stabilirea eronată a rulajelor şi soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalul sumelor balanţei, care se semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare, control şi reglare a înregistrării operaţiilor economice.
  • Funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice şi cele sintetice. Aceasta funcţie se realizează prin întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic, care se desfăşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe se verifică concordanţa care trebuie să existe între contul sintetic şi conturile sale analitice.
  • Funcţia de legătură între cont şi bilanţ. Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanţ reprezintă soldurile finale ale conturilor preluate din balanţa de verificare, prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile iniţiale la începutul următoarei perioade de gestiune sunt preluate din bilanţul contabil. Deci, balanţa de verificare este puntea de legătură dintre conturile analitice şi cele sintetice şi dintre conturile sintetice şi bilanţ, făcând legătură între procedeele de bază ale metodei contabilităţii.
  • Funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi. Compararea şi centralizarea datelor contabile cu ajutorul balanţei de verificare oferă conducerii posibilitatea de a se cunoaşte mărimea şi structura modificărilor intervenite în structura mijloacelor materiale şi băneşti, situaţia debitorilor şi creditorilor, a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare la un moment dat şi în dinamică, în vederea elaborării previziunilor necesare luării deciziilor pentru perioada viitoare.

          Deci, cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economico-financiară a întreprinderii, care a fost reflectată în conturi distincte, oferind astfel informaţii de ansamblu asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea operativă a acestora şi asupra activităţii dintr-o anumită perioadă de gestiune.

Balanţa de verificare în dependenţă de natura conturilor pe care le conţine poate fi balanţa de verificare ale conturilor sintetice şi balanţa de verificare ale conturilor analitice.

Balanţa de verificare ale conturilor sintetice după numărul de egalităţi pe care le cuprinde, poate fi:

  • balanţa de verificare cu o egalitate;
  • balanţa de verificare cu două egalităţi;
  • balanţa de verificare cu trei egalităţi.

La rândul lor unele dintre aceste balanţe, după conţinutul şi forma de prezentare pot fi întocmite într-o singură variantă, sau în două variante, astfel:

                   Balanţele de verificare cu o egalitate se întocmesc grafic sub formă tabelară ca balanţă de solduri, cuprinzând două coloane de solduri, debitoare şi creditoare, care trebuie să fie egale între ele.

                   Balanţa de verificare cu două egalităţi, se întocmeşte grafic sub formă tabelară. Ea cuprinde patru coloane, două pentru rulaje, debitoare şi creditoare, şi două pentru solduri, debitoare şi creditoare, ceea ce permite stabilirea a două serii de egalităţi între totalul coloanelor perechi.

                   Balanţa de verificare cu trei egalităţi se prezintă din punct de vedere al conţinutului, ca balanţa de rulaje, solduri iniţiale şi finale, din punct de vedere grafic, ea se prezintă în două variante, şi anume: sub formă tabelară cu şase coloane, din care două pentru solduri iniţiale, (debitoare şi creditoare), două pentru rulaje, (debitoare şi creditoare), şi două, pentru solduri finale, (debitoare şi creditoare), ceea ce permite stabilirea a trei serii de egalităţi între totalul coloanelor perechi: şi sub forma unui tablou întocmit după principiul matricial, care conţine aceleaşi egalităţi, dar la întretăierea rândurilor cu coloanele şi în care rulajele din perioada curentă sunt redate prin formule contabile (corespondente de conturi). Aceasta poartă denumirea de balanţă de verificare şah, deoarece, are forma unei tabele de şah.

BALANŢA DE VERIFICARE A CONTURILOR SINTETICE

Simbolul conturilor

Denumirea conturilor

SOLDURI INIŢIALE

RULAJE

SOLDURI FINALE

Debitoare

Creditoare

Debitoare

Creditoare

Debitoare

Creditoare

123

Mijloace fixe

10 000

X

50 000

40 000

20 000

X

241

Casa

1 000

X

20 000

17 000

4 000

X

311

Capital statutar

X

5 400

0

0

X

5 400

533

Datorii privind asigurările

X

600

10 000

10 400

X

200

...

...................

...

...

...

...

...

...

TOTAL

50 000

50 000

1 000 000

1 000 000

60 000

60 000

          Balanţa de verificare şah, spre deosebire de varianta tabelară permite redarea corespondenţei conturilor în care s-a înregistrat operaţia economică în partidă dublă. Cu ajutorul acestei balanţe se descoperă, nu numai dacă s-a respectat dubla înregistrare, ci şi dacă a fost debitat sau creditat contul corespunzător conţinutului economic al operaţiei efectuate. Cu ajutorul ei, cele trei egalităţi nu se obţin între coloanele perechi, ci la întretăierea rândurilor cu coloanele, în care rulajele din perioada curentă sunt redate pe conturi corespondente.

BALANŢA DE VERIFICAE – ŞAH (MODEL)

     Debit

  Credit

Sold iniţial debitor

Contul

123

Contul 211

Contul

242

Contul 521

Total rulaj debitor

Sold final debitor

Sold iniţial creditor

Total solduri iniţiale

         

*

*

Contul 123

               

Contul 211

               

Contul 242

               

Contul 521

               

...

               

Total rulaj creditor

           

Total  rulaje

 

Sold final creditor

             

Total solduri finale

Cu toate avantajele pe care le prezintă acest tip de balanţă, în practică se utilizează mai rar datorită numărului mare de conturi corespondente într-o perioadă de gestiune şi imposibilitatea transpunerii lor pe formatul de hârtie folosit.

          În situaţia în care conturile sintetice se desfăşoară în analitice, este necesar să se întocmească şi balanţe de verificare a conturilor analitice. Se întocmeşte câte o balanţă analitică pentru fiecare cont sintetic, desfăşurat în conturi analitice.

          Balanţele de verificare analitice sunt un mijloc eficient pentru stabilirea legăturii dintre evidenţa analitică şi evidenţa sintetică, motiv pentru care mai poartă denumirea de balanţe auxiliare sau secundare. Totodată, balanţele de verificare analitice sunt necesare cunoaşterii detaliate în legătură cu existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii.

          Tehnica de întocmire a acestora constă în preluarea sumelor totale şi a soldurilor tuturor conturilor analitice, deschise pentru un cont sintetic, cu ajutorul lor se stabilesc apoi o serie de corelaţii şi indicatori care diferă de modul de funcţionare a conturilor şi de numărul de etaloane de evidenţă utilizate  în cadrul conturilor analitice.

BALANŢA DE VERIFICARE A CONTURILOR ANALITICE

Nr. crt.

Conturi analitice

Sold iniţial

Rulaj debitor

Rulaj creditor

Sold final

   

Q

P

Σ

Q

P

Q

Q

P

Q

Q

P

Q

                           
                           

Exactitatea înregistrărilor făcute în conturile analitice şi cel sintetic de care aparţin, se verifică prin corelaţiile între datele acestei balanţe şi cele din contul sintetic, astfel: totalul sumelor debitoare ale tuturor conturilor analitice din balanţă, trebuie să fie egal cu totalul sumelor debitoare ale contului sintetic; totalul sumelor creditoare ale tuturor conturilor analitice din balanţă trebuie să fie egal cu totalul sumelor creditoare ale contului sintetic; totalul soldurilor tuturor conturilor analitice din balanţă, trebuie să fie egal şi de acelaşi sens cu soldul contului sintetic.

Balanţele de verificare îndeplinesc funcţia de control şi identificare a erorilor de înregistrare prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalul sumelor diferitor coloane, precum şi prin intermediul corelaţiilor care se stabilesc cu ajutorul lor. Ne asigurarea unei egalităţi sau a unei corelaţii se datorează existenţei unei erori.

          Cu ajutorul balanţei de verificare se pot descoperi o serie de erori, cum sunt:

  • erori de întocmire a balanţei de verificare;
  • erori de înregistrare în cartea-mare;
  • erori de stabilire a sumei din formulele contabile.

          Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balanţelor de verificare sintetice, pot fi omisiunile de înregistrare a operaţiilor, erorile de compensaţie, erorile de imputaţie şi erorile de înregistrare în jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice.

          Omisiunile constau în faptul că operaţia economică nu a fost înregistrată de loc, nici în contul debitor, nici în contul creditor. Identificarea unor astfel de erori este posibilă în urma verificării documentelor dacă au fost înregistrate în totalitate.

          Erorile de compensaţie se datorează raportării greşite a sumelor din documentele justificative în jurnal, sau din jurnal în cartea-mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus într-o parte a unui cont sau mai multor conturi şi altă sumă în minus, egală cu cea trecută în plus, în aceeaşi parte a unuia sau mai multor conturi, astfel încât pe total cele două categorii de erori se compensează. Identificarea acestor erori este posibilă datorită apariţiei de solduri finale nefireşti în unele conturi.

          Erorile de imputaţie se datorează raportării unei sume exacte ca mărime din jurnal în cartea-mare, atât la debit cât şi la credit, însă nu în conturile în care trebuia trecută, ci în alte conturi, care nu corespund conţinutului economic al operaţiei respective.

          Erorile de înregistrare în jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice se pot datora stabilirii greşite a conturilor corespondente, înregistrarea unei operaţii de două ori, atât la debit cât şi la credit, întocmirii unor formule contabile corecte, dar cu altă sumă, mai mare sau mai mică, atât la debit, cât şi la credit.

          Singura balanţă de verificare care descoperă erorile care nu influenţează egalităţile este balanţa-şah, întrucât ea redă pe lângă cele trei serii de egalităţi şi corespondenţa conturilor.

Pentru întocmirea balanţei de verificare se procedează astfel:

  • se transpun operaţiile efectuate în timpul perioadei de gestiune din jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice în conturi (cartea-mare);
  • se totalizează sumele înregistrate în debitul şi creditul fiecărui cont deschis în cartea-mare şi se stabileşte soldul acestora;
  • se transpun datele din conturile deschise în cartea-mare (soldurile iniţiale, rulajele şi soldurile finale) în formularul balanţei de verificare;
  • se adună coloanele balanţei de verificare, iar totalurile obţinute în cadrul fiecărei perechi de coloane (debitoare-creditoare) trebuie să fie egale între ele. De asemenea, totalul rulajelor din balanţa de verificare, trebuie să fie egal cu totalul rulajelor din jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice.

Загрузка...