Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Planul de conturi este un tablou al conturilor sistematizate în mod anumit, destinat pentru organizarea evidenţei contabile la întreprindere. Este un document normativ privind clasificarea şi codificarea conturilor. Planul de conturi cuprinde patru capitole: Dispoziţii generale; Terminologia; Nomenclatorul conturilor contabile; Norme metodologice de utilizare a conturilor contabile.

Capitolul I “Dispoziţii generale” cuprinde caracteristica generală a capitolelor planului de conturi, sfera de acţiune a acestuia, legătura cu formele rapoartelor financiare, modul de clasificare şi simbolizare a conturilor.

În capitolul II “Terminologia” sunt formulate definiţiile termenilor şi noţiunilor de bază utilizate în planul de conturi.

Capitolul III “Nomenclatorul conturilor contabile” cuprinde lista conturilor subdivizate în clase şi grupe în care se evidenţiază conturile de gradul I şi II.

În capitolul IV “Norme metodologice de utilizare a conturilor contabile” sunt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de gradul I, este prezentată corespondenţa conturilor pe tipurile principale de operaţii.

Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conţinutul economic şi include clasele de conturi, grupele de conturi, conturile de gradul I (conturile sintetice) şi conturile de gradul II (subconturile).

Planul de conturi cuprinde 9 clase:

  1. Active pe termen lung;
  2. Active curente;
  3. Capital propriu;
  4. Datorii pe termen lung;
  5. Datorii pe termen scurt;
  6. Venituri;
  7. Cheltuieli;
  8. Conturi ale contabilităţii de gestiune;
  9. Conturi extrabilanţiere.

Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează pentru generalizarea informaţiei ce urmează să fie reflectată în rapoartele financiare şi destinată utilizatorilor interni şi externi. După conţinutul economic ele se divizează în conturi de bilanţ (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7). Conturile de bilanţ sunt destinate contabilizării activelor, capitalului propriu şi datoriilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune soldul (debitor sau creditor) acestor conturi se reflectă în bilanţul contabil (anexa 1). Conturile de rezultate sunt destinate contabilizării veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune rulajele conturilor: debitoare – pe conturile de cheltuieli şi creditoare pe conturile de venituri se trec în Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2).

Clasa 8 cuprinde conturile contabilităţii de gestiune. Acestea sunt destinate generalizării informaţiei privind consumurile de producţie, costul producţiei (lucrărilor, serviciilor) şi rentabilităţii producţiei utilizate numai pentru necesităţile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete de gestiune. 

Conturile claselor 1,2,7,8 sunt conturi de activ cu excepţia următoarelor conturi: 113 “Amortizarea activelor nemateriale”; 124 “Uzura mijloacelor fixe”; 126 “Epuizarea resurselor naturale”; 214 “Amortizarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”; 222 “Corecţii la datorii dubioase” 233 “Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt” care sunt conturi de contraactiv, funcţionează după regulile conturilor de pasiv, se reflectă în activul bilanţului în paranteză adică cu semnul       "–" (minus) şi se scad din totalul sumelor; contul 133 “Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung” poate avea atât sold debitor, cât şi creditor, deoarece este un cont rectificativ, rectifică valoarea investiţiilor. În bilanţ soldul debitor al acestuia se reflectă în activ prin cifre obişnuite, iar cel creditor – prin cifre negative.

Conturile 3, 4, 5, 6 sunt conturi de pasiv cu excepţia următoarelor conturi: 313 “Capital nevărsat”, 314 “Capital retras”, 334 “Utilizarea profitului” care sunt conturi de activ, se reflectă în bilanţ în pasiv cu semnul minus. Conturile 312 “Capital suplimentar”, 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”, 333 “Profit net (pierdere neacoperită) al perioadei de gestiune”, 341 “Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung” pot avea atât sold creditor, cât şi debitor. În bilanţ soldul creditor se reflectă în pasiv prin cifre obişnuite, iar cel debitor – prin cifre negative.

Clasa 9 care include conturile extrabilanţiere sunt destinate generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor care nu aparţin întreprinderii cu drept de proprietate, dar se află în folosinţă sau la dispoziţia acesteia.

Simbolizarea cifrică a conturilor sa făcut după metoda sistemului zecimal, potrivit căreia conturile folosite se împart în zece clase, fiecare clasă poate cuprinde maximum 10 grupe de conturi, fiecare grupă poate cuprinde 10 conturi sintetice, fiecare cont sintetic se poate desfăşura pe 10 subconturi.

Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9. Grupele de conturi sunt simbolizate cu două cifre, din care prima indică simbolul clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua  numărul grupei.

Conturile de gradul I (conturile sintetice) sunt simbolizate cu trei cifre, din care primele două formează simbolul grupei la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră reprezintă simbolul contului de gradul I.

Conturile de gradul II (subconturile) sunt simbolizate cu patru cifre, din care primele trei indică codul contului de gradul I, iar a patra cifră reprezintă numărul contului de gradul II.

         1         2           3        4                    

                                             simbolul clasei

                                             simbolul grupei

                                             simbolul contului de gradul I

                                             simbolul contului de gradul II (subconturilor)

Conturile de gradul I din clasele 1-7 sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, iar conturile de gradul I din clasele  8-9  şi conturile de gradul II din toate clasele se aplică dacă este necesar, ţinând cont de particularităţile activităţii întreprinderii, cerinţele privind publicarea informaţiilor în rapoartele financiare, precum şi în scopul de analiză şi control.

          Planul de conturi este strâns legat cu rapoartele financiare. Simbolurile şi denumirile claselor 1-5 din planul de conturi coincid cu numerele şi denumirile capitolelor din bilanţul contabil, iar numerele şi denumirile grupelor de conturi ale claselor menţionate coincid cu numerele şi denumirile subcapitolelor bilanţului contabil. Denumirea conturilor de gradul I din clasele 6-7 coincid, de regulă, cu denumirea rândurilor din raportul privind rezultatele financiare, iar informaţia din conturile de gradul II  - cu denumirea rândurilor din anexele la rapoartele financiare.

Загрузка...