Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Calculaţia este un procedeu al metodei contabilităţii  ce reprezintă un ansamblu de operaţii matematice corelate între ele şi folosite în conformitate cu prevederile metodologice prin care se determină mărimea costurilor şi a rezultatelor. Calculaţia este folosită pentru determinarea valorii elementelor patrimoniale, care stau la baza operaţiilor economice consemnate în documentele primare, continuând cu calculul bunurilor economice consumate, calculul diferenţelor constatate în urma inventarierii, calculul costului de producţie şi a rezultatelor financiare stabilite la sfârşitul perioadei de gestiune. Calculaţia se utilizează în cadrul procedeelor de generalizare ale metodei contabilităţii cum este balanţa de verificare şi bilanţul contabil unde sunt calculate egalităţile respective.

La efectuarea calculaţiilor în prealabil se stabileşte obiectul de calculaţie şi unitatea de calculaţie. Ca obiect de calculaţie poate fi: un produs finit, o grupă de produse omogene, o secţie, un atelier, o comandă, o fază de fabricaţie, o lucrare, un serviciu, ş.a. Unitatea de calculaţie reprezintă etalonul de evidenţă a obiectului de calculaţie. În practica contabilă se folosesc următoarele feluri de unităţi de calculaţie:

  • Unităţi naturale, coincid cu unitatea de măsură a obiectului de calculaţie şi se exprimă în kilograme, metri, litri, metri pătraţi, etc.
  • Unităţi comasate, se folosesc pentru exprimarea cantitativă a obiectelor omogene (10 perechi de încălţăminte).
  • Unităţi convenţional naturale. Servesc pentru calcularea costurilor produselor asemănătoare dar care se deosebesc după conţinutul substanţei utile (spre exemplu: borcane convenţionale).
  • Unităţi valorice, se exprimă în lucrări executate.
  • Unităţi mixte (maşină-oră, kilometru-oră, etc.).

În contabilitate pot fi folosite mai multe feluri de calculaţii, care pot fi clasificate după mai multe criterii, şi anume:

  1. După momentul întocmirii calculaţiei se deosebesc:
  • Calculaţii planificate (previzionale) sau antecalculaţiile se întocmesc înaintea efectuării operaţiilor economice şi au ca scop determinarea costului de plan a obiectelor contabile. Calculaţia de plan are la bază normele de consum şi normele de producţie planificate. Ele pot fi de două feluri:
    • calculaţii de plan, în care se stabileşte suma prognozată a consumurilor pe o perioadă de gestiune (trimestru sau an). În aceste calculaţii se prevede o reducere a consumurilor în urma micşorării preţurilor;
    • calculaţii normative, reflectă mărimea consumurilor pe o unitate de produs calculată în baza normelor şi normativelor de consum aplicate la întreprindere. Spre deosebire de calculaţiile de plan, care sunt stabilite pentru o perioadă îndelungată de timp, calculaţiile normative se schimbă în fiecare lună, în rezultatul modificărilor normelor şi normativelor de consumuri.
      • Calculaţii efective sau postcalculaţiile se întocmesc după terminarea perioadei de gestiune şi au drept scop calcularea costurilor efective a elementelor patrimoniale. Costul stabilit conform calculaţiilor efective se compară cu costul planificat stabilit depistându-se astfel depăşirile sau economiile de consumuri sau cheltuieli.
  1. După periodicitate calculaţiile pot fi:
  • periodice (lunare, trimestriale);
  • anuale.

Acestea reflectă costurile elementelor patrimoniale pe perioada respectivă de gestiune. Deci, calculaţia reprezintă un element important pentru gestiunea unei întreprinderi, deoarece permite evaluarea stocurilor aflate în diferite stadii ale activităţii unei întreprinderi; aprovizionare, producţie, comercializare; comparaţia structurii costurilor bunurilor vândute între întreprinderi cu activităţi similare şi determinarea avantajelor şi neajunsurilor faţă de concurenţi; stabilirea unui tarif pentru comercializarea unui produs sau serviciu al cărui preţ nu este impus de către concurenţă.

Загрузка...