Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Contabilitatea nu este o ştiinţă exactă, ea are multe puncte comune cu ştiinţele sociale. Judecăţile subiective fac şi ele parte din modelul contabil.

Ţinând cont de faptul că judecata joacă un rol foarte important în contabilitate, informaţia produsă poate îmbrăca un aspect aproximativ.

Realitatea socio-economică a fiecărei ţări determină o ierarhie de priorităţi printre utilizatori. Informaţia contabilă se adresează cu prioritate utilizatorilor externi ai întreprinderii. Însă tot în aceeaşi măsură nu trebuie neglijat locul utilizatorilor interni ai întreprinderii, ca administratori (manageri).

Mai înainte de orice tip de cercetare, care nu trebuie în mod obligatoriu să fie parafraza unui model dominant sau existent, fie că este vorba de modelul american sau de modelul internaţional (după I.A.S.C. – Internaţional Accouting Standards Commitee), s-ar părea că se impune aprofundarea unei caracteristici esenţiale explicate de către utilizatori şi necesităţile lor.

Ierarhia principiilor contabile şi natura informaţiei rale înainte de a reprezenta dispoziţii legislative sau norme.

În economiile de piaţă, constatăm că dualismul contabil a câştigat teren. Contabilitatea financiară este destinată terţilor, iar contabilitatea de gestiune vizează nevoia informaţională a conducerii.

Utilizatorii externi sunt foarte variaţi: acţionarii, împrumutătorii de fonduri, puterea publică, salariaţii, sindicatele, asociaţiile patronale, clienţii, furnizorii, publicul larg, organismele investite de puterea legislativă şi grupurile de consumatori.

Creşterea numărului de utilizatori privilegiaţi determină un aport de noi elemente şi noi extinderi referitor la cadrul teoretic al contabilităţii.

Se poate constata destul de des ca informaţiile contabile publicate să fie şubrezite din punct de vedere al caracteristicii de relevanţă, deoarece acestea au un caracter de subiectivitate care rezultă din exprimarea opiniilor individului la nivel de metode şi practici ale contabilităţii de angajamente.

Documentele contabile nu furnizează informaţii brute, ci informaţii care au suferit deja câteva prelucrări sau retratări. Sensul lor depinde de utilizarea şi interpretarea principiilor contabile. Există anumite limite datorită faptului că regulile şi principiile nu pot prevedea totul, lăsându-se totodată marje de manevră întreprinderii în vederea contabilizării anumitor operaţiuni sau anumitor fenomene economice.

O informaţie contabilă mai reală sau pură poate fi obţinută în practicarea unei contabilităţi de trezorerie, unde se înregistrează doar aspectele concrete de la nivelul conturilor de trezorerie: disponibilităţi în conturi bancare, cecuri şi alte efecte de bancă.

Iar cât privesc restul operaţiilor, chiar înregistrate pe baza unui plan contabil, nu este decât interpretare. Este posibil să apară destul de des manifestarea unor ezitări, în ciuda existenţei planului contabil, şi atunci se impune alegerea unui tip de contabilitate, acest aspect neputând fi eliminat.

Nu putem aprecia că ar putea exista un adevăr contabil.

Informaţia contabilă poate fi judecată ca suficientă din momentul în care aceasta este conformă cu normele. Însă conformitatea cu normele nu este un lucru uşor de definit. Normele contabile conţin un anumit număr de reguli precise pentru care conformitatea practicii întreprinderii poate fi facilitată privind reprezentarea sa, o ultimă referinţă fiind imaginea fidelă.

Contabilitatea nu este decât imaginea realului

Această imagine poate lua diferite forme ale interpretării în funcţie de persoana care o produce. Persoanele sunt unice şi diferite unele în raport cu celelalte. Aici se resimte, deci, amprenta unei oarecare subiectivităţi.

Conceptul de imagine fidelă, de origine britanică, supune principiile contabile unor judecăţi raţionale şi inteligente, tolerând derogarea pentru a servi mai bine utilizatorilor de situaţii financiare, prin ameliorarea calităţii deciziilor care depind în mare parte de calitatea informaţiilor.

Chiar dacă am admite că o imagine fidelă este atinsă din momentul în care situaţiile financiare nu comportă o informaţie susceptibilă de a da cititorului o viziune eronată a situaţiei întreprinderii, nu putem totuşi accepta ideea unei absenţe totale a erorilor la nivelul informaţiei difuzate. Extractitudinea contabilă este foarte complex şi supus interpretărilor subiective, în condiţiile practicării unei contabilităţi de angajamente. Eroarea este inevitabilă în aceste împrejurări.

Contabilitatea se îndepărtează din ce în ce mai mult de reguli şi principii de aplicare rigide, având tendinţa de a ajunge la o mai mare supleţe, cu scopul de a satisface mai bine utilizatorii exprimând cu fidelitate reflectarea unei veritabile situaţii a întreprinderii.

Derogarea nu trebuie să fie practicată decât în limita semnificativităţii sale, mai exact în măsura în care aplicarea sa este susceptibilă să dea o altă idee şi să schimbe decizia utilizatorului.

Semnificativitatea este o noţiune relativă. Pentru o paletă largă de utilizatori ai situaţiilor financiare, documentele servesc anumitor obiective specifice. Astfel, importanţa relativă depinde de utilizatori. Autorii situaţiilor financiare trebuie să-şi concentreze eforturile spre a ajunge să poată furniza o singură imagine fidelă în limita obiectivităţii şi la rândul său, fiecare utilizator va construi sau aprecia, în raport cu această informaţie furnizată, imaginea sa care o consideră ca mai satisfăcătoare.

Загрузка...