Întreprinderile, ca sisteme deschise, în virtutea specializării şi cooperării în producţie, a diviziunii sociale a muncii se înscriu în fluxuri economice interne şi internaţionale, fac schimburi tot mai variate cu influenţe puternice asupr propriilor activităţi şi asupra acţiunilor partenerilor.

Ele sunt influenţate de reglementările juridice în cadrul cprora funcţionează, de activitatea sindicală, de calitatea forîei de muncă, etc.

Întreprinderea, ca sistem deschis, se mainfiestă ca un subsistem al economiei naţionale. Prin activitaea sa fiecare firmă contribuie la bugetul ţării. Cu cât cifra de afaceri a unei intreprinderi , volumul profiturilor sunt mai maricu atât mai mari vor fi şi impozitele şi taxele care alimentează bugetele centrale şi locale.

Ca urmare a eficienţei şi eficacităţii fiecărei firmecres performanţele economiei naţionale manifestae prin volumul şi dinamica produsului intern brut, venitului naţional şi alţi indicatori macro economici. Avantajul economic naţional contribuie la rândul său la creşterea nivelului de trai al populaţiei, cu conseciţele acestuia asupra evoluţiei viitoare a întreprinderilor. Tot avantajul economic naţional asigură competitivitatea firmelor pe plan internaţional.

Orice întreprindere are un anume ciclu de viaţă format din trei faze:

  1. faza de debut a firmei, în care se fac cercetările preliminare de piaţă, identificarea posibilităţilor de aprovizionare şi desfacere, posibilitatea accesului la cele mai performante tehnologii. Este etapa in care compania nu realizează venituri.
  2. faza de dezvoltare înseamna începaerea activităţii, consolidarea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii, un proces promoţional intens. Costurile sunt mari şi în această etapă, iar veniturile se obţin după perioade mai mari de timp, ele depăşind pe ansamblu cheltuielile.
  3. faza de creştere şi expansiune, în care are loc amplificarea activităţilor, cresc vânzările şi profiturile, se introduc noi tehnici şi tehnologii.
  4. faza de stagnare si declin este cea in care apar probleme în ceea ce privesc costurile, pieţele de desfacer, accesul la forţa de muncă, etc. Este necesară adesea creşterea capitalului şi chiar modificarea structurii activităţii. În această fază este posibilă şi necesară vânzarea, reorganizarea sau fuziunea firmei.

Fiecare fază de evolutie a unei companii presupune analize şi decizii corespunzătoare, iar tipurile de tranzacţii comerciale sunt diferite funcţie de faza de viaţă a unei întreprinderi.